ZVON DE SUEDIA

Trei artiste suedeze in Romania Karin Wegsjo a ajuns prima data in Romania in anii '80, intr-o vacanta. Pe vremea aceea studia in Italia si cativa prieteni i-au spus ca limba romana seamana bine cu

Trei artiste suedeze in Romania
Karin Wegsjo a ajuns prima data in Romania in anii '80, intr-o vacanta. Pe vremea aceea studia in Italia si cativa prieteni i-au spus ca limba romana seamana bine cu cea italiana. Tara i-a placut foarte mult, dar tine minte atmosfera apasatoare, cenusiul oamenilor de pe strazi si...cam atat. S-a intors dupa '90, tot in calitate de turist, dar de data asta a ramas mai mult si a cunoscut personal cativa oameni cu care s-a imprietenit, incepand sa vada Romania prin ochii lor. A strabatut tara cu masina, iar peisajele i se par memorabile. Cea de a treia vizita a avut un scop artistic, tanara devenise intre timp cineast, stia destule cuvinte in limba romana, obtinuse o bursa de la Institutul Suedez si dorea sa faca un film documentar. Subiectul: Bucurestiul, vazut din cinci perspective diferite, ale unor insi traitori in acest oras al rupturilor schizoide. Istoriile acestor oameni s-au inchegat in filmul numit Dulcea aroma a Bucurestiului, prezentat in 2001 si la Festivalul de Film DaKino. Cand am intalnit-o, la Stockholm, Karin s-a bucurat ca poate vorbi din nou romaneste, apoi s-a intristat, amintindu-si ca are la Bucuresti o prietena draga, "tanti Coca", cum ii spune ea, o batrana in varsta de 93 de ani, singura, care are nevoie de medicamente pe care nu si le poate permite. Ar vrea sa revina in Romania, mai ales pentru tanti Coca, dar si pentru ca oamenii de aici i se par speciali, iar clima ii place mai mult decat soarele rece al Suediei. Sofia Freden a vazut filmul Karinei, care a impresionat-o, dar asta e tot ce stie despre Romania. Deocamdata. Pentru ca la mijlocul lui octombrie ea va veni la Bucuresti unde va asista la spectacolul-lectura al piesei sale, De mana, (in traducerea lui Carmen Vioreanu), la Teatrul Act. Sofia lucreaza la Stadsteatern din Stockholm, unde se ocupa de programele legate de noua dramaturgie, pe care teatrul municipal o are in vedere. Ea strange informatii despre noii autori de piese de teatru, le citeste creatiile, selectionandu-le pe cele mai bune si recomandandu-le regizorilor. Intre timp, incearca sa gaseasca timp pentru a-si scrie propriile texte, dar asta e destul de greu. Nu se plange, fiindca stie ca e norocoasa, are colegi de generatie care se descurca mai greu, sau au slujbe in cu totul alt domeniu, fiindca nici in Suedia nu se poate trai din scrisul pentru teatru. Cu prea putine exceptii. Sofia Freden s-a declarat incantata ca va sosi in Romania si spera sa vada aici cateva spectacole cu piese ale unor tineri autori romani. Cum numai cateva sunt pe scenele romanesti, s-ar putea sa aiba timp sa le vada pe toate. Am lasat-o la urma pe Helena Franzen, fiindca ea mi-a lasat impresia cea mai puternica. Cand am vazut-o, in holul Institutului Suedez din Stockholm, mi s-a parut o pustoaica, pentru ca apoi sa aflu ca e o coregrafa deja foarte cunoscuta, cu un CV artistic impresionant si o activitate de aproape 15 ani, timp in care a dansat in coregrafiile altora si a creat propriile-i spectacole, in care danseaza in continuare si ea. Micuta si fragila, cu aerul unei papusi de portelan, Helena si-a pastrat o prospetime de copil, ce vine mai ales din felul in care priveste lumea, fara nici un fel de prejudecati, fara pretentia ca ar sti ceva dinainte, uimita de fiecare descoperire pe care o face. A creat numeroase spectacole, s-a batut pentru a apara dansul contemporan din tara ei, se bate in continuare pentru statutul dansatorilor, pentru dreptul lor de a avea spatii de repetitie si de spectacol. Spectacolul pe care il va prezenta la Bucuresti se cheama Eu te privesc pe tine care ma privesti pe mine (Me watching you watching me) si face parte din seria celor inspirate de preocuparea artistei pentru sondarea tuturor simturilor si a felului in care ele actioneaza independent, in lipsa celorlalte. Cum dansul e un limbaj universal, iar jocul de-a baba oarba exista si in Suedia, desi se cheama altfel, cu un cuvant pe care n-am reusit sa-l tin minte, singura grija a artistei inainte de turneul din Romania era ca oglinzile ce fac parte din decor sa ajunga intregi la destinatie. Emotiile vor veni abia la intalnirea cu publicul, ce va avea loc in zilele de 5 si 6 octombrie, la Teatrul Odeon din Bucuresti. Pana atunci, puteti citi interviul cu Helena Franzen in numarul viitor din Adevarul literar si artistic.