11 septembrie 2001: De ce nu au prevăzut americanii cel mai devastator atentat din istoria SUA. Adevărul din spatele teoriilor conspirației

Atacul terorist din 11 septembrie 2001 a provocat o undă de șoc în Statele Unite. Moartea a 3000 de oameni a reprezentat o traumă națională, iar eșecul autorităților de a preveni această tragedie a dat naștere la numeroase teorii ale conspirației.

Avioanele ciocnindu-se de turnurile gemene Foto: getty images

Pe 11 septembrie 2001, la ora nouă fără un sfert, un avion comercial se izbea, în plin, de unul dintre Turnurile Gemene ale World Trade Center, în inima New York-ului. La doar câteva minute distanță, un al doilea avion de pasageri a lovit și celălalt turn al marelui centru economic american. La o jumătate de oră distanță, al treilea avion Boeing de mari dimensiuni se prăbușea peste Pentagon. În cele din urmă, cel de-al patrulea, care țintea Capitoliul, s-a prăbușit într-un câmp. Impactul a fost devastator: sute de pasageri aflați în cele patru avioane au murit, printre aceștia și copii. Totodată, alte câteva sute de angajați ai firmelor care funcționau în Turnurile Gemene ale World Trade Center au murit pe loc.

Incendiul mistuitor provocat de rezervoarele pline de combustibil ale avioanelor a topit efectiv structura metalică a zgârie-norilor, făcându-i să se prăbușească și ucigând alte 2.000 de oameni. În total, 3.000 de americani au murit. Catastrofa a fost produsă de un grup de 19 teroriști islamici, membri ai Al Qaeda, organizație teroristă condusă la acea vreme de Osama bin Laden.

Aceștia au deturnat avioanele, folosind cutter-e și bricege, și mai apoi le-au îndreptat către ținte precise, simboluri ale economiei, administrației și armatei americane: World Trade Center, Pentagon și Capitoliu. Cel care a dat ordinul pentru executarea atacului sinucigaș a fost Osama bin Laden, iar planul de atac, se presupune, a fost conceput încă din 1998, teroriștii implicați fiind trimiși în Statele Unite cu cel puțin doi ani înainte pentru a lua lecții de zbor.

Tragedia a creat o adevărată traumă națională, dar și un adevărat val de neîncredere în autorități. În același timp, s-au născut mai multe teorii ale conspirației privind aceste evenimente. Oamenii obișnuiți nu au înțeles cum teroriștii islamici s-au antrenat pe teritoriul SUA și au acționat pe baza unui plan realizat cu cel puțin trei ani înainte, fără ca CIA sau alte organisme de securitate să descopere sau să se sesizeze. În plus, nu și-au explicat de ce aviația militară americană nu a intervenit, după ce primul avion s-a izbit de World Trade Center. Tot mai mulți americani au început să creadă că atentatul este „o făcătură” a administrației Bush.

„Lăsat să se întâmple”, „făcut să se întâmple”

Trauma lăsată de seria de atentate de pe 11 septembrie 2001 i-a lăsat pe americani perplecși. Aceștia nu înțelegeau cum a ajuns o mână de teroriști islamici să deturneze patru avioane comerciale, să distrugă obiective importante și, mai ales, să omoare 3.000 de americani, la ei acasă, într-unul dintre orașele simbol ale uneia dintre cele mai mari puteri mondiale.

Lipsa unor răspunsuri coerente, apariția unor mari semne de întrebare, dar și apetitul unor persoane pentru paranormal, senzațional și conspirații au dus la apariția unor teorii alternative privind varianta oficială, aceea a unui atentat Al Qaeda, orchestrat de Osama bin Laden. Aceste teorii ale conspirației au apărut la aproximativ un an de la atentat, după ce probele făcute publice de autorități au părut să conțină, pentru unii, inadvertențe.

Majoritatea teoriilor conspirației s-au împărțit în două categorii. Una dintre acestea a fost numită „Lăsat să se întâmple”, iar cea de-a doua, „Făcut să se întâmple”. În primul caz, conspiraționiștii se referă la faptul că o parte a celor din Guvernul SUA au știut ce urma să se întâmple, dar, în mod intenționat, nu au acționat.

În cel de-al doilea caz, „făcut să se întâmple”, adepții teoriilor conspirației precizează că, de fapt, tot ce s-a întâmplat nu a fost mâna islamiștilor, ci a fost orchestrat de Guvernul american.

La scurt timp după ce aceste povești au apărut prin Europa, au început să fie luate în serios și în America. Mai precis, a luat naștere gruparea „Truth Movement” sau „Mișcarea Adevărului 9/11”. Evident, nu era un grup compact, ci mai degrabă adepți ai acestor teorii ale conspirației, care s-au înmulțit de la un an la altul. „Deși furia și ura provocate de evenimentele cumplite din 11 septembrie ar fi putut fi atenuate de vestea capturării lui Osama bin Laden, ideea că adevărul despre atacuri nu a fost descoperit nici măcar la zece ani după acea zi fatidică continuă să persiste în mintea unora. Această idee este alimentată de teoriile conspirației, mereu seducătoare, care promovează două interpretări majore: explicația MIHOP („made it happen on purpose” – „au făcut ca atacurile să aibă loc în mod intenționat”) și explicația LIHOP („let it happen on purpose” – „au lăsat atacurile să aibă loc în mod intenționat”)”, preciza Beáta Sáfrány în lucrarea „9/11 Conspiracy Theories”, pentru Hungarian Journal of English and American Studies.

