Cine sunt hasidicii, evreii ultraortodocși în jurul cărora au apărut teorii ale conspirației. Controversele și legăturile lor cu România

Una dintre cele mai controversate grupări religioase din lume este cea a evreilor hasidici, ultraortodocși. Aceștia fac parte dintr-o mișcare mistică a iudaismului, apărută pe teritoriile actuale ale Ucrainei și Poloniei. În jurul lor au fost țesute numeroase teorii ale conspirației.

Întâlnirea hasidicilor din dinastia Boyan Foto: Eli Segal

Evreii hasidici sunt adesea recunoscuți după hainele lungi și negre, pălăriile cu boruri largi sau ștraimelurile, căciuli voluminoase din blană, și zulufii de la tâmple. Trăiesc frecvent în comunități strâns unite, cu tradiții și reguli religioase care le diferențiază de restul societății.

În jurul lor au fost țesute numeroase mituri urbane și teorii ale conspirației. Întrebările despre ocupațiile lor și despre felul în care își câștigă existența sunt adesea însoțite de generalizări. Afirmația că ar fi subvenționați de Statele Unite ale Americii sau de Israel doar pentru a studia textele sacre și a se dedica învățăturilor religioase necesită surse și precizări privind beneficiarii și formele de sprijin. Istoria evreilor hasidici este complexă, iar înțelegerea ei presupune separarea practicilor comunităților de miturile construite în jurul acestora.

Dinastiile și „curțile” Cabalei

Hasidismul este o mișcare spirituală și religioasă din cadrul iudaismului ultraortodox. Adepții săi acordă un rol central respectării poruncilor și studierii textelor sacre ale iudaismului. Mișcarea a luat naștere în secolul al XVIII-lea, în comunitățile așkenaze de pe teritoriile actuale ale Ucrainei și Poloniei. Întemeietorul său este considerat Israel ben Eliezer, cunoscut și ca Baal Shem Tov. El a promovat o cale de apropiere de Dumnezeu accesibilă și oamenilor fără o pregătire religioasă aprofundată, punând accent pe bucurie, devoțiune, rugăciune și cântec.

Comunitățile hasidice sunt organizate în dinastii sau "curți", conduse, de regulă, de un lider spiritual numit rebbe. Acesta poate fi și rabin, însă rolul său presupune o autoritate spirituală și comunitară mai largă. În cadrul hasidismului există numeroase grupări, fiecare cu propriile tradiții, obiceiuri, norme vestimentare și forme de conducere. Multe poartă numele localităților din Europa de Est de care sunt legate originile lor, precum Chabad-Lubavitch, Satmar (Satu Mare) și Breslov.

În multe comunități hasidice se vorbește idiș, o limbă germanică folosită de secole de evreii așkenazi, care include elemente ebraice, aramaice, slave și romanice. Învățăturile hasidice sunt puternic influențate de Cabala, tradiția mistică a iudaismului, și pun accent pe prezența lui Dumnezeu inclusiv în activitățile cotidiene.

Fără a respinge studiul textelor sau respectarea legii religioase, hasidismul a adus în prim-plan trăirea spirituală, bucuria, cântecul, dansul și rugăciunea sinceră. Unul dintre mesajele sale centrale este că apropierea de Dumnezeu este posibilă pentru orice credincios prin devoțiune sinceră, indiferent de nivelul său de învățătură.

Evrei hasidici în Polonia, început de secol XIX Foto: wilipedia

Comunitățile hasidice sunt organizate în jurul unor lideri spirituali numiți "rebbe", considerați "țadikim" („cei drepți”, singular „țadik”). Multe grupări hasidice s-au format în jurul unui asemenea lider. Acești lideri religioși sunt văzuți ca modele de credință și îndrumători în apropierea de divinitate. Învățăturile lor se transmit adesea din generație în generație, iar conducerea comunităților se perpetuează frecvent în cadrul unor dinastii.

Principalele centre hasidice

Cele mai numeroase comunități hasidice se află în Statele Unite și Israel. Holocaustul a devastat comunitățile din Europa de Est, iar persecuțiile din perioada stalinistă au îngreunat refacerea vieții religioase. Mulți supraviețuitori au emigrat în locuri unde își puteau practica religia și reconstrui comunitățile.

