Analiză Unul dintre cei mai influenți oameni ai lui Trump, vizită decisivă la București înainte de anunțul privind trupele din Europa. Ce poate urma pentru România

Într-un moment în care administrația Trump evaluează reducerea efectivelor militare din Europa, strategul-șef al Pentagonului, Elbridge Colby, vine la București. Vizita sa redeschide o discuție crucială pentru securitatea națională: este pregătită România să negocieze o prezență militară americană permanentă sau se va limita la găzduirea trupelor prin rotație? Analiza militară a generalului (r) Virgil Bălăceanu și evaluarea politologului Mihnea Stoica conturează atuurile și limitele României la masa negocierilor cu Washingtonul.

Sute de militari americani au fost retrași în ultimul timp din România Foto: Arhivă Adevărul

Analiștii consultați de „Adevărul” cred că vizita sa la București, programată pe 4 noiembrie, chiar în preajma publicării raportului final privind prezența trupelor americane în Europa de pe 6 noiembrie, nu reprezintă un simplu gest diplomatic și nici un gest de curtoazie. De aici și până la așteptări precum un anunț despre creșterea prezenței militare americane în România este însă mult, cred ei.

Vizită de rutină sau semnal de alarmă

Subsecretarul american pentru Politica de Apărare, Elbridge Colby, este cunoscut pentru felul în care pune sub lupă toate detaliile și este considerat strategul Pentagonului. El va avea discuții cu autoritățile de la București, inclusiv cu președintele Nicușor Dan.

Față de speculațiile care văd în această deplasare o simplă vizită de rutină sau o confirmare a sprijinului necondiționat, evaluarea militară este tranșantă. Așa cum subliniază generalul (r) Virgil Bălăceanu, administrația Trump nu pierde timpul cu gesturi de curtoazie.

„Nu este o vizită de curtoazie, pentru că administrația Trump nu practică curtoazia. Ci practică interesul din punct de vedere al loialității militare și sigur urmărește întotdeauna interese economice, profitul major fiind al Statelor Unite”, spune generalul.

Această perspectivă este completată de politologul Mihnea Stoica, care arată că pragmatismul Washingtonului mută accentul de pe cifre pe mesaje strategice. În opinia sa, nu vor exista anunțuri speciale cu această ocazie, cel puțin în ce privește o creștere a numărului de militari americani din România.

„Realist, nu cred că ne putem aștepta la un anunț despre numărul de militari, ci mai degrabă la un mesaj politic pozitiv despre parteneriat, Marea Neagră și, probabil, despre necesitatea asumării de către europeni a unei părți mai mari din apărare. Cel mai probabil, decizia finală a administrației americane nu se ia acum și la București. Ne putem aștepta ca discuțiile să vizeze oferta României de a acoperi o parte din costuri și garanțiile că aceste angajamente au susținere politică indiferent de majoritatea parlamentară”, spune Stoica.

În contextul în care Washingtonul analizează o posibilă reducere globală a efectivelor în Europa, de la un plafon actual de aproximativ 83.000 de militari, în timp ce Congresul susține menținerea unui prag de cel puțin 76.000, decizia finală va depinde de balanța de putere și de datele transmise de statele aliate.

Potrivit analizei militare, alternativele pe care Statele Unite ale Americii le pot comunica Bucureștiului variază de la menținerea actualei prezențe și o eventuală diminuare, până la o suplimentare, deși aceasta din urmă este puțin probabilă în stadiul actual al planificării de la Pentagon.

Ce ne permitem și ce nu

Mihnea Stoica nu exclude în totalitate o decizie a SUA privind prezența permanentă a trupelor americane în România. Există însă, notează expertul, suficiente contraargumente, iar principalul pornește de la faptul că sunt implicate costuri uriașe.

