Video Povestea reală și traumatizantă care a inspirat „Tăcerea Mieilor”, unul dintre cele mai bune filme din lume

Filmul „Tăcerea Mieilor” este una dintre cele mai de succes producții din istoria cinematografiei. Este un thriller cutremurător care, printre altele, prezintă faptele unui criminal în serie atroce. Personajul a fost inspirat din realitate, crimele fiind mult mai șocante decât în film.

„Tăcerea Mieilor” este un film-capodoperă, un pilon iconic al istoriei cinematografiei și ocupă un loc de cinste în topurile celor mai bune producții din toate timpurile. Filmul regizat de Jonathan Demme este unul dintre cele trei filme din întreaga istorie a cinematografiei care au reușit să câștige „The Big Five”, adică cele mai importante cinci premii Oscar. Celelalte două sunt It Happened One Night (1934) și One Flew Over the Cuckoo's Nest (1975). „Tăcerea Mieilor” este un thriller psihologic, absolut șocant pe alocuri, marcat de personalitatea incredibilă a lui Hannibal Lecter, un psihiatru genial, dar cu apucături ucigașe și canibalice, interpretat de Anthony Hopkins, dar și de relația sa aparte cu Clarice Starling, stagiară în cadrul FBI, interpretată de Jodie Foster. Filmul îl are ca personaj negativ, în primul rând, pe Jame Gumb, poreclit „Buffalo Bill”, cel în jurul căruia se învârte acțiunea. Acesta comite crime în serie împotriva femeilor, greu de digerat. Aparent, pare doar un personaj de ficțiune. Adevărul este că povestea a fost inspirată din fapte cât se poate de reale, majoritatea mult mai cutremurătoare și mai traumatizante decât cele din film.

„Billy al nostru nu s-a născut criminal, Clarice”

„Tăcerea Mieilor” a fost realizat după romanul cu același nume scris de autorul american Thomas Harris și publicat în anul 1988. Acesta este al doilea volum din seria dedicată personajului Hannibal Lecter, primul fiind „Dragonul Roșu”, publicat în 1981. În fine, filmul prezintă misiunea lui Clarice Starling, o tânără și ambițioasă stagiară din cadrul FBI, care primește sarcina de a intervieva un criminal în serie periculos. Acest criminal este doctorul Hannibal Lecter, un psihiatru genial, dar extrem de violent și canibal, aflat în spatele gratiilor într-un azil de maximă securitate. Scopul FBI-ului este de a obține de la Lecter profilul psihologic și indicii care să ajute la prinderea unui alt ucigaș în serie activ, supranumit „Buffalo Bill” (jucat de Ted Levine), care răpește femei și le jupoaie pielea.

Lecter refuză să colaboreze pur și simplu, dar, în schimb, impune un joc de tip quid pro quo (la schimb). El îi oferă indicii subtile și criptice despre caz doar dacă Clarice acceptă să își dezvăluie cele mai adânci traume din copilărie, inclusiv amintirea legată de strigătul mieilor care urmau să fie sacrificați, amintire care devine laitmotivul cărții și al filmului. Folosind indiciile de la Lecter, Clarice reușește pe cont propriu să dea de urma ucigașului, să salveze ultima victimă răpită și să îl elimine pe Buffalo Bill. Modul în care Buffalo Bill răpește și torturează femeile, dar și alienarea de care dă dovadă sunt printre cele mai șocante aspecte ale filmului. „Billy al nostru nu s-a născut criminal, Clarice. A fost transformat în unul prin ani de abuzuri sistematice”, îi spune Hannibal Lecter agentului FBI Starling, scoțând în evidență faptul că acel canibal în serie este, de fapt, un produs al abuzurilor familiei și societății.

