„Tanga” există de mii de ani. Cum arătau cele mai vechi „lenjerii sexy” din istorie

Lenjeria intimă, deși pare o invenție modernă, are de fapt o istorie milenară. O parte dintre cele mai sexy piese vestimentare de astăzi, au fost purtate de femei chiar și acum 3000 de ani în urmă. În cazul bărbaților lenjeria intimă era o îmbinare între practic și simbol al virilității.

Femei din Grecia Antică în costum de concurs sportiv Foto: human-philosophie.blogspot.com

Lenjeria intimă este extrem de importantă pentru sănătate, igienă, confortul zilnic și încrederea în sine. Astăzi, mulți dintre oameni nici nu și-ar putea imagina plecând din casă fără chiloți, sutien, bustieră, boxeri sau alte articole vestimentare din această categorie. Lenjeria intimă este privită și ca un apanaj al civilizației.

Această categorie de piese vestimentare a depășit funcția de simplu scut protector, ci mai degrabă ține de modă, erotism, confort psihologic și exprimare a propriei identități. Pe scurt, reflectă trecerea de la starea naturală, brută, la o stare culturală, în care corpul uman este îngrijit, protejat și integrat în regulile complexe ale societății. Tocmai de aceea, de multe ori în societate există preconcepția că lenjeria intimă este o invenție recentă, foarte modernă, iar cei din trecut s-ar fi descurcat și fără. În realitate, lenjeria intimă are o istorie multimilenară și, culmea, multe dintre cele mai sumare piese de lenjerie intimă de astăzi au, de fapt, corespondent în epoci foarte îndepărtate.

O statuie de teracotă de acum 3000 de ani și primii chiloți atestați din istorie

Purtarea lenjeriei intime este foarte bine documentată, mai ales cu ajutorul descoperirilor arheologice și al reprezentărilor artistice ale vremii. Până și cele mai moderne piese vestimentare din categoria lenjeriei intime își au corespondent în lumea antică și chiar în perioade mai vechi.

Una dintre cele mai importante lucrări pe această temă este cea a specialistului Elizabeth Ewing, intitulată „Underwear: a History”, care explorează întreaga istorie a lenjeriei intime. Elizabeth Ewing spune că, de fapt, oamenii, bărbați și femei, au purtat mereu lenjerie intimă. Și nu neapărat din motive de sexualitate sau modă, ci din rațiuni practice. În primul rând, primele forme de lenjerie intimă au funcționat ca o barieră care proteja vestimentația exterioară, greu de spălat și curățat, precum pielea sau hainele din lână și in, de transpirație, sebum și secreții corporale. Apoi, lenjeria intimă menținea o igienă mai bună a zonelor sensibile și a redus iritațiile provocate de frecarea directă cu materialele aspre ale hainelor. Nu în ultimul rând, asigura un strat suplimentar de căldură în sezonul rece, iar mai ales pentru bărbați, suportul anatomic în timpul mișcării intense, precum vânătoarea sau războiul.

Așa se face că cele mai vechi dovezi ale existenței lenjeriei intime sunt din paleolitic. Iar chiloții din acea perioadă semănau, culmea, cel mai mult cu lenjeria intimă sexy de astăzi. Așa cum explică Elizabeth Ewing, era o bucată de pânză trecută printre picioare și legată în talie. „Probabil că acești chiloți au derivat din șorțul sau bucata de pânză purtată în jurul coapselor, cea mai elementară formă de îmbrăcăminte primitivă, folosită de ambele sexe și întâlnită în regiuni extrem de răspândite ale lumii încă din vremuri atât de îndepărtate precum cele reprezentate în picturile rupestre. Ridicată și trecută printre picioare, aceasta a devenit o formă rudimentară de chiloți, după cum o demonstrează și alte reprezentări din basoreliefuri și picturi pe vase, realizate ulterior în numeroase regiuni ale lumii. Este cea mai veche și, totodată, cea mai recentă formă de lenjerie de corp”, precizează Elizabeth Ewing în „Underwear: a History”.

