Video Cea mai veche cale ferată din Transilvania renaște după un secol și jumătate. Cum arată acum fostul ei mare nod feroviar
0La 160 de ani de la construcția magistralei Arad - Alba Iulia, cea mai veche cale ferată din Transilvania și-a schimbat complet înfățișarea. După aproape șapte ani de șantier, lucrările nu sunt încă finalizate, însă „bijuteria” acesteia, gara Simeria, își primește oaspeții cu o nouă înfățișare.
Din 2018, peste 140 de kilometri ai căii ferate Simeria - Arad, segment important al primei magistrale feroviare din Transilvania (Arad - Alba Iulia, de 210 kilometri), sunt în șantier, infrastructura de transport și gările fiind modernizate cu fonduri europene.
Lucrările în nodul feroviar, aproape de final
Lucrările pe cele patru tronsoane feroviare în care a fost împărțit proiectul vor trebui finalizate până în 2026, pe unele secțiuni circulația trenurilor fiind mutată între timp pe noul traseu.
În alte locuri, construcțiile sunt întârziate și sunt șanse mici ca ele să fie inaugurate anul viitor. Un astfel de loc este zona tunelurilor de pe Valea Mureșului, construite la Zam (județul Hunedoara).
De asemenea, nici noua gară a municipiului Deva nu are șanse de a fi inaugurată în 2026, în condițiile în care vechea clădire de călători a fost demolată în iunie 2024, iar în locul ei a rămas un teren viran, peste care a crescut vegetația.
Stația CFR Simeria, cea mai mare de pe traseu, a intrat în șantier din 2018, iar gara sa de epocă doi ani mai târziu. Lucrările din stația CFR se apropie de final, iar vechiul nod feroviar își întâmpină oaspeții cu o înfățișare nouă, complet schimbată față de cea a „bătrânei” stații CFR și a clădirii sale monument, aflată în stare de degradare avansată înaintea modernizării, la peste un secol de la construcția ei.
Clădirea de călători a rămas în șantier, însă lucrările ar putea fi finalizate în 2025. Un lift modern a fost construit în incinta gării de la 1900. Instalația este conectată la pasajul subteran care face legătura cu peroanele.
„Clădirea de călători Simeria - monument istoric - va avea spații moderne destinate publicului călător - parcare auto, sală de așteptare, case de bilete, grupuri sanitare, spațiu pentru bagaje şi birou de informaţii; spații destinate exclusiv persoanelor cu dizabilități - zone speciale de acces, casă de bilete și grupuri sanitare; zone comerciale și de exploatare feroviară”, informa CFR Infrastructură.
Deasupra stația CFR, aflată de patru ani în șantier, noua pasarelă pietonală construită peste liniile ferate, pentru a conecta, peste zona feroviară, cartierele Simeriei, a fost deschisă parțial, doar între peroanele 1 și 3. Tot în acest an este așteptată finalizarea lucrărilor la pasarelă. În rest, lucrările la infrastructura de transport (peroane, instalații, linii ferate) sunt și ele stadiul final de execuție.
Din 2026 încep inaugurările pe calea ferată Simeria - Arad
Noua magistrală feroviară Simeria–Arad (Kilometrul 614), din vestul României, se află în șantier din 2018, după ce contractele de lucrări au fost semnate în 2017. Cei 141 de kilometri ai căii ferate de pe Valea Mureșului, în județele Hunedoara și Arad, au fost împărțiți în patru secțiuni.
Potrivit CFR, stadiul lucrărilor pe fiecare segment este: pe Subtronsonul 2a, Km 614–Bârzava (41,91 km) – 97 la sută, pe Subtronsonul 2b, Bârzava–Ilteu (36,04 km) – 96 la sută, pe Subtronsonul 2c, Ilteu–Gurasada (22,34 km) – 79 la sută, iar pe Tronsonul 3, Gurasada–Simeria (40,88 km) – 88 la sută.
Proiectul a vizat modernizarea infrastructurii feroviare și reconfigurarea traseului, astfel încât viteza de circulație a trenurilor să poată crește până la 160 km/h.
Acesta a impus construirea a circa 60 de kilometri de traseu complet nou între Simeria și Arad, a unor tuneluri și ridicarea a nouă poduri peste Mureș; vechiul pod peste Mureș de la Brănișca nu va mai fi folosit, pe noua rută. Odată cu finalizarea lucrărilor la magistrală, durata unei călătorii între Simeria și Arad se va reduce la mai puțin de o oră și jumătate.
De la Simeria, traseul modernizat continuă prin Alba Iulia (Coșlariu–Teiuș–Aiud–Blaj), apoi prin Mediaș, Copșa Mică, Ațel–Micăsasa, până la Sighișoara, pe secțiunea unde au fost executate lucrări pentru creșterea vitezei de circulație și instalarea ERTMS/ETCS Nivel 2 (sistem european unitar de semnalizare).