Trei criminali într-un singur personaj

Aparent, Jame Gumb, criminalul în serie din „Tăcerea Mieilor”, este doar un personaj fictiv. În realitate, el reprezintă o realitate cruntă. Mai precis, autorul și producătorii au îmbinat caracteristicile și modul de operare al trei criminali în serie cu notorietate în SUA pentru a da naștere lui Buffalo Bill. Atrocitățile din film sunt doar o mică parte din ceea ce au pățit zeci de victime în realitate. Autorul Thomas Harris și scenaristul Ted Tally au construit personajul combinând trăsături, metode și povești de viață ale lui Ed Gein, Gary Heidnik și Ted Bundy. Fiecare a contribuit cu una dintre practicile sale horror la construirea personajului.

Criminalul care „se îmbrăca” în pielea victimelor sale

Unul dintre personajele care au contribuit la crearea lui Buffalo Bill a fost Ed Gein sau, pe numele complet, Edward Theodore Gein, cunoscut drept „Măcelarul din Plainfield”. Acesta a fost unul dintre cei mai notorii profanatori de morminte și criminali din istoria Americii. Deși a mărturisit doar două crime, faptele sale macabre au șocat lumea și au inspirat personaje iconice din filmele horror, precum Norman Bates din „Psycho”, Leatherface din „Masacrul din Texas” și, evident, așa cum am precizat, Buffalo Bill din „Tăcerea Mieilor”. Ed Gein era bolnav psihic, suferea de schizofrenie și se presupune că a început să omoare la finele anului 1945, după moartea mamei sale, Augusta Gein, în vârstă de 67 de ani.

Atunci „și-a pierdut singurul prieten și singura dragoste adevărată. Și era absolut singur pe lume”, după cum mărturisea criminalul. Ed Gein este bănuit că a comis mai multe omoruri, dar au putut fi probate doar două: uciderea lui Mary Hogan, o proprietară de tavernă dispărută în 1954, și a lui Bernice Worden, proprietara unui magazin de articole de fierărie, omorâtă în 1957. Se spune că omora femei care semănau cu mama sa. În plus, obișnuia să jupoaie victimele și să răscolească mormintele pentru a-și face un costum de femeie. „Am avut o cutie de pantofi plină cu nasuri umane”, mărturisea criminalul cu lejeritate. În casa lui a fost găsit un adevărat abator cu resturi umane: cranii montate pe stâlpii patului, scaune îmbrăcate în piele umană, un coș de gunoi confecționat din piele umană, jambiere din piele umană, boluri pentru ciorbă făcute din cranii de om și multe altele.

Cele mai tulburătoare erau măștile făcute din pielea victimelor sau a femeilor moarte de curând și dezgropate de Gein. Inima uneia dintre victime a fost găsită într-o pungă de plastic, iar capul într-un sac. Trupul i-a fost efectiv ciopârțit și lăsat la atârnat în văzul tuturor; toți își închipuiau că provine de la un cerb sau un animal vânat de Gein. În casă au fost găsite lucruri și mai tulburătoare. De exemplu, o cutie cu vulve și o curea ornată cu mameloane de femeie. În noiembrie 1957, poliția a descoperit „casa groazei”. Declarat iresponsabil din punct de vedere psihic din cauza schizofreniei, Gein și-a petrecut restul vieții în instituții psihiatrice, până la moartea sa în 1984. „Dacă aș fi făcut tot ce se spune că am făcut, probabil că aș fi știut, nu-i așa?”, preciza acesta, total desprins de realitate.