Egipteancă în chiloți tanga Foto: wikipedia

Cu toate acestea, prima pereche de chiloți în adevăratul sens al cuvântului - foarte asemănători, dacă nu aproape identici ca formă cu cei de astăzi -, documentată în istorie, este cea observată pe o statuetă din teracotă veche de 3000 de ani. Erau purtați de o tânără din Sumer. Această regiune, unde practic s-a inventat civilizația și unde s-au produs majoritatea descoperirilor epocale ale lumii, era cunoscută drept Mesopotamia și se afla între râurile Tigru și Eufrat, corespunzând Irakului de astăzi. Clima caldă din acea perioadă favoriza aceste ținute foarte lejere. Tânăra purta doar lenjerie intimă și sânii goi, fiind probabil o dansatoare sau o preoteasă.

Totodată, dintr-o perioadă asemănătoare a fost documentată și purtarea primului corset din istorie: în Creta antică, acum 4000 de ani. „Un exemplu remarcabil al primului tip de reprezentare este o fată babiloniană din jurul anului 3000 î.Hr., originară din Sumer, care poartă ceea ce astăzi am descrie fără ezitare drept chiloți. Celălalt tip provine din palatul de la Knossos, din Creta, și este înfățișat purtând primul corset și prima crinolină consemnate în istorie. Datarea acestei reprezentări este în jurul anului 2000 î.Hr.”, adaugă Elizabeth Ewing în aceeași lucrare. Cu alte cuvinte, prima pereche de chiloți cunoscută în istorie are o vechime de peste 5000 de ani.

În cazul bărbaților, acei „tanga” paleolitici au rezistat mult ca principal articol vestimentar din categoria lenjeriei intime. Unul dintre cele mai bune exemple este Ötzi, un vânător neolitic a cărui faimoasă mumie a fost găsită în trecătorile Alpilor. Acesta a trăit acum mai bine de 5000 de ani în zona Europei Centrale și purta în jurul taliei o bucată de piele de capră. Aceștia erau, se pare, chiloții lui Ötzi. Fie îi purta ca pe un șorț, fie, cel mai probabil, trecuți printre picioare și prinși în brâu.

Bustiere, boxeri și chiloții de zi cu zi ai faraonului

Ulterior, lenjeria intimă s-a diversificat și mai mult sau s-a îmbunătățit. Principiul, cel puțin la bărbați, a rămas același, dar materialele au devenit de mai bună calitate, mai lejere, mai puțin abrazive. De exemplu, mormântul lui Tutankhamon este dovada perfectă că egiptenii purtau zilnic chiloți acum mai bine de 4000 de ani. Mai precis, este vorba despre 145 de perechi de chiloți pe care faraonul urma să-i poarte în lumea de dincolo. Se numeau shenti și erau făcuți din in, având formă triunghiulară. Erau trecuți printre picioare și se legau în laterale, la fel ca niște chiloți moderni de damă, cu șnururi. Practic, ceea ce s-a descoperit în mormântul lui Tutankhamon era cea mai mare colecție de chiloți găsită vreodată în vechime. Evident, această piesă vestimentară era purtată doar de aristocrație la început, dar în cele din urmă a fost adoptată și de oamenii de rând.

Femeile egiptene sunt reprezentate cu o mulțime de articole vestimentare, de la faimoasele rochii vaporoase, care se mulau perfect pe formele lor, până la simple brâuri subțiri prinse în jurul taliei. Există și exemple de femei dansând nud. Dar, în același timp, observăm și elemente de lenjerie intimă mult mai sumare decât la bărbați: practic, un soi de tanga minimalist, probabil din material textil, dar cu brâuri foarte subțiri și șnururi colorate, poate bătute în pietre în cazul femeilor aristocrate. În orice caz, egiptenii erau niște exclusiviști și oameni cu ștaif, inclusiv în materie de modă.