Elbridge Colby vine să discute cu autoritățile din București Foto: X

„Este posibilă o prezență permanentă în România, dar cel puțin deocamdată tind să cred că este relativ puțin probabilă, mai ales în varianta poloneză a unei baze mari cu militari staționați împreună cu familiile lor. Am văzut, Polonia e dispusă să plătească câteva miliarde de dolari pentru o bază care ar putea aduce câteva mii de militari permanenți și ar include chiar și locuințe și școli. Să ne imaginăm ce costuri ar însemna un asemenea demers pentru România, noi fiind țara cu unul din cele mai mari deficite din UE. Mai realistă mi se pare o prezență continuă, dar flexibilă: acces garantat la baze, echipamente, aeronave și rotații, alături de Deveselu. Cu toate acestea, e bine să ceri mult într-o negociere, atât timp cât obiectivul declarat este transformarea prezenței rotaționale într-una permanentă, nu neapărat o copie a modelului polonez”, adaugă Stoica.

Discuția privind o prezență militară permanentă a Statelor Unite în România, una relansată recent în spațiul public, trebuie raportată la realitățile infrastructurale și logistice. Generalul Bălăceanu atrage atenția că o astfel de solicitare necesită condiții prealabile riguroase. Pe de altă parte, România ar putea miza pe baza de la Mihail Kogălniceanu și ar putea încerca să crească miza. Asta ar însemna, spune el, ca Bucureștiul să invite la o prezență sporită și în ce privește trupele franceze, ba chiar să ia în discuție o invitație adresată și Turciei.

„Dacă americanii spun «Da, suntem gata ca un batalion american să fie permanent în România», sunt create acum condițiile ca să avem un batalion american cu tot ceea ce înseamnă o prezență permanentă, inclusiv familiile, cu tot ceea ce presupune prezența acestor familii? Noi avem o perspectivă de dezvoltare a bazei de la Kogălniceanu. Baza de la Kogălniceanu este o bază națională. Adresăm o invitație, inclusiv de prezență permanentă pentru Statele Unite. De ce n-am adresa o prezență de factură permanentă și pentru Franța? Sau știu eu, într-o perspectivă în care îmbunătățim, din punct de vedere al cooperării militare, relațiile bilaterale, o prezență permanentă a Turciei?”, susține generalul.

Precedentul Babadag 

Mai mult, un argument istoric și operațional solid pe care partea română îl poate aduce în discuție cu Elbridge Colby este cel al precedentului creat după războiul din Irak. Generalul Virgil Bălăceanu amintește motivele pentru care discuții privind o prezență masivă americană aici au mai avut loc, iar un proiect se leagă chiar de numele său.

„În definitiv, noi trebuie să ținem seama de un asemenea concept, plecând de la ideea că prezența permanentă dă o anumită soliditate simbolului prezenței statului respectiv. Nu discutăm perspectiva Războiului Rece, când trupele americane, câteva sute de mii de oameni, aveau o prezență permanentă. Nimeni nu va putea să capaciteze cu costurile proprii o asemenea prezență. Atunci, în perioada Războiului Rece, plăteau americanii pentru o asemenea prezență, care, sigur, prezența permanentă aducea niște beneficii economice chiar substanțiale, mai ales în cazul Germaniei. Ca atare, noi trebuie să avem în vedere pașii pe care urmează să-i facă”, crede generalul Bălăceanu.

Până la prezența permanentă, România ar trebui să plece de la anumite precedente. De altfel, chiar el s-a implicat în trecut, pe când comanda brigada forțelor terestre din Dobrogea, în toate activitățile de recunoaștere pe care le-au făcut în Dobrogea americanii după ce-au utilizat Kogălniceanu pentru războiul din Irak.

„În perioada respectivă, s-a trecut la ceea ce a însemnat un document elaborat de către Pentagon, de către militari, care cereau decizia politică privind prezența unei brigăzi blindate în cadrul Task Force East. Brigadă blindată care avea majoritatea efectivelor și echipamentelor în România, o parte secundară în Bulgaria”, amintește generalul.

Politicul primează

Până la urmă, politicul a primat, iar americanii au renunțat la această idee.

