Interviu Povestea cuplului care a renunțat la oraș pentru o casă cu grădină și fântână: „Ne lipsea atmosfera cu care am crescut“

După zece ani la Londra și Iași, Ionuț și Nicoleta Teoderașcu au renunțat la viața de la oraș și s-au mutat la sat, lângă Iași. Cei doi povestesc despre avantajele și problemele vieții rurale, de la grădinărit și comunitate la lipsa infrastructurii.

Ionuț și Nicoleta Teoderașcu au grădina plină în fiecare vară. Foto: Arhiva personală

Cei doi au petrecut trei ani la Iași pentru studiile de licență – el a studiat jurnalismul, iar ea managementul turistic. Au plecat apoi la Londra, unde au locuit doi ani pentru masterat. În perioada petrecută în Marea Britanie, distanța față de țară i-a făcut să resimtă un dor profund de casă, de familie și de viața de la sat. În anul 2000, odată cu pandemia de COVID-19, au revenit în România. Pe durata primului val de carantină și de restricții au locuit o lună și jumătate la sat. Atunci au pus primele lor răsaduri de legume și au fost cuceriți iremediabil de viața rurală. „Ne lipsea atmosfera cu care am crescut. Ne-am mutat pentru liniștea de la sat, pentru grădinărit, o pasiune pe care o împărtășim amândoi, și pentru plimbările în aer liber, pentru natură“, spune Ionuț.

Odată întorși acasă, au pus bazele proiectului „De la sat“, un newsletter pe care-l trimiteau în fiecare duminică în care istoriseau poveștile unor oameni de la sat. „Proiectul își are rădăcinile în nostalgia după satul de altădată de care-și aduceau aminte. La Londra a apărut dorul față de casă, dorul față de sat, de familie și am simțit nevoia de a vedea mai multe imagini de acasă sau mai multe povești de acasă din sate“, explică Ionuț.

În căutarea comunității pierdute

Faptul că de aproape trei ani de la întoarcerea acasă, deși promovau satul românesc și călătoreau prin țară duminică de duminică pentru a culege povești, ei locuiau în continuare la bloc, în fostul cartier ieșean, industrial CUG, i-a făcut să se gândească și mai serios la mutare pentru ca proiectul să fie 100% autentic. Un factor definitoriu a fost lipsa calității vieții de la oraș: „Nu aveam locuri unde să ieșim în aer liber, să alergăm, de exemplu. Ieșeam de două-trei ori pe zi pentru că țineam la sănătatea noastră mintală, dar ne plimbam pe lângă șantiere, se construiau multe blocuri. Stăteam pe bănci și atât...“, explică Ionuț.

În urmă cu doi ani au găsit un anunț imobiliar care i-a făcut să ia decizia cea mare. „Am vrut să vedem casa și așa am descoperit și satul. Ne-a plăcut că încă mai arăta a sat. Nu e o zonă suburbană cu case aliniate și blocuri între case“. Cu banii strânși în urma celor patru ani de muncă în corporații au reușit să-și cumpere o casă nouă în satul Ciurbești, comuna Miroslava, la zece kilometri de Iași. Prețul a fost similar cu al unui apartament în oraș, în jur de 100.000 de euro. Au ales o zonă apropiată de oraș, și nu să se întoarcă în satul natal, deoarece prietenii lor locuiesc în oraș și sunt legați de viața culturală de aici. Un alt motiv esențial al mutării a fost imposibilitatea de a avea parte la bloc de sentimentul de comunitate pe care l-au cunoscut în copilărie: „Am simțit că la bloc nu putem lega relații cu vecinii noștri, chiar dacă locuim poate vizavi. Nu e aceeași conexiune pe care o avem cu sătenii de aici și pe care de aproape doi ani de când ne-am mutat încercăm s-o construim conștient“.