Sutienele erau încă inexistente, iar purtatul sânilor goi era o modă generală din Creta până în Mesopotamia și din Egipt prin tot bazinul Mediteranei. Romanii sunt cei care au adus vântul schimbării în materie de lenjerie intimă, mai ales în cazul femeilor. Practic, au inventat bustiera, perfecționând acele apodesme sau mazomastelon din Grecia Antică. Purta numele de strophium sau mamillare și era precursorul sutienului modern. Propriu-zis, este o bandă de material concepută pentru a susține sânii. La femeile aristocrate, aceste mamillare erau mult mai sofisticate, cu bretele, pliuri și alte metode croitorești, pentru ca respectiva bustieră să-și facă cât mai bine treaba, dar și să arate cât mai bine, chiar dacă era purtată pe sub haine.

Femei în Roma Antică în lenjerie intimă Foto: wikimedia commons

Prezența acestui strophium este bine documentată atât la nivelul artei romane, cât și în mărturiile scrise ale diferiților autori latini. Pe celebrele mozaicuri romane apar inclusiv femei în „bikini” practicând diferite sporturi. „Și la Roma, femeile purtau uneori benzi în jurul șoldurilor și bustului. Cestus-ul sau centura este menționat de poetul Marțial și pare să fi fost un articol vestimentar bine cunoscut în epocă, fiind însă mai lat. Strophium-ul, sau banda pentru susținerea sânilor, este menționat de Cicero. Un basorelief o înfățișează pe Cleopatra purtând în jurul taliei o bandă lată, modelată după forma corpului. Un celebru mozaic roman din Vila Imperială de la Piazza Armerina, în Sicilia, prezintă atlete de sex feminin purtând ceea ce seamănă cu un costum din două piese, format dintr-o piesă asemănătoare unor chiloți de tip bikini și o bandă pentru susținerea sânilor. Mozaicul datează din secolul al IV-lea d.Hr.”, se arată în „Underwear: a History”.

Deși strophium este asociat cel mai adesea cu activitățile sportive, utilizarea sa nu se limita la acestea. Femeile îl puteau purta și pe sub tunică sau stola, în special atunci când își doreau o susținere suplimentară sau o acoperire mai mare. Acesta făcea parte din gama mai largă de articole vestimentare purtate de femeile romane, atât în viața de zi cu zi, cât și în contexte mai formale. Rolul strophium-ului nu era doar practic, ci și estetic. Idealurile romane de frumusețe favorizau adesea o siluetă sobră și controlată, în special în cazul femeilor considerate respectabile, iar strângerea bustului putea contribui la obținerea acestui aspect.

Totodată, romanii purtau subligaculum, sau mai bine zis chiloți. În cazul bărbaților de condiție modestă, era aceeași bucată de material trecută printre picioare și legată în talie. Bărbații romani înstăriți, gladiatorii și cei care practicau activități fizice intense purtau un subligaculum mai complex, sub forma unor boxeri moderni, purtați ca niște pantaloni foarte scurți. Și femeile purtau subligaculum, tot sub forma unor chiloți clasici sau a unor boxeri.

În privința materialului din care erau făcute bustierele, chiloții sau boxerii, clasa socială din care proveneau romanii juca un rol important, dar de obicei erau confecționate din lână și in. Lâna era ușor de procurat și rezistentă, ceea ce o făcea cea mai răspândită țesătură în toate clasele sociale. Cu toate acestea, putea fi aspră și mai puțin confortabilă atunci când era purtată direct pe piele. Inul, în schimb, era mai ușor, mai fin și permitea o mai bună circulație a aerului, fiind astfel deosebit de potrivit pentru hainele purtate aproape de corp. Din acest motiv, cei care își permiteau îl preferau adesea pentru articole precum subligaculum sau strophium, mai ales în climatul cald mediteraneean.