Video Orășelul cu aeroport și doar 22.000 de locuitori. A fost înființat la răscrucea primelor drumuri imperiale din Dacia
0Orașul Caransebeș a rămas unul dintre nodurile importante de comunicație din vestul României, chiar dacă aeroportul său nu mai este folosit de călători din anii ‘90. Localitatea a fost una dintre cele mai importante ale regiunii istorice a Banatului.
Mai puțin de 22.000 de oameni trăiesc în Caransebeș (video), municipiul din Caraș-Severin cu o istorie îndelungată, cunoscut din cele mai vechi timpuri ca nod important de comunicație.
Orașul a fost clădit pe ruinele unor așezări antice aflate la confluența văilor Timișului, Bistrei și Sebeșului, iar din Antichitate a fost un nod de comunicație important al regiunii.
Centrul istoric al Caransebeșului (video), cu numeroase clădiri din secolul al XIX-lea, dominat de bisericile ortodoxă și romano-catolică și împodobit cu sculpturi în marmură este cel mai căutat loc al turiștilor. Unele dintre clădirile sale vechi nu au mai fost însă restaurate și riscă să se prăbușească.
Oraș turistic cu clădiri de epocă
Nici clădirea Muzeului Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș nu are o soartă mai bună. În fața ei, un parc cu arbori seculari este zona preferată de plimbare al localnicilor, mai puțin în zilele în care suflă puternic.
Oamenii sunt avertizați să evite plimbările aici, în timpul furtunilor, din cauza vechimii copacilor, cu trunchiuri groase și coroane înalte de câteva zeci de metri.
„Este un oraș liniștit, mai puțin aglomerat în centru decât în vremea în care nu exista centura, dar nu duce lipsă de turiști. Este ușor accesibil din orice direcție. A rămas însă doar un loc de popas al turiștilor care se călătoresc spre Timișoara, Lugoj, Orșova, Băile Herculane și Reșița. În anii ‘80, turiștii ajungeau aici cu avionul, erau două curse pe zi, de la București. Apoi cursele s-au mai rărit, erau vreo două pe săptămână, iar la mijlocul anilor ‘90, zborurile de călători au fost suspendate”, își amintește un localnic.
Din Caransebeș, turiștii pot ajunge ușor în munții Țarcu (Muntele Mic), Semenic, Poiana Ruscă și Cernii, care înconjoară depresiunea Caransebeșului.
Aeroportul din Caransebeș, 15 ani de zboruri civile
Aeroportul de la Caransebeș a fost construit după Al Doilea Război Mondial, fiind folosit în primele decenii în scop militar.
„La Caransebeș, între Timișoara și Drobeta Turnu Severin, un mic aeroport a fost amenajat în vara anului 1950 pentru transportul aerian între București și diverse unități militare din România. În munți, lângă Caransebeș, au fost înființate unități antiaeriene de rachete, aeroportul fiind folosit pentru curierat între Capitală și acestea”, arăta o notă secretă a CIA, din 1951.
În 1979, a fost deschis Aeroportul Caransebeș pentru călători, intrat în subordinea Departamentului Aviației Civile. Cursele interne erau operate de atunci de compania Tarom, iar primele zboruri au avut loc în noiembrie 1979. De la Caransebeș, călătorii ajungeau la București în mai puțin de o oră și jumătate, însă aeroportul cu o pistă de doi kilometri era mai rar folosit și incomparabil ca dotări cu cele din Arad și Timișoara, orașe aflate la mai puțin de 150 de kilometri.
„De la darea în folosință, aeroportul nu a cunoscut nici un fel de modernizare sau dezvoltare. De aceea, Aeroportul Caransebeș se situează mult sub nivelul celorlalte din țară, ca să nu mai zicem față de cele din străinătate, în ceea ce privește dotarea tehnică. Spre exemplu, este singurul aeroport din țară unde nu pot fi realizate aterizări pe timp de noapte. De asemenea, activitatea de zbor este dependentă de condițiile meteorologice”, informa ziarul local Timpul, în 1991, citându-i pe oficialii aeroportului.