Temnițele groazei

Al doilea criminal în serie care a inspirat crearea personajului a fost Gary Michael Heidnik. Acesta obișnuia să răpească femei de culoare, pe care le viola, le tortura și le ținea închise într-o groapă adâncă din ciment, făcută în podeaua locuinței sale. Șase victime au fost ținute în acel beci al groazei, torturate și violate în mod repetat. Două dintre ele au murit: una din cauza înfometării și a torturii, iar cealaltă electrocutată în timp ce se afla într-o groapă cu apă. Restul au reușit să supraviețuiască calvarului. Heidnik a activat în anii 1986 și 1987, în orașul american Philadelphia. Născut în 1943, Heidnik avea un coeficient de inteligență extrem de ridicat, adică un IQ de 130, însă din tinerețe a manifestat probleme psihice grave, fiind diagnosticat ulterior cu schizofrenie. A servit pentru o scurtă perioadă în armată ca asistent medical, dar a fost lăsat la vatră din cauza instabilității mintale. În ciuda bolii sale, Heidnik era extrem de abil din punct de vedere financiar, probabil și datorită inteligenței sporite. Mai precis, a investit la bursă și a strâns o avere considerabilă. Cu banii câștigați și-a cumpărat o casă în North Philadelphia și a înființat o sectă religioasă numită „United Church of the Ministers of God”. El se autointitula „Episcop” și ținea slujbe în sufragerie pentru persoane vulnerabile sau cu dizabilități intelectuale. Nimeni nu bănuia că, sub podeaua sufrageriei, se afla un adevărat abis, o adevărată „groapă a terorii”. Obsesia lui Heidnik era să își creeze propriul „harem” de sclave sexuale pe care să le lase însărcinate pentru a pune bazele unei „ferme de copii”. În subsolul casei sale, el a săpat o groapă adâncă în ciment. Începând cu noiembrie 1986, a ademenit și răpit rând pe rând cele șase femei. Acestea erau ținute dezbrăcate, legate cu lanțuri grele de gât, bătute, violate zilnic și hrănite doar cu mâncare pentru câini. Chinurile aplicate erau de o cruzime greu de imaginat: le străpungea timpanele cu șurubelnițe și le aplica șocuri electrice. După moartea primei prizoniere, Heidnik le-a forțat pe celelalte prizoniere să mănânce o mâncare în care se afla carnea celei decedate. Cea care a pus capăt coșmarului a fost Josefina Rivera. Dându-și seama că singura șansă de supraviețuire era să devină „utilă”, ea a simulat o loialitate totală față de Heidnik. A început să îl ajute în gospodărie și chiar la răpirea ultimei victime, câștigându-i încrederea.

Pe 24 martie 1987, Rivera l-a convins pe Heidnik să o lase să își viziteze temporar familia, sub promisiunea că se va întoarce. Imediat ce a fost lăsată liberă, ea a fugit la o cabină telefonică, a sunat la poliție și i-a condus pe agenți direct la „Casa Ororilor”. Polițiștii au descins în subsol și le-au salvat pe celelalte trei femei rămase în viață, găsind totodată dovezi uluitoare ale masacrului. Gary Heidnik a fost condamnat la moarte în 1988 și a fost executat prin injecție letală pe 7 iulie 1999, la vârsta de 55 de ani.

Maestrul disimulării

În fine, cel care a inspirat tactica folosită de personajul Buffalo Bill – de a atrage victimele pretinzând că este rănit sau că are nevoie de ajutor, de exemplu purtând un ghips fals la braț – a fost faimosul Ted Bundy. Acesta este un criminal în serie foarte cunoscut, de care probabil aproape toată lumea a auzit. Între anii 1974 și 1978, Ted Bundy a răpit, violat și ucis zeci de femei tinere și adolescente în cel puțin șapte state americane. Deși a recunoscut oficial 30 de crime înainte de execuția sa, numărul real al victimelor sale este estimat de unii anchetatori la peste 100. Bundy se folosea de magnetismul, carisma și aspectul său îngrijit pentru a câștiga încrederea victimelor. Adesea simula o dizabilitate, purtând o manșetă ortopedică sau folosind cârje, ori se dădea drept o figură de autoritate, cum ar fi un polițist, pentru a cere ajutor în locuri publice, ducându-și ulterior victimele în zone izolate. A fost executat pe scaunul electric la închisoarea de stat din Florida pe 24 ianuarie 1989, la vârsta de 42 de ani.