Misterul celor 130 de copii dispăruți. Legenda medievală care duce până în Transilvania

Povestea fluierașului din Hamelin, una dintre cele mai cunoscute legende medievale europene, ar putea avea la bază un eveniment real. În 1284, aproximativ 130 de copii ar fi dispărut din orașul german, într-un episod despre care documentele vremii oferă puține explicații și care a alimentat timp de secole una dintre cele mai tulburătoare povești ale Evului Mediu.

O reprezentare a fluierașului din Hamelin Foto: ilustratie de Kate Greenaway pentru cartea lui Robert Browning "The Pied Piper of Hamelin"

Una dintre cele mai tulburătoare povești medievale este cea a „Fluierașului din Hamelin”. Practic, este o legendă medievală de la începutul secolului al XIV-lea, preluată și transpusă ulterior în diferite opere literare de Johann Wolfgang von Goethe, Frații Grimm sau Robert Browning. Practic, un călător misterios, care cântă într-un mod magic la fluier, a reușit să răpească toți copiii din orășelul Hamelin, să-i ducă în inima unui munte, fără ca părinții să-i mai poată recupera vreodată.

O poveste destul de întunecată. În mod dramatic, arată specialiștii, povestea este parțial adevărată. Mai ales dispariția copiilor. Deși au fost făcute numeroase studii și cercetări, povestea adevărată a dispariției copiilor din Hamelin rămâne unul dintre marile mistere ale istoriei europene. Culmea, are legătură cu România.

O înșelăciune urmată de o răzbunare cumplită

Povestea începe în orașul Hamelin, pe malurile râului Weser, în Germania medievală. Burgul este afectat de o invazie a șobolanilor. Burgmaisterul (primarul) și tot consiliul orașului se tem ca rozătoarele să nu aducă boli grave. Mai mult decât atât, le atacaseră toate rezervele de hrană și de furaje. Așa că au dat un anunț. Promiteau celui care-i va scăpa de șobolani un premiu consistent. S-a prezentat un personaj misterios, îmbrăcat în haine pestrițe, asemănător bufonilor de la curțile regilor. Și cânta de minune la un fluier. Acesta îi promite primarului să-i rezolve problema.

Încântat și totodată disperat să scape de șobolani, primarul îi promite un premiu de 1.000 de guldeni, o sumă uriașă. Fluierașul acceptă și le cere localnicilor să stea în case. A doua zi, la prima oră, fluierașul începe să cânte. Toți șobolanii îl urmează. Acesta intră în râul Weser și îneacă toate rozătoarele. Așteptându-și răsplata, fluierașul a fost păcălit de autoritățile din Hamelin. Mai precis, inițial au vrut să-i dea doar 50 de guldeni, iar mai apoi l-au alungat cu totul. Fluierașul părăsește furios orașul, promițând că se va răzbuna.

În ziua sărbătorii Sfinților Ioan și Pavel, în timp ce adulții se află la biserică, fluierașul se întoarce. De această dată este îmbrăcat în verde, asemenea unui vânător, și cântă din nou la fluier. Prin muzica sa, îi atrage pe copiii orașului. Se spune că 130 de copii îl urmează în afara orașului. Îi duce într-o peșteră în munți, după care nu mai sunt văzuți niciodată.

Există mai multe versiuni, dar în toate, copiii dispar. De exemplu, în primele versiuni medievale nu există povestea cu șobolanii. Doar faptul că un individ misterios, care cânta la fluier, a dus toți copiii din orășel. Unde, nimeni nu știe. Dar nu s-au mai întors niciodată.

De exemplu, o cronică din 1370, descoperită în arhivele din Lüneburg, scrisă în latină de un călugăr numit Heinrich de Herford, relatează povestea în felul următor:

„Urmează aici o minune uimitoare, care s-a petrecut în orașul Hamelin, în dioceza de Minden, în anul Domnului nostru 1284, în ziua sărbătorii Sfinților Ioan și Pavel. Un anumit tânăr, în vârstă de treizeci de ani, chipeș și bine îmbrăcat, astfel încât toți cei care îl vedeau îl admirau pentru înfățișarea sa, a traversat podurile și a intrat în oraș pe Poarta de Vest. Apoi a început să cânte prin tot orașul la un fluier de argint, de o frumusețe nemaipomenită. Toți copiii care i-au auzit fluierul, în număr de 130, l-au urmat până la Poarta de Est și au ieșit din oraș, îndreptându-se spre locul numit Poarta de Execuție sau Calvarul. Acolo au dispărut cu toții, astfel încât nu s-a mai putut găsi nicio urmă a lor. Mamele copiilor au alergat dintr-un oraș în altul, însă nu au găsit nimic. Este scris: «Un glas s-a auzit din înalturi, iar o mamă își jelea fiul». Și, după cum oamenii numără anii începând de la Anul Domnului sau de la primul, al doilea ori al treilea an al unei aniversări, tot astfel locuitorii din Hamelin numără anii de la plecarea și dispariția copiilor lor. Această relatare am găsit-o într-o carte veche. Iar mama decanului Johann von Lüde i-a văzut pe copii plecând”, se arată în cronică.

