Video „Refugiile sunt ale tuturor”. Ghid de supraviețuire la munte în timpul iernii și regulile adăposturilor din Carpați

Refugiile montane pot salva vieți în timpul drumețiilor de iarnă, însă folosirea lor presupune respectarea unor reguli esențiale. Salvamontiștii și administratorii parcurilor naționale explică ce trebuie să știe turiștii înainte de a porni pe munte și cum trebuie protejate adăposturile alpine.

Refugiul Buta în Retezat. Foto: Bogdan Danciu. Parcul Național Retezat

De aproape un secol și jumătate, de când au fost clădite primele refugii montane în Carpații românești, adăposturile destinate turiștilor au devenit repere tot mai importante pe munte. Până atunci, multe dintre zonele alpine erau teritorii sălbatice, străbătute mai ales de ciobani, vânători și grăniceri, în care, în afara stânelor risipite în munți, călătorii găseau cu greutate locuri de adăpost peste noapte.

Stânele și colibele, refugiile arhaice de pe munte

Iarna, ținuturile montane izolate ale Carpaților deveneau cu atât mai periculoase pentru aventurieri, iar uneori nici stânele nu îi puteau salva de la primejdii. Povestea baronului Franz Nopcsa (1877–1933), om de știință și agent secret austro-ungar, amintește de riscurile la care se expuneau cei care străbăteau munții în urmă cu mai bine de un secol.

În martie 1916, în timpul unei misiuni de spionaj în Munții Retezat, Nopcsa, deghizat în cioban sub numele de Petre Gorlopan, a fost surprins de viscol și de ninsori abundente.

„Moartea pândea în jurul lui în iadul alb. Cu genunchii clătinaţi, Nopcsa a ajuns în sfârşit la o stână”, relata Andras Tasnadi Kubacska, autorul biografiei Franz Baron Nopcsa (1945).

Stâna era aproape îngropată în zăpadă, iar Nopcsa, bolnav și epuizat, a fost nevoit să își facă loc în interior pentru a petrece noaptea. A doua zi, a încercat să se întoarcă, dar s-a rătăcit din nou în viscol. După aproape 30 de ore de rătăcire prin munți, a reușit să găsească drumul spre un alt adăpost și să scape cu viață.

Cu timpul, refugiile montane au devenit tot mai răspândite, luând treptat locul, în preferințele multor turiști, stânelor și colibelor pastorale, vitale pentru călătorii surprinși de vremea rea în Carpați.

Regulile refugiilor montane pe timp de iarnă

Refugiile devin importante mai ales în sezonul rece, când ninsorile abundente, viscolul, temperaturile scăzute și schimbările bruște ale vremii îi pot surprinde pe turiști departe de cabane și localități. Aceste construcții oferă adăpost în situații dificile, însă folosirea lor presupune respectarea unor reguli, pentru a putea fi păstrate funcționale.

Administrația Parcului Național Retezat amintește că protejarea refugiilor este responsabilitatea tuturor celor care ajung la ele.

„Închideți ușile și ferestrele, ca să nu le rupă vântul și să nu intre ploaia sau zăpada în refugiu”, informa administrația parcului.

Salvamontiștii și reprezentanții parcurilor naționale le cer vizitatorilor să nu lase gunoaie sau resturi alimentare în refugii, să protejeze mobilierul și pardoseala și să nu intre cu colțarii în spațiile amenajate cu dușumea sau linoleum. De asemenea, recomandă folosirea primusului în locul focului deschis. Utilizarea arzătoarelor necesită însă ventilație corespunzătoare, pentru evitarea incendiilor și a intoxicațiilor cu monoxid de carbon.

Lacul Bucura are în apropiere un refugiu. Foto: Lucian Ignat

O altă regulă esențială este ca refugiile să nu fie transformate în locuri de cazare obișnuite.

„Folosiți refugiile montane doar în caz de necesitate, permițând astfel și celorlalți vizitatori să se adăpostească în caz de nevoie!”, amintește Administrația Parcului Național Piatra Craiului.

Salvamont România recomandă ca turiștii să verifice înaintea plecării nu doar traseul și prognoza meteorologică, ci și starea adăposturilor pe care ar putea conta în timpul drumeției.

„Informați-vă la salvamontiști, cabanieri, pădurari, ciobani de starea traseului (poteci, podețe, marcaje), a refugiilor și a punctelor salvamont”, arată Salvamont România.

Existența unui refugiu lui nu garantează că turiștii se vor putea adăposti acolo. Potrivit salvamontiștilor, refugiile montane nu sunt, în general, încălzite și nu oferă toate dotările unei cabane. Unele au doar priciuri pentru dormit, iar turiștii trebuie să fie pregătiți cu echipament propriu pentru temperaturi foarte scăzute. De asemenea, traseele către refugii pot traversa zone expuse avalanșelor, astfel că simpla existență a unui adăpost nu justifică asumarea unor riscuri.

În situații de urgență, turiștii pot solicita ajutor la 112 sau la Dispeceratul Național Salvamont, la numărul 0725 826 668.

Peste 150 de refugii montane din Carpați

Peste 150 de refugii montane sunt construite în România. Adăposturile din piatră, lemn sau metal sunt răspândite în Carpați, până la crestele alpine aflate la peste 2.000 de metri altitudine. Unele sunt expuse deteriorării provocate de condițiile meteorologice, dar și de comportamentul unor turiști, care le-au grăbit distrugerea ori au provocat incendii.

