Cultura din provincie se zbate în mizerie

Imaginile suferinţei: Casa memorială "Alecsandri", năpădită de buruieni, şobolani în cinematografe, teatru doar toamna Nu am intrat în Europa doar cu Bucureştiul, Sibiul, Clujul sau

Imaginile suferinţei: Casa memorială "Alecsandri", năpădită de buruieni, şobolani în cinematografe, teatru doar toamna

Nu am intrat în Europa doar cu Bucureştiul, Sibiul, Clujul sau Timişoara. Pe harta mică şi colorată a ţării noastre mai sunt trecute şi oraşele Focşani, Târgu Jiu, Bacău sau Piteşti. La Focşani, cinematograful s-a transformat în discotecă. La Piteşti se anulează spectacole de teatru pentru că nu se vând suficiente bilete. Casele memoriale din Bacău îşi dau duhul sub dărâmături, doar câinii vagabonzi le mai vizitează, iar la Mehedinţi toate cele trei cinematografe au lacătul pus.

În judeţul Argeş, foamea de bani e infinit mai mare decât cea de cultură. Intelectualii locului, şi aşa puţini, sunt revoltaţi că multe dintre spectacolele trupelor de teatru din Bucureşti au fost anulate pentru că nu s-au vândut suficiente bilete.

Doar sexul mai vinde

Casa Sindicatelor Piteşti s-a aflat de nenumărate ori în situaţia de a refuza reprezentaţiile teatrelor de prestigiu din ţară. În ciuda mediatizării, argeşenii nu s-au urnit la o reprezentaţie de valoare nici măcar atunci când aceasta a venit la ei acasă. Cât despre teatrul piteştean "Alexandru Davila", valoarea acestuia a scăzut direct proporţional cu interesul manifestat de public. Piesele sunt aceleaşi de ani de zile. Până şi cei câţiva iubitori de cultură din judeţ s-au săturat să tot bată drumul până la teatru şi să vadă afişe noi cu titluri vechi. Din când în când, o piesă cu tentă sexuală mai reuşeşte să umple jumătate de sală. În rest... pauză, până la Festivalul Internaţional de Teatru care are loc anual la Piteşti. Situaţia cinematografelor este şi mai jalnică. Două şi-au schimbat obiectul de activitate, iar alte două îşi aşteaptă iminentul faliment.

Cinci spectatori: record pentru un film

Dacă aveţi poftă să vedeţi un film la cinema, riscaţi să faceţi cale întoarsă. Regula e strictă: e nevoie de minimum cinci spectatori ca să ruleze un film. Or, această cifră-"record" rareori este atinsă. La Şcoala Populară de Arte şi Meserii sau la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii şuieră vântul. S-a aşezat praful şi pe ele, şi pe angajaţii de acolo. Din când în când, câte un scriitoraş fertil mai scoate o plachetă de versuri sau epigrame. De abia atunci se adună oamenii de cultură, la o alună şi-un un pahar de ţuică. În oraşul în care maneaua este la rang de cinste, doar Centrul Cultural Piteşti se mai luptă să înfiinţeze o filarmonică. Pentru cine? Cât va funcţiona şi aceasta? Nimeni nu ştie să dea un răspuns concret. Doar bâjbâili, de care, sincer, s-a săturat toată lumea. Nici la Bacău viaţa culturală nu se bucură de mare interes. Asta în parte din cauza publicului care absoarbe tot ce poate de la televizor, dar şi din vina autorităţilor, care se interesează prea puţin să îmbunătăţească acest aspect. La Teatrul "Bacovia", cândva o instituţie culturală de prestigiu, vin în medie 155 de persoane la fiecare spectacol, în condiţiile în care sala are o capacitate de 400 de locuri. Principala sursă de venit a Filarmonicii o reprezintă turneele în străinătate. Autorităţile locale nu văd sau se fac că nu văd starea dezastruoasă în care au ajuns şi aşa puţinele case memoriale din oraş (George Bacovia şi Vasile Alecsandri). De ani de zile zac neputincioase sub mormanele de gunoi.