Principalele teorii ale conspirației legate de 11 septembrie

Pe scurt, adepții mișcării „Truth Movement” au spus că autoritățile americane de la cel mai înalt nivel și-au masacrat propriii cetățeni, înscenând un atac terorist. „Un răspuns diferit, dar la fel de neproductiv și dăunător din punct de vedere epistemic la 11 septembrie vine din partea așa-numitei mișcări „Truther”. Această mișcare a adepților teoriilor conspirației, apărută în urma atacurilor de la 11 septembrie, susține că guvernul SUA fie a comis el însuși atacul, fie, printr-o neglijență gravă, a permis ca acesta să aibă loc. Cea mai răspândită explicație în cadrul mișcării este aceea că atacurile de la 11 septembrie au fost rezultatul unei demolări controlate a Turnurilor Gemene, avioanele făcând parte dintr-un plan menit să prezinte operațiunea drept un atac terorist. Motivul invocat pentru ca Statele Unite să-și masacreze aproximativ 3.000 dintre propriii cetățeni și să dea vina pe terorismul străin era acela că SUA dorea să provoace în rândul populației sentimente de durere, teamă și furie, folosindu-le drept pretext pentru intensificarea supravegherii și pentru implicarea în intervenții militare în Orientul Mijlociu. Teoria conspirației evită capcanele gândirii necritice care pot rezulta din transformarea evenimentelor de la 11 septembrie într-o narațiune oficială de către guvern, însă oferă în continuare un răspuns nesatisfăcător la criza de sens, susținând că 11 septembrie nici măcar nu a fost orchestrat, în primul rând, de un actor străin”, preciza Jason A. Thomas de la „Binghamton University” în „The Future Arrives On Flight 11: 9/11, the Crisis of Meaning, and Disinformation in the 21st Century”.

Cu alte cuvinte, aceste teorii arată că Turnurile Gemene nu s-au prăbușit din cauza impactului avioanelor și a incendiilor, ci prin explozibili plantați din timp. Totodată, alte teorii precizează că nu Zborul 77 al American Airlines a lovit Pentagonul, ci o rachetă militară a armatei americane, din cauza pagubelor considerate prea mici pentru un Boeing 757.

Totodată, se susținea că mii de angajați de origine evreiască sau israeliană nu ar fi venit la muncă în Turnurile Gemene în ziua de 11 septembrie, fiind avertizați în prealabil. Evident,  aluzie la faptul că SUA a regizat atacul terorist în colaborare cu Israelul. Motivul principal al acestor regizări care au dus la masacrarea propriului popor avea drept scop războiul în Orient. Adică găsirea unui pretext de a invada Orientul Mijlociu, în special Afganistanul și Irakul. Semne de întrebare a ridicat folosirea telefoanelor în timpul zborului. Mai precis, pasagerii speriați au telefonat din avioane, anunțând că avionul a fost deturnat. În special, A. K. Dewdney susținea că pasagerii nu pot face apeluri telefonice din avioane comerciale, fiind imposibilă conexiunea din cauza altitudinii. Deci cele prezentate de anchetatori erau considerate false. În plus, amatorii de conspirații au precizat că numele atacatorilor au fost prea repede date la televizor și că ele erau, de fapt, pregătite dinainte.

Care sunt explicațiile oficiale pentru teoriile conspirației

Evident, există și explicații oficiale pentru aceste teorii ale conspirației. Au fost publicate numeroase articole și cărți care le demontează rând pe rând. În primul rând, există dovezi clare, cu prezența cutiilor negre, a înregistrărilor, a rămășițelor avioanelor respective, dar și faptul că Al Qaeda a revendicat acele atacuri.

În legătură cu faptul că Turnurile Gemene au fost doborâte de americani cu explozibili, rapoartele oficiale (inclusiv cel al Institutului Național de Standarde și Tehnologie – NIST) au demonstrat că avioanele și incendiile puternice au slăbit structura de rezistență a clădirilor până la colaps. Referitor la acuzația că, de fapt, nu un avion comercial a lovit Pentagonul, ci o rachetă trimisă de armata americană, există, de asemenea, sute de martori oculari, resturile recuperate ale avionului, cutiile negre și imaginile surprinse de camerele de supraveghere care au confirmat impactul zborului deturnat. Cât despre evreii care au lipsit de la lucru, și această teorie a fost demontată cu dovezi irefutabile.

