Medic psihiatru, despre tendința care ne îngrașă: „se manifestă brusc”

Medicul primar psihiatru Petronela Nechita, de la Institutul „Socola” din Iaşi, vorbeşte despre ceea ce se ascunde în spatele aşa-numitului „mâncat emoţional”. Ea spune că, de multe ori, senzaţia de foame nu este dată de nevoia organismului de a se hrăni pentru a trăi, ci apare ca o reacţie la o situaţie emoţională, potrivit Agerpres.

Ce se ascunde în spatele "mâncatului emoţinal"?, foto arhivă

Pe măsură ce conştientizăm nevoile noastre personale şi învăţăm cum să răspundem adecvat la ele, tendinţa de a recurge la diverse alimente ca formă de consolare sau recompensă se reduce semnificativ.

„Oamenii trebuie să mănânce pentru a supravieţui. Aşadar, hrana este una dintre nevoile noastre fundamentale. Organismul ne atenţionează, prin foame, că avem nevoie de hrană pentru a trăi. Însă, noi nu mâncăm mereu doar pentru a ne satisface foamea fiziologică. O parte dintre noi apelăm la mâncare pentru ameliorarea stresului. De aceea, mâncatul emoţional se defineşte ca tendinţa de a răspunde la emoţii dificile, cum ar fi frica, furia sau tristeţea şi la situaţii tensionate, prin consumul de alimente, chiar şi în absenţa foamei”, arată dr. Petronela Nechita.

Stresul, susţine aceasta, este unul dintre cei mai importanţi factori care declanşează un astfel de comportament alimentar.

„Mâncatul emoţional implică folosirea alimentelor ca modalitate de a te simţi mai bine şi de a-ţi împlini nevoile emoţionale. Foamea emoţională se manifestă brusc, aducând cu ea o dorinţă intensă de a mânca, având la bază o stare persistentă de disconfort psihologic, generată de stres. Reacţiile afective, indiferent dacă sunt negative sau pozitive, ne determină să facem alegeri alimentare pe fond emoţional. Când mănânci ca să-ţi hrăneşti emoţiile, o faci repede, consumând alimente inconştient pe pilot automat, mai ales în faţa TV-ului, citind sau în faţa laptopului”, precizează medicul.

Comportamentul alimentar se formează în copilărie

Modul în care ne raportăm la mâncare este un tipar care se formează încă din copilărie, când părinţii sau bunicii „recompensează” copiii pentru o reuşită, pentru curaj, pentru orice, cu ceva „dulce”. Amintirea stării de bine, întipărită undeva în memorie, poate declanşa la maturitate un comportament alimentar nesănătos.

„Încă de mici am fost obişnuiţi, de părinţi sau bunici, cu recompense «dulci» şi «bune» pentru fiecare reuşită, ceea ce ne predispune la o înclinaţie spre mâncatul emoţional odată ajunşi la maturitate. Reflectând asupra amintirilor tale din copilărie legate de mâncare, îţi aminteşti cum părinţii sau bunicii tăi te răsplăteau cu prăjituri sau îngheţată pentru o notă bună sau cu pizza şi dulciuri când te simţeai trist? Astfel, aceste practici nesănătoase din copilărie pot persista şi în viaţa adultă, determinându-ne să ne trezim noaptea, atraşi de dulapul cu dulciuri pentru a consuma o cutie întreagă de bomboane sau un borcan de dulceaţă la miezul nopţii. De asemenea, este posibil ca familia sau prietenii să te încurajeze să mănânci mai mult, făcându-te astfel să cedezi mai uşor presiunii sociale”, explică medicul psihiatru.

Senzaţia că trebuie să umpli un gol

Medicul spune că, atunci când ne aflăm într-o stare de stres emoţional sau angoasă mentală, trăim senzaţia unui sentiment de gol interior. Acesta poate cuprinde o gamă largă de sentimente: furie, plictiseală, confuzie, depresie, frustrare, singurătate, schimbare, pierdere, chiar şi emoţii pozitive precum fericire, iar mâncarea vine ca recompensă.

„Mâncatul a devenit pentru mulţi o metodă de evadare şi relaxare. Fie că vorbim despre abuz emoţional, neglijenţă fizică, abuz fizic de orice fel, multe persoane care se confruntă cu o tulburare alimentară în prezent în copilărie au trecut prin experienţe traumatice. Atunci când predomină mâncatul emoţional, nu ne putem opri, deoarece avem un gol afectiv de umplut. Unul dintre cele mai vizibile semne ale mâncatului emoţional este creşterea în greutate”, explică dr. Nechita.