Primele refugii pentru turiști în Carpați au fost construite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Un rol important în dezvoltarea turismului montan l-a avut Asociația Carpatină Transilvană (SKV), înființată la Sibiu în 1880. Membrii săi au început să amenajeze poteci, să construiască adăposturi și cabane și să pregătească ghizi pentru cei care doreau să exploreze Carpații.

Cabana Mălăiești. Foto: Daniel Morar. Facebook

În 1882, secția brașoveană a SKV a ridicat prima cabană Mălăiești, pe traseul dinspre Râșnov către abruptul nordic al Bucegilor. Construcția a fost refăcută în 1898, dar a fost distrusă de o avalanșă în 1923. De-a lungul timpului, organizațiile turistice au amenajat numeroase alte adăposturi și cabane, unele dintre ele în locuri care au rămas până astăzi repere importante ale turismului montan.

În ultimii ani, mai multe refugii au fost reconstruite sau modernizate de voluntari, asociații montane și autorități. Unul dintre acestea este refugiul Zănoaga, situat la 1.997 de metri altitudine, pe malul lacului glaciar cu același nume, în Parcul Național Retezat.

Locul are o istorie turistică veche, fiind cunoscut încă din secolul al XIX-lea. În vara anului 1882, arhiducele Rudolf, moștenitorul tronului austro-ungar, și-a stabilit aici tabăra în timpul unei expediții în Retezat.

În august 2026, refugiul Zănoaga a fost restaurat printr-o intervenție coordonată de Serviciul de Voluntariat Montan, cu sprijinul Administrației Parcului Național Retezat și al altor parteneri. Aproximativ 19 tone de materiale au fost transportate în zona greu accesibilă, dintre care 16 tone cu elicopterul.

„O astfel de intervenție începe cu mult înainte ca echipele să ajungă în munte: proiectare, pregătirea materialelor și o logistică deloc simplă”, informa Administrația Parcului Național Retezat.

Lucrările au durat aproape două săptămâni, iar refugiul a fost dotat cu un acoperiș izolat, spații de dormit extinse, mobilier nou și un hol care funcționează ca barieră termică. A fost amenajat și un acces special pentru perioada de iarnă, iar în apropiere a fost construită o toaletă, pentru a reduce poluarea zonei.

Administrația parcului le-a reamintit turiștilor obligația de a nu lăsa deșeuri, de a proteja construcția și de a închide ușile și ferestrele la plecare, pentru a evita pătrunderea zăpezii și a ploii.

Și alte refugii montane au fost reconstruite sau modernizate în ultimii ani. În august 2023, Asociația Montană Carpați a inaugurat refugiul Scara, la 2.146 de metri altitudine, în Munții Făgăraș, în locul celui distrus în 2018. În toamna anului 2024, Asociația În Slujba Muntelui a reabilitat refugiul Fereastra Mică a Sâmbetei, situat la aproximativ 2.200 de metri altitudine.

„Am transformat o ruină, care ar fi continuat altfel să se degradeze și să polueze, într-un refugiu funcțional”, arătau reprezentanții asociației.

Refugiul Strănașa, din Munții Zarandului, distrus de un incendiu, a fost reconstruit în mai 2025. Alte intervenții au vizat refugiile Șcheiu, din Munții Țarcu, Viștea, din Munții Făgăraș, și Cicera, din zona Muntelui Găina.

În noiembrie 2026, Consiliul Județean Sibiu a relansat licitația pentru construirea refugiului montan Prejba, din Munții Lotrului, investiția fiind estimată la 1,24 milioane de lei, fără TVA. Proiectul face parte dintr-un program mai amplu de dezvoltare a infrastructurii turistice montane, finanțat cu 10,4 milioane de lei prin Programul Regiunea Centru 2021–2027, care include și amenajarea unui punct de belvedere la Bătrâna.

Ce trebuie să știe turiștii înainte să urce pe munte iarna

Toamna târzie și apropierea iernii fac drumețiile montane mai dificile, chiar și pe traseele considerate accesibile în timpul verii. Zilele sunt mai scurte, temperaturile scad, iar vremea se poate schimba brusc. Ploile, ceața, vântul puternic, zăpada și gheața pot îngreuna deplasarea turiștilor și pot crește riscul accidentelor.

Salvamont România recomandă turiștilor să se informeze înaintea plecării despre traseul ales, dificultatea acestuia și condițiile meteorologice.

„Informați-vă despre itinerarul propus, gradul de dificultate al traseului, precum și despre starea vremii. Luați și o hartă a zonei”, recomandă salvamontiștii.

Turiștii sunt sfătuiți să pornească devreme la drum, pentru a evita să fie surprinși de întuneric, și să nu se aventureze singuri pe trasee necunoscute. Din rucsac nu trebuie să lipsească apa, alimentele energizante, o lanternă frontală cu baterii de rezervă, telefonul încărcat, o baterie externă, harta, o trusă de prim-ajutor și îmbrăcămintea de schimb. Sunt recomandate încălțămintea adecvată terenului, hainele impermeabile și cele care protejează împotriva frigului și vântului.

În zonele înalte, unde potecile pot fi acoperite de gheață sau zăpadă, turiștii trebuie să aibă echipament specific condițiilor de iarnă și să evite traseele expuse avalanșelor. De asemenea, este important să anunțe apropiații despre itinerarul ales și ora estimată de întoarcere.

În cazul înrăutățirii vremii, salvamontiștii recomandă renunțarea la continuarea traseului și retragerea într-un loc sigur, fără despărțirea de grup.