Experiența Ucrainei împinge Europa spre producția de masă a unor rachete mai ieftine

Producătorii își propun să reducă la 1–2 milioane de euro costul unei interceptări și să fabrice rachete în serie, cu miile. Războiul din Ucraina și conflictele din Orientul Mijlociu au determinat statele europene să își regândească abordarea privind stocurile de rachete și sistemele de apărare antiaeriană. Armatele caută tot mai mult sisteme mai ieftine, care să poată fi produse în serii mari și folosite alături de complexele scumpe și de înaltă tehnologie, potrivit agenției Reuters.

Interceptoarele Skyhammer Foto: X@UKArmaments

Militarii europeni manifestă un interes tot mai mare pentru rachete și interceptoare mai accesibile ca preț, după ce războaiele din Ucraina și din Orientul Mijlociu au scos la iveală limitele stocurilor reduse de armament de precizie, scump și sofisticat. „Dacă credeți că aveți suficiente rachete de croazieră în arsenal, probabil că, oricum, nu aveți destule”, a declarat Douglas Barrie, expert al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).

Atacurile zilnice ale Rusiei cu rachete și drone împotriva Ucrainei au scos la iveală o problemă căreia, pe timp de pace, nu i s-a acordat suficientă atenție: în cadrul unui război major modern, munițiile pot fi consumate mult mai rapid decât este capabilă industria să le înlocuiască. Analiștii subliniază că, timp de mai mulți ani, industria europeană de apărare s-a orientat spre producerea unor loturi mici de armament sofisticat și costisitor, nu spre fabricarea la scara unui război de amploare.

Guvernele caută sisteme mai ieftine

În prezent, guvernele caută sisteme mai ieftine, care să poată fi produse în serii mult mai mari și utilizate în completarea rachetelor de înaltă tehnologie fabricate de companii precum Lockheed Martin, MBDA, Rheinmetall și alți mari producători. Reprezentanții industriei susțin că principala provocare nu mai este proiectarea propriu-zisă a rachetei, ci crearea unei baze industriale capabile să susțină ritmul de producție necesar pe durata unui conflict prelungit.

„Războaiele mari se câștigă prin cifre, nu prin arme-minune”, a rezumat problema Markus Schiller, cercetător la Institutul Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI).

Noi start-up-uri din domeniul apărării încearcă să ocupe această nișă, oferind rachete și interceptoare mai ieftine, potrivite pentru producția de masă. În iunie, Țările de Jos au comandat companiei europene Destinus 700 de rachete de croazieră Ruta Block 2 pentru Ucraina, în valoare de 250 de milioane de euro. Ministerul britanic al Apărării, la rândul său, a semnat primele contracte cu Cambridge Aerospace pentru interceptoarele Skyhammer.

„Având în vedere modul în care s-a schimbat câmpul de luptă de la începutul invaziei ruse pe scară largă în Ucraina, dezvoltarea unor sisteme de armament ieftine, dar eficiente, este deosebit de importantă”, au transmis reprezentanții Forțelor Armate ale Estoniei.

Ucraina a dezvoltat deja un sistem pe mai multe niveluri de contracarare a atacurilor masive rusești. Miile de drone cu rază lungă de acțiune lansate lunar de Rusia sunt vizate de forțele ucrainene cu mitraliere, drone-interceptoare și mijloace de război electronic, ceea ce permite economisirea rachetelor scumpe de apărare antiaeriană pentru ținte mai complexe, precum rachetele balistice și cele de croazieră.

Noua generație de sisteme trebuie să schimbe radical economia apărării antiaeriene

Directorul general al Cambridge Aerospace, Stephen Barrett, a precizat că Rusia este capabilă să lanseze până la 900 de drone de tip Shahed într-o singură noapte. Dacă s-ar încerca doborârea fiecăreia dintre ele cu interceptoare tradiționale, scumpe, așa cum au procedat uneori Statele Unite în Orientul Mijlociu, o singură noapte de apărare ar putea costa miliarde de dolari, costuri pe care, în opinia sa, niciun aliat nu și le-ar putea permite pe termen lung.

Directorul tehnic al companiei de rachete Frankenburg, Andreas Bappert, consideră că noua generație de sisteme trebuie să schimbe radical economia apărării antiaeriene. În prezent, interceptarea cu succes a unor ținte complexe individuale poate costa până la 20 de milioane de euro, în timp ce obiectivul viitor ar trebui să fie un cost de aproximativ 1–2 milioane de euro.

Investitorii pun tot mai multe fonduri în noii producători de rachete, care își propun să treacă la producția pe scară largă. Luna trecută, Cambridge Aerospace a atras 300 de milioane de dolari pentru extinderea producției, în timp ce Destinus caută finanțare suplimentară înaintea unei intrări planificate la bursă.

Problema Europei

„Provocarea pentru Europa nu este lipsa tehnologiilor necesare. Problema majoră ține de capacitatea industrială, adică de capacitatea de a produce, certifica și reînnoi rapid sistemele, la scara necesară pentru conflictele actuale”, consideră fondatorul Destinus, Mikhail Kokorich.

Cambridge Aerospace investește sume importante pentru a-și asigura livrările de motoare de rachetă și alte componente critice. Compania folosește, de asemenea, tehnologii comerciale, printre care microcipuri radar de nivel auto, pentru a reduce costurile de producție. Destinus se integrează, la rândul său, în baza industrială a Rheinmetall printr-o societate mixtă, anunțată la începutul acestui an — o abordare menită să permită companiilor noi să treacă mai rapid de la sisteme experimentale izolate la producția de serie mare.

Cambridge Aerospace intenționează ca, până la finalul primului trimestru al anului viitor, să ajungă la o producție de 2.500 de interceptoare pe lună. Frankenburg își propune să fabrice până la 100 de rachete pe zi, urmând ca, în total, în 2026, compania să producă 1.500 de unități.

Cererea de rachete mai ieftine crește pe fondul unei extinderi fără precedent a industriei europene de apărare, declanșată după începerea războiului la scară largă din Ucraina. În același timp, producătorii se confruntă cu probleme legate de lanțurile de aprovizionare, deficit de materii prime critice și componente electronice, prețuri ridicate la energie și lipsă de personal calificat. Statele membre NATO s-au angajat ca, până în 2035, cheltuielile pentru apărare să ajungă la 5% din PIB, iar Uniunea Europeană a lansat programul SAFE, în valoare de 150 de miliarde de euro.