Fondarea statului Israel a determinat numeroși evrei să se stabilească acolo. Alții emigraseră deja în Statele Unite, unde beneficiau de libertate religioasă. Astfel, cele două țări au devenit principalele centre ale vieții hasidice.

În New York, comunitățile hasidice sunt concentrate în mai multe cartiere din Brooklyn, printre care Borough Park și Williamsburg. În Borough Park sunt reprezentate numeroase dinastii, inclusiv Belz, Munkatch și Sanz-Klausenburg. O altă comunitate importantă se află în Kiryas Joel, în comitatul Orange din statul New York, și aparține tradiției Satmar, al cărei nume provine de la orașul Satu Mare.

În Israel, printre centrele hasidice importante se numără Bnei Brak, Ashdod, Netanya și Ierusalim, inclusiv cartierul istoric Mea Shearim. În afara Statelor Unite și Israelului, există comunități semnificative în cartierul Stamford Hill din Londra și în orașul Anvers din Belgia. Comunitatea hasidică din Anvers este concentrată mai ales în zona districtului diamantelor. Printre dinastiile reprezentate aici se numără Satmar și Belz.

În Canada, comunități importante se găsesc în cartierul Outremont din Montreal și în localitatea Boisbriand. Deși trăiesc adesea în orașe cosmopolite, cu populații diverse din punct de vedere etnic și religios, hasidicii își păstrează tradițiile și instituțiile comunitare. Zonele în care locuiesc au o prezență hasidică vizibilă, fără a fi toate exclusiv hasidice.

Vestimentația tradițională ocupă un loc important în viața comunităților hasidice. Aceasta exprimă apartenența religioasă, modestia (tzniut) și respectul pentru tradiție. Multe dintre elementele vestimentare masculine păstrează influențe ale portului din Europa de Est din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea.

Pe lângă barbă, un element distinctiv al bărbaților hasidici îl reprezintă perciunii, numiți peyot. Aceștia sunt legați de respectarea poruncii din Tora privind netăierea părului de la marginile capului (Leviticul 19:27). Lungimea și felul în care sunt purtați diferă între comunități. Hainele de zi cu zi sunt, în general, sobre și în culori închise, predominant negre.

De Sabat și la sărbătorile importante, mulți bărbați poartă o haină lungă, numită bekishe, confecționată adesea din mătase sau din materiale sintetice, uneori cu modele discrete. În timpul săptămânii, în unele comunități se poartă o haină lungă și mai simplă, numită rekel.

Un alt element distinctiv este gartelul, un brâu purtat de bărbați în timpul rugăciunii. Acesta separă simbolic partea superioară a corpului, asociată cu inima și mintea, de partea inferioară, asociată cu funcțiile și dorințele trupești.

Sub cămașă, mulți poartă talit katan, un veșmânt cu patru colțuri, de care sunt prinși ciucuri rituali numiți tzitzit. Aceștia sunt adesea vizibili și au rolul de a aminti poruncile divine.

Acoperămintele pentru cap diferă, de asemenea, între grupările hasidice și în funcție de ocazie. În unele comunități, de Sabat și la sărbători, bărbații căsătoriți poartă ștraimeluri sau alte acoperăminte din blană. Tot în anumite comunități, bărbații poartă pantaloni până la genunchi, împreună cu ciorapi lungi.

Evrei hasidici în New York Foto: wilipedia

Femeile hasidice urmează reguli vestimentare stricte, care pun accent pe modestie și discreție. Hainele lor pot fi moderne și elegante, atât timp cât respectă normele comunității.

Conform normelor iudaismului ortodox, femeile căsătorite își acoperă părul în public. În multe comunități hasidice, acestea poartă o perucă numită sheitel. În altele, folosesc baticuri, bonete sau combinații ale acestor acoperăminte, potrivit tradiției locale.

Femeile hasidice poartă fuste sau rochii care acoperă genunchii, iar pantalonii nu sunt acceptați de normele vestimentare ale comunităților tradiționale. Culorile hainelor sunt, de obicei, mai variate decât cele ale bărbaților, însă nuanțele stridente sunt adesea evitate.