Cei doi tineri își continuă activitățile în mediul online și lucrează la distanță, însă mutarea într-un sat din Moldova nu înseamnă că sunt feriți de marile evenimente care schimbă lumea. Nicoleta a fost copywriter pentru o editură britanică care creează materiale didactice, dar dezvoltarea AI și restructurările au lăsat-o fără acest loc de muncă. Venirea lui Trump la Casa Albă și decizia lui de a stopa finanțarea Europei Libere l-a afectat pe Ionuț, care lucra pe social media pentru redacția din România a instituției media americane: „Acum sunt profesor asociat la Facultatea de Litere din Iași, specializarea Jurnalism“.

Din grădina cu legume

Deși pe paginile lor de Facebook, Ionuț și Nicoleta postează des despre grădina lor de legume și au organizat chiar primele lor atelier de grădinărit, ei subliniază că nu sunt „săteni 100%“. Grădina lor de 120 de metri pătrați le asigură doar o economie importantă la bugetul pentru alimente; mănâncă exclusiv legumele pe care le cultivă singuri, roșii, castraveți, ardei, salate, vinete și ceapă. Subliniază că activitatea din grădină nu le aduce profit financiar, iar surplusul de recoltă din vârf de sezon îl oferă cadou – aroma coșurilor bogate cu legume, flori și plante aromatice pe care le pregătesc pentru prieteni trece de ecrane.

La primul atelier de grădinărit. Foto: Arhiva personală

Grădinăritul este un hobby, o modalitate de deconectare de la device-uri și o cale de a pune pe masă hrană curată. Au observat că tot mai mulți tineri sunt interesați să-și cultive grădina și au organizat un atelier de grădinărit. „Ideea este să vină oameni care sunt pasionați, să le arătăm grădina noastră, să le povestim despre legume, despre cum am plantat noi, despre compost, vermicompost, ce răsaduri punem. Oamenii vor să învețe de la fața locului neapărat, nu să citească teorie pe internet“, explică Ionuț. Pe lângă lecțiile practice, cei care vin la ateliere se bucură și de prăjituri făcute în casă de Nicoleta, după rețete tradiționale adunate din călătoriile lor, dar și de alte preparate de la producători locali din țară.

Calea lungă de la hobby la afacere

Este extrem de dificil din punct de vedere financiar să trăiești exclusiv din agricultură la sat. Din experiența lor și din discuțiile pe care le-au avut cu producătorii din țară, aceștia arată că o gospodărie bazată doar pe munca pământului sau creșterea animalelor se lovește adesea de probleme constante: „Cei care cresc animale au probleme deoarece mereu apare o interdicție din cauza unor boli. Cu agricultura sunt probleme cu seceta. Mereu apare câte ceva, pare că mereu calculul financiar nu duce spre profit sau spre o viață din care să ieși cu ceva bani, să mai poți trăi, să poți merge într-un concediu, să treci de etapa de supraviețuire“.

Ei observă că majoritatea orășenilor care se mută la țară și reușesc să se mențină pe linia de plutire apelează la un model hibrid: păstrarea unei surse sigure de venit pe lângă agricultură. „Am fost într-un sat din județul Hunedoara, unde doi tineri din Timișoara s-au mutat strict pentru faptul că e o zonă din care pot să plece pe trasee montane și pot să fie aproape de natură imediat după ce au închis laptopul. Dar încă își continuă lucrul la distanță“, explică Ionuț. Totuși, aceștia au deschis și o afacere: au două căsuțe în grădina lor pe care le închiriază turiștilor care vin să descopere zona Munților Retezat.

În grădina cu legume și flori. Foto: Arhiva personală

Un vecin de-ai lui Ionuț din județul Galați s-a mutat din Anglia înapoi în sat. „Muncește împreună cu soția lui, cultivă legume și cresc animale ca să poată să se conecteze cu natura, pentru că duceau lipsă de așa ceva în Anglia, unde aveau un program încărcat. Nu se bazează exclusiv pe veniturile de aici, ci au un apartament în oraș pe care îl închiriază. Deci la fel, avem un mix de venituri“, explică Ionuţ.