Folosirea mâncării ca metodă de autoconsolare poate fi dăunătoare pentru sănătatea fizică, dar şi pentru cea emoţională, avertizează ea.

„Mulţi dintre noi recurg la mâncare pentru a se consola, pentru a gestiona stresul sau ca formă de recompensă, transformând mâncatul emoţional într-un obicei dificil de întrerupt, asemănător unui viciu. Identificarea surselor de disconfort emoţional este crucială în gestionarea adicţiilor alimentare. Mâncatul pe fond de stres apare frecvent în partea a doua a zilei, după finalizarea activităţilor zilnice. Aceasta reprezintă o tulburare de comportament alimentar care afectează nu doar greutatea corporală, ci şi starea generală de sănătate, contribuind în mod particular la dezvoltarea obezităţii. Obezitatea, la rândul ei, are efecte profunde, nu numai fizice, dar şi emoţionale şi sociale”, atrage atenţia dr. Petronela Nechita.

Mâncatul compulsiv te face să te simţi bine doar pe moment

Atunci când foamea emoţională apare brusc şi pare foarte urgentă, simţim că trebuie satisfăcută pe loc, adaugă ea.

„De obicei, persoanele afectate tind să consume alimente rapid şi fără a mesteca adecvat, iar aceste episoade se pot repeta de mai multe ori pe zi, inclusiv noaptea. În general, când apare foamea emoţională, există o înclinaţie către alimente considerate reconfortante, precum ciocolata sau chipsurile, senzaţia nefiind satisfăcută de saţietate, de a avea stomacul plin. Preferinţele alimentare în aceste momente se orientează spre produse cu un conţinut caloric înalt, în special dulciuri, fast-food, snacks-uri sărate şi alimente grase. Consumul acestor alimente poate oferi temporar un sentiment de confort psihic, însă doar pentru o durată limitată. Prin consumul excesiv, ne distragem atenţia de la problemele reale şi ne anesteziem simţurile, ceea ce, în cele din urmă, poate declanşa sentimente de vinovăţie, neputinţă şi ruşine.

Negarea unei astfel de probleme este o altă manifestare întâlnită în unele situaţii. Mâncatul emoţional contribuie la acumularea în greutate, iar când surplusul devine vizibil, poate amplifica şi mai mult starea de disconfort emoţional. Astfel, acest obicei hrăneşte emoţiile, nu stomacul”, afirmă medicul psihiatru.

Trebuie identificaţi factorii emoţionali

De aceea, ne spune medicul, este nevoie să identificăm factorii care declanşează emoţiile negative care ne provoacă mâncatul compulsiv.

„Primul pas în combaterea acestei probleme este să identifici factorii personali care declanşează acest tip de comportament. În orice situaţie de disconfort, există un trigger, un agent declanşator. Mâncatul te poate face să te simţi bine pe moment, dar emoţiile care au determinat obiceiul alimentar sunt tot acolo. Mâncatul compulsiv se manifestă atunci când ignorăm, negăm sau fugim de emoţiile şi sentimentele noastre. Prin urmare, persoanele care se confruntă cu probleme de greutate şi doresc să slăbească trebuie să abordeze aspectul emoţional al problemei. Astfel, dacă vor să obţină rezultate pe termen lung, este necesar să rezolve problemele de ordin emoţional. Aşadar, acest comportament nu oferă soluţii reale pentru dilemele afective; în consecinţă, pentru a întrerupe acest ciclu, este necesar să găseşti metode alternative de gestionare a emoţiilor”, transmite dr. Petronela Nechita.

Înlocuiţi mâncarea cu activităţi fizice

Conform acesteia, sportul, somnul şi alte obiceiuri sănătoase ne vor ajuta să trecem prin momente dificile fără să recurgem la mâncatul emoţional.

„Activitatea fizică este şi un puternic destresor. Chiar dacă sportul şi alimentaţia sănătoasă sunt esenţiale, pentru a ajunge la ele este necesar să vedem ce anume ne-a ţinut până acum blocaţi. Notarea zilnică, într-o agendă, a obiceiului alimentar şi a conţinutului meselor şi a orelor la care acestea sunt servite ne poate ajuta la conştientizarea mâncatului emoţional. Cred că problema kilogramelor în plus are nevoie să fie privită mai ales din această perspectivă integrativă, care include atât psiho-nutriţie, cât şi şedinţe de psihoterapie”, a concluzionat medicul.