De ce partidul președintelui SUA pierde aproape mereu alegerile de la mijlocul mandatului. Eșecurile răsunătoare din ultimii 80 de ani

Americanii votează marți, 3 noiembrie, la alegerile de la mijlocul mandatului prezidențial, într-un scrutin care stabilește cine controlează Congresul în următorii doi ani.

Foto: Arhiva Adevărul

Sunt în joc toate cele 435 de locuri din Camera Reprezentanților și 35 dintre cele 100 de locuri din Senat, potrivit Al Jazeera.

Deși președintele nu se află pe buletinul de vot, scrutinul este privit adesea ca un verdict asupra administrației sale. Iar bilanțul istoric prezentat de publicație arată că partidul aflat la Casa Albă pornește cu un dezavantaj: în 18 dintre cele 20 de alegeri de acest tip organizate între 1946 și 2022, a pierdut mandate în Camera Reprezentanților.

Două excepții de la regula pierderilor

Pierderea medie a fost de 26 de locuri în Cameră, potrivit calculelor citate de Al Jazeera. Doar democrații lui Bill Clinton, în 1998, și republicanii lui George W. Bush, în 2002, au făcut excepție de la această tendință în intervalul analizat.

Fenomenul este descris de politologi drept o penalizare electorală a partidului președintelui la mijlocul mandatului. Alegătorii folosesc scrutinul pentru a limita puterea Casei Albe. În șapte dintre cele 20 de scrutinuri, controlul Camerei Reprezentanților a trecut de la un partid la celălalt.

De ce Senatul poate avea un rezultat diferit

La Senat, partidul președintelui a pierdut locuri în 13 dintre cele 20 de scrutinuri analizate și a pierdut controlul camerei în șase cazuri, arată aceeași sursă. Diferența ține și de sistemul electoral: senatorii au mandate de șase ani, iar la fiecare doi ani este reînnoită doar aproximativ o treime din cameră.

Astfel, statele în care au loc alegeri pot conta la fel de mult ca starea de spirit la nivel național. În 2022, de exemplu, democrații lui Joe Biden au pierdut controlul Camerei Reprezentanților, dar au câștigat un loc în Senat.

Pierderea mandatelor nu înseamnă automat pierderea puterii

Dimensiunea reculului electoral și schimbarea majorității sunt lucruri distincte. În 1966, democrații președintelui Lyndon Johnson au pierdut 47 de locuri în Camera Reprezentanților, dar și-au păstrat majoritatea.

Controlul fiecărei camere are însă consecințe directe pentru Casa Albă. Un proiect de lege trebuie să treacă de ambele camere înainte de a ajunge la președinte, astfel că o majoritate a opoziției poate bloca inițiativele administrației. Camera Reprezentanților poate declanșa anchete și vota punerea sub acuzare a președintelui, iar Senatul poate respinge nominalizările acestuia, inclusiv pentru funcțiile de judecători federali.

Miza din 2026 și limitele predicțiilor

Perspectiva pierderii majorității a intrat în calculele Casei Albe cu luni înaintea votului. În mai, Adevărul relata, citând The Washington Post, despre pregătirile administrației Trump pentru un posibil Congres ostil. Potrivit surselor citate atunci, oficialii numiți politic participau la sesiuni de informare despre gestionarea unei supravegheri parlamentare sporite. Casa Albă susținea însă că astfel de îndrumări erau oferite încă din ianuarie 2025.

Tendința istorică nu echivalează însă cu un verdict pentru scrutinul actual. Daniel Fried, fost ambasador al SUA în Polonia, a avertizat asupra incertitudinii rezultatului, într-un interviu acordat Digi24 și relatat de Adevărul pe 3 noiembrie. În evaluarea sa, contextul era mai favorabil democraților decât la începutul anului, dar cursa rămânea strânsă. O eventuală victorie a opoziției ar complica ultimii doi ani ai mandatului lui Donald Trump, fără ca acest scenariu să fie deja decis.

Nici stabilirea noii majorități nu este neapărat imediată. După cum explică analiza Adevărul despre momentul în care aflăm cine va controla Congresul, cursele strânse, procesarea voturilor prin corespondență și eventualele contestații pot prelungi așteptarea. Majoritatea în Camera Reprezentanților necesită 218 mandate. În Senat, 51 de locuri asigură o majoritate de sine stătătoare, iar la egalitate, 50–50, votul decisiv al vicepreședintelui oferă controlul partidului său.