Această axă continuă spre Brașov–București–Constanța (Portul Constanța) și face parte din Coridorul central TEN-T „Rin–Dunăre”, care leagă vestul și centrul Europei de Marea Neagră pe relația Strasbourg–Viena–Budapesta–Arad–Brașov–București–Constanța.
Calea ferată Arad–Alba Iulia, o istorie de 160 de ani
Prima Cale Ferată Ardeleană, așa cum a fost numită în trecut magistrala Arad–Alba Iulia, după numele companiei care a început construcția ei, a fost unul dintre cele mai vechi proiecte de infrastructură feroviară din România.
Planurile pentru realizarea ei au fost demarate la mijlocul secolului al XIX-lea, într-o epocă în care căile ferate din regiune reprezentau o noutate, iar proiectele de infrastructură, dezbătute intens de oficialii statului austro-ungar, vizau mai multe trasee între orașele din Transilvania (Alba Iulia, Arad, Sibiu, Oradea etc.).
Lucrările pe traseul de pe Valea Mureșului au început în 1867, fiind conduse de Societatea Minieră și Metalurgică din Brașov, cea care fondase „Prima Cale Ferată Transilvăneană”. Pentru a sprijini construcțiile primelor căi ferate, aproape toate orașele și numeroși proprietari privați ofereau gratuit terenurile necesare, iar comunitățile se angajau să contribuie cu zile de muncă, transporturi și cantități mari de lemn, piatră, var și cărămidă pentru construcții.
Primele căi ferate din Transilvania, construite în cinci ani
În ziua Crăciunului din anul 1868, primul tren care a pornit din Arad a ajuns la Alba Iulia. Linia de 211 kilometri lega astfel vechea capitală a Transilvaniei de Arad, Pesta și Viena. În următorii cinci ani, rețeaua feroviară nouă a depășit 600 de kilometri. În vara anului 1870 a fost inaugurată „calea ferată a cărbunelui”, Simeria–Petroșani.
La 7 septembrie 1870 a fost deschis tronsonul Oradea–Cluj, care a continuat în 1871 spre Teiuș și Târgu Mureș, iar în anul următor spre Mediaș, Sighișoara și Sibiu. La mijlocul lui 1873, trenurile au ajuns și la Brașov. Peste 20.000 de oameni au muncit la căile ferate care aveau să conecteze atunci orașele importante din Transilvania, atractive pentru fostul imperiu austro-ungar datorită resurselor de grâu din Câmpia Transilvaniei, a sării de la Turda, Ocna Mureș și Praid și a cărbunelui din Valea Jiului.
În a doua jumătate a anilor 1880, magistralele feroviare au fost completate de numeroase ramificații secundare, cum au fost calea ferată de pe Valea Someșului, care lega orașele Gherla, Dej, Zalău, Bistrița și Cluj, calea ferată a Sălajului, ori linia Simeria–Hunedoara, care lega magistrala de pe Valea Mureșului de regiunea metalurgică a Hunedoarei. La izbucnirea Primului Război Mondial, rețeaua feroviară a Transilvaniei număra 2.384 de kilometri, arată istoricii.
Gara Simeriei, reclădită la 1900
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Simeria devenise unul dintre marile noduri feroviare din Transilvania.
„Importanța stației Simeria (Piski) era arătată, pe lângă linia de ramificație către importantele depozite de cărbune din Valea Jiului, și de atelierul principal construit aici”, arătau cercetătorii Horváth Ferenc și Kubinszky Mihály, în studiul „Lucrările de construcții civile ale Primei Căi Ferate Ardelene”.
O colonie a familiilor de muncitori feroviari a fost înființată aici, iar extinderea traficului feroviar spre Hunedoara și Petroșani a impus construcția unei noi gări.
În primii ani după schimbarea de secol, MÁV (Căile Ferate Maghiare) a reconstruit clădirea stației Simeria pe baza planurilor arhitectului Ferenc Pfaff și ale colaboratorilor săi. Gara Simeriei a fost una dintre cele mai mari clădiri de călători ale MÁV. La est de noua clădire a fost păstrată o clădire cu plan în H, cu acoperiș în două ape pronunțat, destinată locuințelor sau funcțiunilor de exploatare.
În deceniile de comunism, nodul feroviar Simeria a funcționat la capacitate maximă; însă, după 1990, declinul mineritului, al industriei metalurgice, reducerea transportului de călători pe calea ferată și lipsa investițiilor în infrastructura feroviară au redus importanța stației CFR Simeria.
În prezent, ea se confruntă cu un paradox: locuitorii orașului feroviar se pot mândri cu o gară modernizată, însă numărul celor care urcă și coboară din trenurile care trec prin stația CFR s-a redus considerabil, în timp ce majoritatea liniilor rămân pustii în cea mai mare parte a timpului.
Se încarcă comentariile...