„Decizia aceasta ar fi trebuit să fie luată de către decidenții politici americani în 2006 și nu a fost agreată. Păi, atunci avem precedente care spun: încă de acum 20 de ani, analiza militară a riscurilor și amenințărilor în Marea Neagră făceau ca Statele Unite, cel puțin din perspectivă militară, să însemne o dislocare în sistem rotațional, e adevărat, a unei brigăzi blindate. Ori, lucrurile acestea se întâmplau înainte de Georgia 2008, înainte de prima invazie din Ucraina în 2014, înainte de a doua invazie din Ucraina în 2022. Deci noi avem unele precedente, repet, de analize pe care le-au făcut specialiști militari și au fost prezenți generali și echipe de specialiști militari cu grade înalte, colonei, locotenenți-colonei și așa mai departe”, mai afirmă generalul.

A existat și o vizită a unei delegații de congresmani americani la poligonul Babadag, iar discuțiile au fost atunci foarte avansate, susține generalul.

„Au fost mai multe activități de recunoaștere, pentru că la toate aceste activități și de analiză am participat în mod direct. Mai mult decât atât, poligonul Babadag a fost vizitat și am pregătit vizita a 14 congresmani americani. Deci a fost o zonă de interes extrem de mare. Statele Unite au văzut prezența militară aici, în flancul de est, în zona Dobrogei, ca o necesitate din punct de vedere al securității și securizării intereselor americane în zonă. Noi nu plecăm de pe un teren nefertil. Noi nu plecăm doar de la suplimentarea pe care a făcut-o președintele Joe Biden, după invazia Ucrainei, când au crescut efectivele americane prezente în Europa, inclusiv în România, atunci a fost o creștere cu 25.000 de militari. Iată de ce avem un argument”, mai afirmă el.

Un alt argument al României ar ține de faptul că în Polonia, stat aflat tot pe flancul de Est, americanii își suplimentează prezența militară.

„Într-un lanț de comandă și control, și a unor decizii operaționale, trupele americane din România se subordonează corpului din Polonia. Mi se pare absolut nefiresc ca să rămâi cu aceleași efective în Polonia sau, cum se spune, să întărești aceste efective, iar efectivele care sunt legate de pregătirea unei operații de către comandamentul american din Polonia în România să fie diminuate. Deci avem aceste argumente care țin, pe de o parte, de o istorie a analizei pe care au făcut-o americanii pe teritoriul României, doi, de un aspect de actualitate cu prezența americană din punct de vedere al sistemului de comandă și control și a structurii de forțe”, punctează el.

„Un lucru substanțial care trebuie să fie în preocuparea noastră este, dincolo de o prezență americană mai consistentă la pace, iau exemplul din 2006 și-l putem relua. În al doilea rând, trebuie sau, în primul rând, ar trebui ca Statele Unite, și asta să ne spună Colby, își mențin angajamentele față de planurile de apărare”, subliniază generalul Bălăceanu.

Ce trebuie să ceară România la masa negocierilor

La rândul său, Mihnea Stoica subliniază că România are atuuri concrete pe care le poate valorifica la masa discuțiilor.

„În favoarea prezenței permanente cred că pledează în primul rând situația de securitate de la Marea Neagră: există, din păcate, foarte multe nave lovite și drone în spațiul aerian românesc, situație care necesită o reacție. Discutăm, apoi, și despre sprijinul logistic pe care l-a oferit România operațiunilor americane din Orientul Mijlociu, un alt punct în favoarea României”, mai afirmă Stoica.

Cu toate acestea, el îndeamnă la o privire de ansamblu asupra deciziilor recente ale Pentagonului

„Trebuie însă să vedem și imaginea de ansamblu: SUA au întrerupt în vară rotația din Estonia, deși această țară atinge ținta de cheltuieli și este un alt stat important din Europa de Est, iar proximitatea geografică a Poloniei față de România cântărește mult în acest context. Resursele sunt, totuși, limitate. Așadar, cred că vizita aceasta este, mai degrabă, un soi de verificare finală înaintea deciziei: Washingtonul probabil testează, în acest moment, ce poate face realist România în noul nostru context guvernamental și, dincolo de asta, cât de durabil este consensul politic, iar Bucureștiul cel mai probabil încearcă să arate, uneori cu argumente solide, că există un potențial în acest sens”, subliniază Mihnea Stoica.