Analiză asupra testelor PISA făcută de un profesor brașovean. Care este problema majoră a școlii românești

Profesorul brașovean Peter Turcuș susține că dezbaterea publică despre educație se concentrează de prea mult timp pe întrebări care nu ating problema de fond.

Teste PISA Foto: Profimedia

PISA 2025 a evaluat elevi de 15 ani din 91 de țări și economii, iar România a obținut rezultate sub media OECD la matematică, citire și științe. În România au participat 7.725 de elevi din 322 de școli, rezultatele fiind considerate conforme cu standardele de calitate PISA.

Profesorul brașovean Peter Turcuș explică de ce problema educației nu este numărul de ore, ci inegalitatea.

„Discuția despre educație în România se tot învârte, de ani de zile, în jurul acelorași false probleme: prea multe materii sau prea puține, prea multe ore sau prea puține, program prea scurt sau prea lung, vacanțe prea multe sau prea puține, an școlar prea scurt sau prea lung. Rezultatele PISA 2025 arată însă că problema reală e alta”, spune profesorul Peter Turcuș într-un interviu pentru News Brașov.

Peter Turcuș compară România cu Estonia, sistem educațional aflat în partea superioară a clasamentelor PISA. Potrivit datelor analizate de acesta, ambele țări au câte nouă ani de învățământ primar și gimnazial, iar diferența privind numărul total de ore este redusă: 6.035 de ore în România față de 6.432 în Estonia.

Ideea centrală a analizei sale este că nu cantitatea de timp petrecută în sistem este suficientă pentru a explica performanța elevilor, ci modul în care acest timp este transformat în învățare.

Profesorul atrage atenția că nu este suficient ca școala să producă elevi foarte buni dacă o parte importantă dintre elevi nu dobândesc competențele fundamentale.

„Sistemele educaționale de succes sunt cele care reușesc să asigure un nivel minim de competență pentru marea masă a elevilor, nu doar să susțină elitele”, explică profesorul brașovean.

O altă cifră analizată de Peter Turcuș este cea referitoare la diferențele de performanță dintre școli.

Potrivit OECD, în România, diferențele dintre școli reprezintă cel puțin 50% din variația totală a performanței la științe, România fiind printre cele zece sisteme participante cu o asemenea structură a variației. OECD interpretează această situație drept un indiciu al unei segmentări academice mai puternice, în care elevii cu performanțe ridicate și cei cu performanțe scăzute tind să fie concentrați în școli diferite.

Pentru Peter Turcuș, aceasta este una dintre cheile problemei educației românești.

„50% din diferențele de scor dintre elevii români se explică prin faptul că aceștia învață în școli diferite, nu prin diferențe individuale de performanță”, explică profesorul.

Acesta pune accent și pe diferențele dintre elevii din mediul urban și cei din mediul rural.

„Diferența de scor dintre elevii din mediul urban și cei din mediul rural depășește 90 de puncte la fiecare dintre domeniile testate”, afirmă profesorul.

Ce facem cu meditațiile

Profesorul introduce și problema meditațiilor.

„Nu întâmplător meditațiile sunt un simptom al eșecului statului și o reacție de piață acolo unde școala nu oferă șanse egale tuturor”, susține acesta.

Interpretarea lui este că familiile care dispun de resurse financiare pot cumpăra timp suplimentar de învățare, pregătire individuală și acces la servicii educaționale private.

Analiza lui Peter Turcuș mută discuția de la întrebarea „câte ore trebuie să stea copilul la școală?” către o întrebare mai dificilă: cât de mult contează pentru viitorul unui copil școala în care ajunge, mediul din care provine și resursele familiei sale?

PISA 2025 arată că România are rezultate sub media OECD în toate cele trei domenii principale evaluate. În același timp, diferența socioeconomică dintre elevii avantajați și cei dezavantajați este de 122 de puncte la științe, iar statutul socioeconomic explică 22% din variația performanței în acest domeniu.

Profesorul Peter Turcuș consideră că aceste cifre ar trebui să schimbe centrul dezbaterii publice.

„Problema structurală a sistemului din România este faptul că acesta amplifică, prin chiar felul în care e organizat, inegalitățile socioeconomice cu care copiii pornesc la drum, izolându-i pe cei dezavantajați în școli separate și limitându-le șansele de performanță.”

Iar întrebarea pe care profesorul brașovean o lasă deschisă este una care depășește clasamentul PISA:

„Vi se pare normal ca locul în care s-a născut un copil să conteze atât de mult pentru viitorul său?”