În atacuri și-au pierdut viața sute de cetățeni de etnie evreiască. În ceea ce privește telefoanele folosite de pasageri în avioane, există studii care arată că la acea altitudine erau posibile apelurile de pe telefoanele mobile. În privința faptului că oficialitățile americane nu au reușit să descopere conspirația Al-Qaeda înainte de atacurile din 11 septembrie, nu a fost vorba despre lipsa totală a informațiilor, ci mai degrabă despre un eșec sistemic catastrofal de a „corela informațiile” în cadrul unui aparat de securitate națională fragmentat.

Raportul definitiv al Comisiei pentru 11 septembrie a concluzionat că acest eșec a avut la bază patru categorii principale. În primul rând, a fost vorba despre o lipsă de imaginație a celor care monitorizau activitățile teroriste, dar și a agențiilor de informații americane. Efectiv, nu le-a trecut prin cap că cineva putea acționa în acest mod. Deși agențiile de informații americane știau că Osama bin Laden dorea să comită un atac pe teritoriul SUA și luaseră în calcul posibilitatea deturnării unor aeronave, oficialii presupuneau că deturnatorii vor lua ostatici pentru a negocia anumite revendicări. Li se părea de neconceput ideea utilizării unor avioane comerciale încărcate cu combustibil drept rachete dirijate pentru a distruge obiective importante. Varianta aceasta era în afara cadrului planificării tactice de apărare.

În plus, au existat mai multe bariere instituționale privind schimbul de informații. Diferitele agenții și structuri primeau informații separat, divizat și nu s-a reușit reunirea acestora pentru a se ajunge la o concluzie și, evident, la informațiile valoroase privind planurile reale ale teroriștilor. Un caz de manual în privința lipsei de comunicare dintre agenții și a birocrației care, efectiv, i-a lăsat să-și facă de cap pe teroriști este cel al lui Nawaf al-Hazmi și al lui Khalid al-Mihdhar, doi dintre teroriștii care au deturnat avioanele de pe 11 septembrie. Aceștia au fost identificați de CIA cu un an mai devreme. Au fost urmăriți chiar și atunci când au intrat pe teritoriul Statelor Unite. Cu toate acestea, din cauza unor deficiențe de comunicare și a inerției birocratice, aceste informații nu au fost transmise FBI-ului decât în august 2001, prea târziu pentru ca cei doi să mai poată fi localizați. Această barieră juridică dintre FBI și CIA a fost instituită în anii ’70, tocmai pentru a preveni abuzurile legate de supravegherea internă. Adică limita în mod deliberat schimbul de informații dintre serviciile de informații externe (CIA) și autoritățile interne de aplicare a legii (FBI).

Și asta i-a costat pe americani. Nu mai vorbim de faptul că agențiile americane fuseseră concepute pentru a face față amenințărilor reprezentate de state în perioada Războiului Rece, nu rețelelor teroriste transnaționale, puternic descentralizate.

La fel de învechite erau și sistemele informatice interne și bazele de date ale FBI, ceea ce făcea aproape imposibil pentru birourile regionale să reunească și să analizeze tipare ale activităților teroriste suspecte din diferite regiuni.

Pe scurt, americanii au fost sabotați de propria birocrație, ineficiență, dar și de barierele administrative autoimpuse. Abia după atentat s-au luat măsuri pentru rezolvarea acestor blocaje și modernizarea sistemelor de comunicare și a sistemelor informatice. Cât despre faptul că piloții americani de luptă nu au intervenit pentru a opri avioanele deturnate, Raportul Oficial al Comisiei pentru 11 septembrie arăta că eșecul intervenției a fost rezultatul unor deficiențe logistice, structurale și de comunicare și nu al lipsei de disponibilitate din partea piloților de a interveni.

Mai precis, piloții militari americani nu au reușit să intercepteze cu succes avioanele deturnate pe 11 septembrie deoarece sistemul de apărare aeriană al SUA era complet nepregătit pentru deturnări interne, sinucigașe, ale avioanelor comerciale. La momentul respectiv, North American Aerospace Defense Command (NORAD) era un sistem conceput în perioada Războiului Rece pentru a detecta și contracara amenințările externe care se apropiau dinspre teritoriile maritime, precum bombardierele sovietice. Nu exista un sistem activ de radar intern sau o infrastructură de apărare aeriană echipată pentru a face față unei amenințări provenite din interiorul granițelor Statelor Unite.

42% dintre americani credeau în conspirații

Astfel trauma evenimentelor a produs un sentiment total de neîncredere în autoritățile americane. Cel puțin asta arăta un sondaj Zogby realizat în mai 2006 și care a constatat că 42% dintre americani credeau că guvernul și Comisia pentru 11 septembrie „au ascuns sau au refuzat să investigheze dovezi esențiale care contrazic explicația lor oficială cu privire la atacurile din 11 septembrie”.

Totodată, potrivit unui sondaj New York Times–CBS News realizat în octombrie 2006, doar 16% dintre cei chestionați considerau că administrația Bush spunea adevărul cu privire la ceea ce știa înainte de 11 septembrie despre posibile atacuri teroriste asupra Statelor Unite. Cincizeci și trei la sută dintre respondenți au declarat că erau de părere că administrația ascundea ceva. Douăzeci și opt la sută considerau că administrația mințea în cea mai mare parte.