Zborurile au fost suspendate din 1994, aeroportul fiind privatizat în anii 2000. El se află la circa trei kilometri de centrul orașului, în vecinătatea centurii Caransebeșului (DN 6 Orșova - Caransebeș), la
Nod de comunicație în Antichitate
În epoca daco-romană, castrul Tibiscum, ale cărei ruine se află la Jupa, în vecinătatea municipiului Caransebeș, a fost locul unde se uneau primele drumuri imperiale, de piatră, construite la începutul secolului al doilea pe actualul teritoriu al României.
Cele două rute folosite inițial de armatele romane pentru a avansa în Dacia începeau de la Dunăre, una din dreptul localității Baziaș (Caraș-Severin), unde fusese înființat castrul Lederata, iar cealaltă din Orșova (Mehedinți), anticul oraș Dierna, ocoleau Munții Banatului, una prin est și cealaltă prin vest, și se uneau la Tibiscum.
De aici, drumul imperial continua spre colonia Sarmizegetusa – capitala Daciei romane, trecând prin Porțile de Fier ale Transilvaniei. Continua apoi pe valea Mureșului, de la poalele Apusenilor, și prin orașele antice Apulum (Alba Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca), oprindu-se în nordul provinciei, la peste 500 de kilometri de începuturile sale, la castrul Porolissum (Moigrad).
Orașul medieval al românilor din Banat
Din Evul Mediu, orașul Caransebeș a rămas un nod important de comunicație. În unele perioade a fost un loc de reședință al conducătorilor regiunii Banatului.
„În anul 1352 este amintit ca sediu al provinciei Sebeș, iar din anul 1360, ca sediu al Banatului de Severin și centru administrativ, politic și militar al celor opt districte autonome românești din Banat. Caransebeșul a fost totodată și principalul centru unde se întrunea forul comun de judecată al celor opt districte”, arată monografia orașului.
De-a lungul timpului, a ars de mai multe ori, în timpul războaielor medievale, răscoalelor și asediilor otomane. A renăscut apoi, treptat, îmbogățindu-se cu noi monumente istorice.
A rămas un târg important, un centru al comerțului și datorită poziției sale geografice. Este traversat de drumul spre Reșița și Oravița - două centre metalurgice importante din istoria României, de drumul spre Lugoj și Timișoara - „capitala” regiunii istorice a Banatului, de drumul spre Hațeg, prin Porțile de Fier ale Transilvaniei și de drumul spre Băile Herculane, Orșova și Drobeta Turnu Severin, spre regiunea istorică a Olteniei și Capitală.
După înființarea căii ferate Timișoara - Caransebeș - Orșova, la sfârșitul secolului al XIX-lea, și apoi a căilor ferate Caransebeș - Hațeg și Reșița - Caransebeș, orașul s-a dezvoltat accelerat.
„Între cele două războaie mondiale, orașul, fiind un important nod rutier și feroviar, cunoaște o dezvoltare accentuată, ajungând de la o localitate de graniță, cu un număr limitat de locuitori (în perioada dominației austro-ungare), la o urbe înfloritoare care se baza mai ales pe comerț, micii meșteșugari și zona agricolă înconjurătoare”, a informat Primăria municipiului Caransebeș.
În anul 1950, s-a renunțat la vechea împărțire teritorială și pentru doi ani, Caransebeșul, a fost reședința regiunii Severin, iar între anii 1950 - 1968, a fost și reședința raionului cu același nume.
„În perioada regimului comunist, orașul a fost oarecum vitregit, mai ales prin stabilirea reședinței județului Caraș-Severin la Reșița, deși, din majoritatea punctelor de vedere, Caransebeșul ar fi meritat această poziție”, informează Primăria Caransebeș.
În anul 1995, Caransebeșul a fost declarat municipiu. Istoria zonei, cu patrimoniul ei arheologic și etnografic, poate fi mai bine cunoscută prin vizitarea muzeului său, din fosta Cazarmă de infanterie a grănicerilor regimentului din Caransebeș, o clădire construită în stilul barocului terezian între 1733 - 1754. â
Se încarcă comentariile...