La cinema cu şobolanii

Dacă până de curând funcţionau în Bacău patru cinematografe, în prezent a mai rămas unul singur (ca prin minune), însă multe role de film au rămas neatinse deoarece nimeni nu s-a înghesuit la ghişeu să cumpere un bilet. Şi, slavă Domnului, filme de Oscar au existat. Mizeria şi frigul din sală alungă publicul. "Ultima dată când am fost la cinema, acum un an, mi-a trecut un şobolan pe la picioare", declară o băcăuancă.

Atenţie! Cade tencuiala!

Văduvită timp de peste 80 de ani de reparaţiile necesare, clădirea Palatului "Teodor Costescu" din Severin, punct de atracţie al oraşului, se degradează într-un ritm accelerat. Apa de ploaie se infiltrează nestingherită prin acoperiş. Cad bucăţi din tencuială, atât în interior, cât şi la exterior. "În anul 2004, reprezentanţii primăriei au întocmit un proiect cu finanţare PHARE pentru 175 miliarde de lei, însă proiectul a căzut, fiind prost făcut. Acum, pentru ca palatul să poată intra într-un real proces de reabilitare este nevoie de peste 200 miliarde de lei vechi. Cum întregul nostru buget nu depăşeşte 800 de miliarde, este foarte greu să alocăm această sumă", ne-a declarat viceprimarul Severinului, Constantin Gherghe. Mehedinţenii au spus adio seminţelor aruncate pe jos sau fumatului în sala de cinema. Ultimele trei cinematografe din judeţ s-au închis acum patru ani când s-a ajuns în situaţia ridicolă ca un spectacol să ruleze cu trei-patru oameni în sală, iar casiera să facă şi munca unei femei de serviciu. Unele au ajuns ruine, altele - baruri şi restaurante.

Filme în weekend şi teatru toamna

Viaţa culturală a Vrancei nu este nici pe departe cea la care mulţi dintre intelectualii locului ar visa. De multă vreme, aceste ţinuturi nu mai sunt o atracţie pentru trupele de actori din ţară. De sală de cinema nici nu se poate vorbi. Unul dintre cinematografele din municipiul Focşani, "Unirea", a fost transformat în discotecă, în urmă cu mai bine de 10 ani, iar cel de-al doilea a devenit sediul unui ansamblu folcloric. Aici se mai proiectează un film, dar în weekend, şi asta doar dacă sunt mai mult de cinci spectatori în sală - lucru care se întâmplă foarte rar. Afectat de cutremurul din 1987, Teatrul municipal "Maior Gh. Pastia" şi-a redeschis porţile în 2004, însă şi aici au loc manifestări culturale doar toamna.

Bugete grase pentru proiecte-fantomă

Deşi evenimentele artistice din Focşani şi din judeţ nu sunt foarte frecvente, an de an, bugetele instituţiilor de cultură sunt extrem de consistente. Pentru 2007, ansamblul Ţara Vrancei are alocat un buget de 1.000.000 lei şi estimează să aibă venituri proprii de numai 100.000 lei. Acelaşi buget şi pentru Teatrul municipal "Maior Gh. Pastia", chiar dacă se joacă un spectacol de joi în Paşti. Viaţa culturală a judeţului Gorj ar fi aproape inexistentă dacă nu şi-ar da silinţa să o menţină pe linia de plutire angajaţii Teatrului Dramatic "Elvira Godeanu" din municipiul Târgu Jiu. În niciunul dintre cele opt oraşe ale judeţului nu există cinematograf sau teatru. Doar case de cultură uitate de lume... Locuitorii din Târgu Jiu s-au obişnuit să meargă la teatru, acest lucru fiind demonstrat de cele aproximativ 3.000 de abonamente, dar şi de biletele vândute la fiecare spectacol. Soarta celor două cinematografe e la fel de cruntă ca a multora din ţară. Unul a fost închis, celălalt se află în renovare. "Nu aş mai merge la cinema, m-am dezobişnuit. Sunt destule filme la televizor. Ultima dată când am mers era mizerie. Pe timpul lui Ceauşescu mergeam în fiecare săptămână, era un deliciu", spune Liliana Govor, din Târgu Jiu. "La teatru merg când mă mai invită prietenii. Doar acolo mai găseşti lucruri de calitate", recunoaşte Georgiana Coman.

Grupaj realizat de Mihaela Floroiu, Ştefan Ionescu, Iulia Cojocaru, Codrin Pop, Iulian Gogonea, Nicoleta Zaharia, Dan Boicea