În comunitățile hasidice, întemeierea unei familii și nașterea copiilor au o mare importanță religioasă, în acord cu porunca biblică "Creșteți și vă înmulțiți". Folosirea contracepției este supusă unor reguli religioase, iar acceptarea ei depinde de circumstanțele individuale și de interpretarea autorității rabinice consultate. Condițiile diferă între comunități și nu pot fi reduse la o listă universală de situații permise.

Studiile religioase, munca și finanțarea publică

Stilul de viață al comunităților ultraortodoxe generează dezbateri, în special în Israel, privind participarea la piața muncii și sprijinul public acordat studiilor religioase. O parte dintre bărbați se dedică studiului cu normă întreagă și nu desfășoară activități remunerate. Această situație nu justifică însă afirmația că ei nu contribuie deloc la bugetul public, deoarece și consumul presupune plata unor taxe.

Datele despre întreaga populație ultraortodoxă, numită și haredi, trebuie diferențiate de cele referitoare strict la hasidici. Pentru 2024, cifrele atribuite Institutului pentru Democrație din Israel indică o rată de ocupare de aproximativ 54% în rândul bărbaților ultraortodocși și de 80% în rândul femeilor ultraortodoxe. Aceste procente nu se referă exclusiv la hasidici și nici doar la persoanele căsătorite.

În numeroase familii, veniturile femeilor au un rol important în susținerea gospodăriei, inclusiv atunci când soții se dedică studiilor religioase. Totuși, lipsa unui loc de muncă nu dovedește, în sine, că fiecare bărbat neocupat studiază cu normă întreagă.

Pentru 2025, populația ultraortodoxă din Israel era estimată la aproximativ 1,45 milioane de persoane, reprezentând 14,3% din populația țării. Această estimare privește ansamblul populației haredi, din care hasidicii reprezintă doar o parte.

Evrei hasidici în cel de-al Doilea Război Mondial Foto: wilipedia

„Datele privind ocuparea forței de muncă prezentate în raport indică faptul că, în 2025, rata ocupării în rândul bărbaților Haredi era de 53%, în timp ce în cazul femeilor aceasta ajungea la 81%. Ambele categorii lucrau însă un număr mai redus de ore pe săptămână comparativ cu persoanele de origine evreiască care nu aparțin comunității Haredi”, preciza Themedialine, pe baza raportului.

În aceste condiții, au apărut controverse privind contribuția la stat a hasidicilor, a bărbaților în special, dar și faptul că aceștia primesc subvenții importante de la stat pentru a studia religios.

„Israelul ar trebui să elimine subvențiile acordate studenților din yeshiva pentru a reduce disparitățile socioeconomice din economie, a declarat Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) într-un raport publicat marți. Raportul arată că anumite grupuri, în special comunitatea Haredi (evreii ultraortodocși) și cetățenii arabi ai Israelului, sunt subreprezentate în sectorul în plină dezvoltare al tehnologiei avansate (high-tech) și înregistrează rate scăzute de ocupare a forței de muncă, un număr redus de ore lucrate și venituri salariale mai mici”, precizează și cei de la Reuters în articolul „OECD says yeshiva subsidies harm Israel's socioeconomic gaps”, de acum trei ani.

În Israel, bărbații căsătoriți care se dedică integral studiului Torei în instituții religioase numite kollelim pot beneficia, în condițiile prevăzute de lege, de forme de sprijin financiar public. Statul finanțează, de asemenea, rețele de învățământ ultraortodox. Familiile ultraortodoxe pot avea acces la programe sociale și facilități, inclusiv reduceri ale impozitelor locale, în funcție de criteriile de eligibilitate.

În contextul războiului și al deficitului de personal militar, înrolarea bărbaților ultraortodocși a devenit un subiect intens disputat. La 25 iunie 2024, Curtea Supremă din Israel a stabilit că nu exista un temei legal pentru scutirea generală de serviciul militar a studenților ultraortodocși. Totodată, a decis că statul nu putea continua finanțarea studiilor religioase ale celor care trebuiau înrolați. Reuters.

În Statele Unite, Belgia, Canada și Marea Britanie, membrii comunităților hasidice desfășoară diverse activități economice. În New York și Anvers, de exemplu, unii activează în comerțul cu diamante și bijuterii. Situația economică diferă însă considerabil între familii și comunități.