Tinerii observă că agricultura tradițională, „așa cum o făceau bunicii“, în care vinzi doar materia primă (grâul sau laptele brut), nu mai este viabilă. Cei care reușesc să supraviețuiască sunt cei care controlează tot lanțul: cultivă grâu, îl procesează și vând direct produsul finit, pâine sau produse de patiserie. Ionuț dă exemplul fermei Cățean din Brașov, care nu ar fi supraviețuit dacă vindea doar laptele brut cu puțin peste 1 leu pe litru: „Un preț derizoriu din care nu ar fi obținut aproape nimic. Succesul se datorează faptului că au investit în procesarea laptelui. Ei produc brânză și brânzeturi și mai ieftine, dar și mai speciale“. Vând atât la târguri, în magazine proprii, cât și la supermarket. Ferma practică agricultura certificată ecologic, care produce hrană curată pentru animale, care la rândul lor dau cea mai bună materie primă pentru brânzeturi. În 2025, ferma a investit 1,4 milioane de euro în utilaje agricole moderne, iar rezultatele nu au întârziat să apară: au primit premii internaționale, precum Steaua de Aur, pentru brânza de burduf, de la Institutul Internațional pentru Gust și Calitate de la Bruxelles.

Ionuț Teoderașcu subliniază că, totuși, cei care trăiesc din agricultura procesată rămân profund dependenți de oraș ca piață de desfacere deoarece supraviețuirea lor financiară depinde de târgurile urbane și de disponibilitatea orășenilor de a plăti un preț corect, chiar dacă mai ridicat, pentru produse curate și locale.

Dincolo de nostalgia generată de AI

Idilizarea vieții la sat este o tendință extrem de prezentă în mediul online pe care creatorii proiectului „De la sat“ o privesc cu un ochi critic. Pe rețelele sociale sunt promovate intens postările care prezintă viața la sat printr-o lentilă roz, însoțite de imagini pitorești, multe generate cu ajutorul inteligenței artificiale. „Vai, ce frumos e acasă, apusul e frumos, mănânci mămăligă și totul este bine. Aceste postări sunt gustate foarte mult de românii din diaspora. Nostalgia asta te face să vrei să te muți acasă în România și automat să asociezi România cu viața la sat. Dar n-aș spune că în realitate lucrurile se întâmplă foarte lin“, susține Ionuț. Aceste postări manipulează algoritmii rețelelor sociale, dar și mințile oamenilor. „Noi, având proiectul acesta, suntem militanți ai scoaterii în evidență a realității: vrem să arătăm satul cum e acum. Da, și noi suntem marcați de copilărie, că practic ăsta a fost motorul care ne-a făcut să pornim proiectul, dar trebuie să ținem cont care este realitatea de azi“, explică el. În timp ce tinerii merg pe teren și documentează viața reală, povestind în newsletter și pe rețelele sociale despre o fermă sau o pensiune rurală și obțin câteva sute de like-uri, o postare generată cu AI obține mii de reacții și comentarii.

Viața de la sat, povestită lui Ionuț de un meșter local. Foto: Arhiva personală

Tinerii atrag atenția că viața la țară nu este doar despre peisaje idilice. „Da, e frumos, avem apus fain și mămăligă, dar asta nu este o viață care poate să-ți satisfacă nevoile“, subliniază Nicoleta. Multe sate românești au o infrastructură deficitară; chiar și la zece kilometri de un oraș mare precum Iași și într-o casă nou construită, cei doi tineri au de-a face cu anumite lipsuri. „Noi avem curent și gaze, iar apa o avem de la fântâna proprie, ceea ce e un avantaj, dar nu pot să zic că, uneori, vara, nu ne gândim că poate fântâna va seca“, spune Nicoleta. Nu s-a întâmplat până acum, din fericire, dar un plan B a fi important să fie. „Mult timp ne-am chinuit cu conexiunea la internet. Multe luni, cred că vreo cinci luni, ne-am chinuit cu hotspotul de la telefoane. Lucram de pe terasă, unde era semnalul mai bun“, povestește ea.