„Au trecut 100 de ani de când copiii noștri au plecat”

Mult timp s-a crezut că povestea fluierașului din Hamelin este doar o legendă thriller din Evul Mediu. Ulterior, cei care au studiat mai bine documentele din arhivele germane medievale au ajuns la concluzia tulburătoare că această poveste pleacă de la un eveniment real și absolut șocant pentru locuitorii orașului Hamelin.

În primul rând, Hamelin este un oraș cât se poate de real, situat pe malurile râului Weser din Saxonia Inferioară, în Germania. Este capitala districtului Hameln-Pyrmont și are astăzi o populație de aproximativ 58.000 de locuitori. Este înconjurat de munții Weserbergland, fiind o destinație turistică căutată.

Iar arhivele și descoperirile arheologice din Hamelin au dus la concluzia că, într-adevăr, în secolul al XIII-lea, copiii din Hamelin au dispărut fără urmă. Unul dintre primele indicii care atrage atenția este reprezentat de un vitraliu din biserica din Hamelin, realizat în jurul anului 1300. Aici este cea mai veche reprezentare a poveștii. Adică un individ misterios, îmbrăcat în haine colorate, cântând la fluier, care scoate copiii din oraș și îi duce departe.

Vitraliul a fost descris în mai multe relatări din perioada cuprinsă între secolele al XIV-lea și al XVII-lea, dar a fost distrus în anul 1660. A fost însă reconstituit pe baza descrierilor și relatărilor ulterioare. Practic, acel vitraliu a fost făcut pentru a păstra memoria unui eveniment traumatic pentru locuitorii orașului.

În plus, în arhivele orașului Hamelin există o însemnare din 1384 care precizează că „Au trecut 100 de ani de când copiii noștri au plecat”. Adică în anul 1284. În plus, momentul este fixat precis în calendar. De ziua Sfinților Petru și Pavel, în anul 1284. Adică pe 26 iunie 1284.

În plus, sunt numeroase relatări din secolul al XIV-lea care descriu întâmplările, spunând că au fost aflate de la martori oculari. Ba chiar în Hamelin este o stradă numită Bungelosenstrasse, fiind locul unde copiii au fost văzuți ultima dată. De atunci, muzica și dansul sunt interzise pe această stradă.

Un ritual păgân sau o migrație masivă în Transilvania?

Cercetătorii au studiat intens cazul de la Hamelin, fără să ajungă însă la o concluzie. Există însă mai multe ipoteze privind dispariția copiilor din oraș. Unii spun că ar fi dispărut noaptea, alții că au plecat în timp ce părinții se aflau la slujbă la biserică.

Una dintre teorii sugerează că povestea din Hamelin este simbolică. Mai precis, copiii ar fi murit în urma unei epidemii, iar fluierașul a devenit simbolul morții. O altă teorie arată că, din cauza unei alunecări de teren, copiii ar fi căzut și s-ar fi înecat în râul Weser, în timp ce se aflau la scăldat. Mai ales în condițiile în care ar fi fost o zi toridă de vară.

O teorie modernă sugerează că toți copiii ar fi căzut victime unui ritual păgân. Deși era în plin Ev Mediu creștin, în situații-limită, locuitorii multor regiuni europene se întorceau la ritualuri sau superstiții păgâne. Este posibil ca o invazie de șobolani, urmată de foamete, să-i fi întors pe localnici la unele ritualuri păgâne germanice.

În acest context, este posibil ca fluierașul să fi condus un grup de tineri în afara orașului pentru a participa la o asemenea sărbătoare. Copiii ar fi fost masacrați pentru a îmbuna spiritele.

Cea mai plauzibilă teorie este însă aceea că, de fapt, a fost un val de migrație. Adică o parte dintre tinerii din oraș și-au ales un lider, au luat și copiii cu ei și au plecat pentru a coloniza alte regiuni. Tocmai pe fondul unei invazii de rozătoare și foamete.

„După înfrângerea danezilor în Bătălia de la Bornhöved, în 1227, regiunea aflată la sud de Marea Baltică, locuită la acea vreme de populații slave, a devenit disponibilă pentru colonizarea de către germani. Episcopii și ducii din Pomerania, Brandenburg, Uckermark și Prignitz au trimis în aceste regiuni așa-numiți „locatori”, un fel de agenți medievali de recrutare, care le ofereau recompense consistente celor dispuși să se mute în noile teritorii. Mii de tineri adulți din Saxonia Inferioară și Westfalia au pornit spre est”, precizează istoricul Ursula Sautter în „Fairy Tale Ending”.

Culmea, una dintre ipoteze indică locul migrației chiar Transilvania. Cei din Hamelin ar fi o parte din sașii care s-au mutat pe interiorul arcului carpatic. Cel puțin asta sugerează Frații Grimm în celebra lor lucrare „Legende germane”.

Până în prezent nu s-a găsit însă nicio explicație irefutabilă privind soarta copiilor. Doar presupuneri fără prea multe dovezi.