Cum să mănânci precum gladiatorii Romei antice. Rețete și băutura lor secretă

Gladiatorii erau super-starurile sportive ale vremurilor lor. Erau priviți ca simboluri ale virilității, puterii și atracției fizice în Roma Antică. Specialiștii au identificat ce mâncau acești „zei ai arenelor” dar și rețetele de bucate care-i pregăteau pentru lupte. 

Gladiatori faimoși din arenele romane Foto: wikimedia commons

Timp de peste șase secole, gladiatorii s-au bucurat de o popularitate uriașă în lumea romană. Considerați simboluri ale virilității, forței și atractivității fizice, ei stârneau inclusiv admirația femeilor din înalta societate. Erau vedetele sportive ale vremii.

Gladiatorii participau în arene la confruntări violente, urmărite cu entuziasm de public. Trupurile lor antrenate reprezentau un ideal masculin, iar în jurul luptătorilor celebri se dezvoltase o adevărată industrie. Se vindeau suvenire asociate cu ei, iar unele izvoare antice amintesc chiar comercializarea părului sau a transpirației lor.

Deși cei mai mulți aveau statutul de sclavi, gladiatorii de succes puteau deveni celebrități și simboluri erotice. Condiția lor fizică depindea în mare măsură de alimentație și antrenament. Cercetările arheologice și izvoarele antice oferă câteva indicii despre dieta lor, iar unele preparate pot fi reconstituite astăzi.

Mai curând vegetarieni decât carnivori

Alimentația gladiatorilor nu pare să fi fost bazată pe cantități mari de carne. Săpăturile începute în 1993 în necropola gladiatorilor din Efes, oraș antic aflat pe teritoriul actual al Turciei, au scos la iveală rămășițele a zeci de luptători. Analizele izotopice efectuate ulterior asupra unor schelete au indicat o dietă predominant vegetală, bogată în cereale și leguminoase.

Aceste rezultate nu demonstrează că gladiatorii erau vegetarieni în sensul actual al termenului. Ei puteau consuma lactate, ouă, pește sau carne, dar alimentele vegetale par să fi reprezentat baza regimului lor. Orzul, grâul, bobul și alte leguminoase le asigurau energie, fibre și proteine vegetale.

Izvoarele antice susțin parțial această interpretare. Pliniu cel Bătrân îi numea pe gladiatori „hordearii”, adică „mâncători de orz”. Dieta lor era supravegheată în cadrul școlilor de gladiatori, deoarece acești luptători reprezentau o investiție importantă pentru proprietarii de „ludi”. Pregătirea, hrănirea și tratarea lor necesitau cheltuieli considerabile.

Analizele oaselor descoperite la Efes au indicat un nivel ridicat de stronțiu, fapt interpretat de cercetători ca posibilă dovadă a consumului unei băuturi preparate din cenușă vegetală. Nu există însă dovezi clare că gladiatorii primeau pudră din oase pisate.

„Puls”, terciul roman de cereale

„Puls” era denumirea generică a unui terci de cereale consumat pe scară largă în lumea romană. Cato cel Bătrân descrie mai multe variante ale preparatului, dar nu s-a păstrat o rețetă care să poată fi atribuită exclusiv gladiatorilor.

O versiune modernă, inspirată din ingredientele disponibile în epocă, poate fi pregătită dintr-o cană de bob uscat, o cană de orz decorticat, un litru de apă, o ceapă, trei căței de usturoi, trei linguri de ulei de măsline, două linguri de oțet de vin și sare.

Orzul și bobul se lasă la înmuiat peste noapte. A doua zi, ceapa tocată se înmoaie în ulei de măsline, la foc mediu. Se adaugă apa și orzul, apoi amestecul se fierbe la foc mic aproximativ 30 de minute. Se încorporează bobul, usturoiul zdrobit, oțetul și sarea, după care preparatul se mai fierbe până când capătă consistența unui terci gros.

Bobul este o sursă importantă de proteine vegetale și fibre, iar orzul furnizează carbohidrați și energie. Medicul Galen din Pergam menționa consumul de bob în alimentația gladiatorilor și observa efectul acestuia asupra dezvoltării corporale. Totuși, afirmația că „puls” era mâncarea zilnică a tuturor gladiatorilor nu poate fi demonstrată.

Terciul de orz

Un alt preparat compatibil cu dieta atribuită gladiatorilor este terciul de orz. Denumirea modernă „polenta hordeacea” se referă la un preparat pe bază de orz, dar rețeta de mai jos este o reconstituire contemporană, nu una păstrată integral din Antichitate.

Pentru preparare sunt necesare două căni de orz integral, un sfert de cană de semințe de in, un sfert de cană de mei, coriandru măcinat, sare și apă.

Boabele de orz se prăjesc ușor într-o tigaie uscată, apoi se macină până se obține o făină grunjoasă. Semințele de in și meiul se macină separat și se amestecă cu orzul, coriandrul și sarea. Compoziția se adaugă treptat în apă clocotită și se fierbe la foc mic, amestecând continuu, până când devine o pastă densă. Pentru gust se pot adăuga nuci, fructe sau puțină miere, ingrediente cunoscute în lumea romană.

Băutura din cenușă vegetală

Un element neobișnuit al regimului gladiatorilor pare să fi fost o băutură preparată din cenușă vegetală. Aceasta putea furniza anumite minerale, inclusiv calciu, necesare refacerii oaselor după antrenamente și lupte.

Pliniu cel Bătrân amintește folosirea cenușii în băuturile consumate după confruntări. Interpretarea potrivit căreia amestecul era administrat cu apă sau oțet este plauzibilă, dar compoziția exactă nu este cunoscută. Prin urmare, nu poate fi reconstituit în siguranță ca o rețetă destinată consumului actual.

În alimentația romană era frecvent și garumul, un sos obținut prin fermentarea peștelui și a măruntaielor de pește cu sare. Preparatul oferea mâncării un gust intens, sărat și bogat în umami. Garumul era consumat de numeroase categorii sociale, astfel că este posibil să fi făcut parte și din mesele unor gladiatori, fără să fi fost însă un aliment specific acestora.