Recomandarea lor pentru tinerii care vor să se mute la sat: „Faceți un test“. Să nu se grăbească să cumpere o proprietate înainte de a experimenta viața autentică la țară, nu cea de turist. „Să meargă în diverse locuri sau la ferme, să facă muncă fizică și să experimenteze viața de acolo, nu ca turiști, ci investind timp real pentru a vedea cum s-ar adapta cu adevărat la ritmul și neajunsurile satului“, explică Nicoleta.

Nu mereu omul sfințește locul

Un moment neplăcut în procesul de adaptare a fost furtul unei biciclete direct de pe terasa casei lor, la miezul nopții. „Din fericire, cineva din sat a filmat furtul. Am mers cu acele filmări la poliția din comună. Am postat pe social media și o persoană din sat l-a recunoscut pe hoț“, povestește Ionuț. A trecut mai bine de un an de atunci și Poliția n-a făcut nimic, hoțul a fost de negăsit. Acest incident i-a determinat să își instaleze sisteme de alarmă și camere de supraveghere. „Nu-mi place să spun asta, dar și partea de siguranță la sat trebuie luată în considerare. Mai ales că văd tentația unora de a dori să se mute în locuri izolate“, avertizează Ionuț. „Te vei confrunta cu frici legate de siguranță și vei fi nevoit să construiești un gard uriaș pe toate părțile“, completează Nicoleta.

Peisaj din satul în care cei doi tineri locuiesc. Foto: Arhiva personală

Un alt aspect care complică viața la sat este cel legat de vecini. Au constatat asta actorul Dragoș Bucur și soția sa, Dana Nălbaru, care s-au mutat la Moșteni-Greci, un sat liniștit, credeau ei, din județul Argeș. A fost liniștit până în momentul în care vecinii au început să pună muzica la maximum și cei doi au fost nevoiţi să cheme poliția. Nicoleta spune că ei au avut noroc și au parte de vecini care nu pun muzică pentru tot satul. „Avem un pic de emoții, pentru că mai este o casă în zonă care nu a fost ocupată“, spune ea zâmbind, dar subliniază importanța vecinilor la țară. „Noi, spre exemplu, mai plecăm în concediu. Am avut nevoie de ajutorul vecinilor să vină să hrănească pisica în fiecare zi, să mai arunce un ochi în curte, să nu se întâmple ceva, să vadă dacă a pornit apa – avem un sistem automat de irigat grădina, dar totuși trebuie din când în când cineva să vadă că a pornit, că nu s-a rupt vreun furtun, că nu curge apa aiurea. În principiu, e binișor să ai să ai oameni prin jur“, detaliază ea.

Ionuț și Nicoleta au ajuns la concluzia că, pe lângă infrastructură, satul românesc are nevoie pentru a crește calitatea vieții de două instituții tradiționale uitate: claca și șezătoarea. „Îmi amintesc că atunci când eram copil și cineva se căsătorea, tot satul mergea și-i ajuta să-și construiască casa. Am fost și eu cu mama mea“, își amintește Ionuț. Oamenii socializau de dimineață până seara, învățau meserie unii de la alții fără să ceară bani și construiau împreună un sentiment puternic de solidaritate. Șezătorile, de asemenea, aveau rol de socializare și de creare a spiritului de comunitate după care mulți orășeni tânjesc.

Localitățile care au reușit să scape de la extincție și să se reinventeze ne dau o lecție importantă: dincolo de câmpurile cu grâu, grădinile de legume, fermele de oi și de vite, casele renovate tradițional, natura feerică, satul înseamnă comunitate, oameni care se ajută la nevoie și își împart momentele de bucurie, lucruri pe care omul modern le-a pierdut din cauza vieții la oraș și a mediului online.