Foto Secretele orașelor săsești din Transilvania: „Micile lor colonii erau raiuri de civilizație, în mijlocul sălbăticiei”
0Mai multe orașe din România au fost în trecut centre puternice ale comunităților de sași. Cu timpul, unele au reușit să păstreze monumente valoroase din zestrea arhitecturală a epocii medievale.
Din secolul al XII-lea, câteva ținuturi din Transilvania cuprinsă atunci în regatul maghiar au fost populate de grupuri de coloniști proveniți din ținuturile germanice de la Rin, numiți saxoni sau sași.
„Data exactă a sosirii coloniştilor germani în Transilvania este necunoscută, dar se pare că au ajuns între 1141 şi 1161. Este aproape sigur că nu au venit cu toţii deodată. Cruciadele, care în acea epocă ocupau fiecare minte, ar fi putut cauza faptul că aceste imigraţii au trecut aproape neobservate. Numele de saşi (saxoni), aşa cum îşi spun ei, a fost folosit mult mai târziu ca denumire generală şi este mai mult decât probabil, din diferenţele de limbaj, obiceiuri şi comportament, că diferite colonii au ajuns aici din diferite părţi ale locurilor lor de baştină”, îi descria scriitoarea britanică Emily Gerard (1849 – 1905).
Scaunele săsești
Aceasta a petrecut mai mulţi ani în Transilvania secolului al XIX-lea, iar lucrările sale despre folclorul local au fost sursă de inspiraţie pentru romanul Dracula, scris de Bram Stoker. Una dintre cărţile sale s-a numit „Transilvania, tărâmul de dincolo de pădure”, și reda viața comunităților săsești din Transilvania.
În Evul Mediu, Sașii au luat drumul Transilvaniei pentru a-şi câştiga libertăţi şi privilegii de care nu se bucurau nu le aveau în ţara lor, garantate de monarh, în schimbul apărării graniţelor Regatului Ungar.
Aici aveau dreptul de a stăpâni și folosi pământul și resursele naturale, erau scutiți de taxe și puteau ține târguri fără să plătească vamă. Comunităţile săseşti beneficiau şi de privilegii administrative, judecătoreşti şi religioase. Aveau însă obligații fiscale și militare faţă de coroana maghiară, una din sarcini fiind de a apăra trecătorile din Carpați în fața unor invazii ale popoarelor migratoare și, mai târziu, a turcilor.
Cum glumeau ungurii circula pe seama lor în secolul al XIX-lea
Sașii au ridicat numeroase așezări fortificate. Cele mai cunoscute dintre acestea au fost scaunele săsești, orașe medievale din Transilvania sau uniuni de orașe și sate, supuse aceleiași puteri judecătorești, în care a fost concentrată marea parte a coloniștilor germanici.
Expansiunea orașelor administrate de sași a făcut ca Transilvania să fie numită de germani Siebenbürgen (în latină Septem Castra), cu referire la cele şapte scaune ale sale din secolul al XIII-lea: Sibiu, cel mai important dintre ele, în jurul căruia gravitau scaunele Orăștie, Sebeș, Miercurea Sibiului, Nocrich, Cincu și Rupea.
Alături de acestea până în secolul al XV-lea au devenit scaune săsești și Sighișoara, Mediaș, Șeica, Brașov și Bistrița, forma lor de organizare administrativă trecând prin mai multe schimbări de-a lungul timpului. În jurul lor gravitau alte așezări săsești care se distingeau prin înfățișarea lor și a caselor lor.
„Satele saşilor erau uşor de deosebit de cele ale românilor, compuse din case din chirpici, şi de cele ale ungurilor, care erau marcate de simplitate. Casele saşilor erau spaţioase şi masive, fiind construite solid, din piatră, şi înconjurate de ziduri mari. Construcţia şi reparaţiile sunt ocupaţiile favorite ale ţăranilor saşi, iar ungurii spun, ironic, despre ei, că atunci când germanii nu au nimic mai bun de făcut îşi dărâmă casa şi o construiesc din nou”, afirma Emily Gerard.
Fiecare sat săsesc era construit în jurul unei străzi mari. În mod formal, românii şi ţiganii nu erau toleraţi în satele saşilor, dar cu timpul s-au apropiat de ele, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea, cele mai multe din satele saşilor aveau la capătul lor suburbii unde locuiau români sau ţigani, scria autoarea cărţii „Transilvania, tărâmul de dincolo de pădure”.
Emily Gerard adăuga că în așezările lor saşii au construit biserici şi fortăreţe, au ridicat şcoli şi clădiri, şi-au făcut propriile legi şi şi-au ales proprii judecători. Fiecare biserică era un loc dedicat studiului şi cunoaşterii, iar activitatea de predare nu era întreruptă nici chiar când la porţile cetăţilor ajungeau turci sau tătari.