Miturile despre hasidici și teoriile conspirației

În jurul comunităților hasidice circulă numeroase mituri și teorii ale conspirației. Printre acestea se numără afirmația antisemită, lipsită de dovezi, că ar forma o "ocultă mondială" care controlează economia.

Asemenea teorii îi vizează de mult timp pe evrei în general și nu au început odată cu publicarea "Protocoalelor înțelepților Sionului". Apărut în Rusia țaristă în 1903, acest fals antisemit pretindea că dezvăluie planurile unor lideri evrei de a domina lumea. Textul a reunit și a răspândit prejudecăți mai vechi, fiind demascat în repetate rânduri drept o fabricație. Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite.

Situația materială a familiilor hasidice este variată. Unele au afaceri prospere, în timp ce altele se confruntă cu dificultăți financiare. Familiile numeroase și dedicarea unor bărbați studiului religios cu normă întreagă pot pune presiune asupra bugetului gospodăriei. Datele despre sărăcia din întreaga populație ultraortodoxă nu trebuie însă atribuite automat comunităților hasidice.

Membrii acestor comunități sunt supuși obligațiilor fiscale aplicabile în țările în care trăiesc. Ajutoarele sociale de care unii beneficiază, precum sprijinul alimentar sau acoperirea medicală subvenționată, se acordă potrivit regulilor fiecărui program. Eligibilitatea poate depinde de venit, de componența familiei, de statutul de rezidență și de alte condiții, nu doar de nivelul veniturilor. Apartenența religioasă nu constituie, în sine, dovada unui tratament preferențial.

Rabinul Kaliver, supraviețuitor al Holocaustului Foto: wilipedia

„Teoria conspirației și acuzațiile asociate acesteia s-au dovedit a fi cele mai puternice instrumente de propagandă a urii inventate vreodată. Acuzațiile, oricât de iraționale ar fi fost, au necesitat foarte puține dovezi pentru a fi susținute. Fie că acuzația era aceea că evreii ucideau copii creștini nevinovați, fie că aceștia ar fi încercat să otrăvească întreaga lume creștină, fie că se presupunea că dețineau controlul asupra guvernelor, instituțiilor financiare sau opiniei publice, că încercau să submineze puritatea rasială ori că promovau mișcări noi și subversive, acuzațiile erau aproape întotdeauna neadevărate sau, cel puțin, în cazurile în care exista și cel mai mic sâmbure de adevăr, erau exagerate cu mult peste orice proporție rezonabilă”, preciza John Barbara Jayne, în „An examination of the "Jewish Conspiracy Theory" from its inception to the present day”, pentru Bangor University.

Totodată, despre hasidici circulă și mituri urbane, printre care ideea că ar întreține relații sexuale printr-o gaură în cearșaf. Această afirmație este falsă. În tradiția iudaică ortodoxă, din care face parte și hasidismul, intimitatea conjugală presupune contact fizic direct între soți, fără bariere vestimentare.

Dinastii hasidice importante cu origini în spațiul românesc

Un fapt mai puțin cunoscut publicului larg este că localități aflate astăzi pe teritoriul României au fost centre importante ale hasidismului. Numeroase dinastii hasidice își au originile în Maramureș, Moldova, Bucovina și Transilvania, regiuni în care au existat comunități evreiești înfloritoare.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, persecuțiile și conflictele din Europa de Est au determinat numeroși evrei așkenazi să se stabilească în aceste regiuni. În Moldova, unii domnitori le-au acordat privilegii pentru a încuraja dezvoltarea târgurilor și a comerțului.

Pe teritoriul actual al județului Botoșani, localități precum Ștefănești, Săveni, Sulița și Dorohoi au avut comunități evreiești importante.

Printre dinastiile hasidice cunoscute se numără Satmar, originară din Satu Mare, și Siget, cu rădăcini în Sighetu Marmației, orașul natal al lui Elie Wiesel, care a crescut într-un mediu hasidic. Alte exemple sunt dinastiile Buhuși și Ștefănești. Buhuși a fost un important centru al vieții hasidice, iar Ștefănești, în județul Botoșani, este asociat cu rabini cărora credincioșii le atribuiau puteri miraculoase.

Mormintele unor lideri spirituali și locurile legate de istoria acestor comunități continuă să atragă pelerini hasidici în România.