„Şi în timpurile în care nobilii ungari abia ştiau să scrie şi să citească, aceste colonii mici ale saşilor erau adevărate raiuri de civilizaţie, în mijlocul sălbăticiei, ignoranţei şi barbarismului”, arăta autoarea.
Saşii şi-au păstrat identitatea vreme de peste şapte secole, afirma autoarea, explicând că aşa cum se spune despre cei ce „sunt mai catolici decât Papa” şi saşii erau mai teutoni decât germanii care locuiesc în ţinuturile lor strămoşeşti. Deși erau o comunitate închegată, care excela prin şcoli şi educaţie, era displăcută pentru răceala cu care îi trata pe români, maghiari şi străini, adăuga aceasta.
Orașele medievale, pline de monumente istorice
La opt secole de la sosirea primelor grupuri de sași în Transilvania, monumentele cele mai reprezentative ale acestora au devenit repere istorice ale regiunii și se numără printre cele mai populare atracții turistice ale orașelor lor.
Sibiul este cel mai reprezentativ oraș pentru istoria sașilor, fiind considerat primul scaun săsesc, atestat în jurul anului 1325. Centrul istoric al Sibiului este împânzit de monumente medievale. Unul dintre cele mai cunoscute este Turnul Sfatului, ridicat în secolul al XIII-lea și refăcut de-a lungul timpului.
„Are acest nume deoarece apăra poarta de intrare în cea de a doua incintă, situată în imediata apropiere a clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată în documente la 1324. Edificiul actual este rezultatul mai multor faze de construcţii, fiind supraînălţat şi chiar înglobat unui grup de clădiri. Din construcţia iniţială s-a păstrat doar nucleul ridicat până la primele doua etaje. Datarea probabilă a turnului corespunde edificării celei de a II-a incinte fortificate, adică perioadei cuprinse între 1224 şi 1241”, informează patrimoniu.sibiu.ro.
Turnul a avut diverse întrebuinţări, de la depozit de cereale la punct de observaţie a incendiilor, de arest temporar sau chiar de muzeu de ştiinţe naturale la mijlocul sec. XIX. Între 1962 şi 1998, turnul a adăpostit o secţie a Muzeului Brukenthal de exponate medievale.
Orașul Sighișoara se numără printre destinațiile cele mai căutate de turiști din Românoa. Unul dintre simbolurile sale este Turnul cu Ceas, principala poartă de intrare în Cetatea medievală a Sighişoarei, atestată documentar într-un act emis de Papa Bonifaciu la sfârșitul secolului al XIII-lea.
Turnul cu Ceas a fost construit în secolul al XIV-lea pentru a proteja poarta principală a orașului. Are o înălţime de 64 de metri, acoperişul fiind mai înalt decât turnul propriu-zis, iar deasupra bilei aurite există un cocoş cu rol de giruetă astronomică. Acesta îşi schimbă cu exactitate poziţia în funcţie de vreme, dacă este îndreptat spre oraşul de jos, va fi vreme bună, iar când se întoarce spre cetate, va ploua.
Cel mai cunoscut edificiu din Brașov este Biserica Neagră, ridicată pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea. Construcţia ei a început în anul 1383, când Braşovul se afla într-o perioadă de puternică dezvoltare culturală şi economică. În momentul finalizării ei, în anul 1477, parohia braşoveană, la acea dată de rit catolic, a primit hramul Sfintei Maria. În prezent, Biserica Neagră aparţine cultului Evanghelic.
„Biserica Neagră este centrul spiritual al comunității săsești din Brașov, fiind în același timp cea mai de seamă scenă a reformei ecleziastice din Transilvania și leagănul culturii umaniste pentru regiune. Astăzi, Biserica Neagră reunește numeroase obiecte de artă unice, de valoare universală, provenind din șase secole și de pe două continente. Fiecare este în același timp o solie și o enigmă, invitându-i pe vizitatori să le descopere și să le dezlege”, informează reprezentanții acesteia, pe site-ul bisericaneagra.ro.
Biserica ridicată în stilul arhitectural gotic a fost avariată în incendiul din 1689, când zidurile ei s-au înnegrit, fapt care a inspirat denumirea de „Biserica Neagră”, dată în secolul al XIX-lea.
Cetățile din Rupea, Mediaș și Orăștie, bisericile evanghelice din Bistrița și Sebeș, dar și numeroasele sate pitorești înființate de sași, ca Biertan și Agnita, cu fortificații construite în jurul bisericiilor medievale se numără printre locurile cele mai reprezentative ale vechilor comunități ale sașilor.
Se încarcă comentariile...
