Analiză Nu mai au nevoie de spioni profesioniști. Noua tactică a Rusiei pentru sabotaje în România, explicată de un general NATO

Războiul hibrid nu mai înseamnă de mult doar spioni acoperiți diplomatic sau infiltrați în structuri militare sensibile. O arată cel mai recent caz de la fabrica de armament Carfil din Brașov, unde indivizi racolați de pe dark web sau rețele de socializare au pus la cale acte de sabotaj la comanda Rusiei. Într-o analiză pentru „Adevărul”, generalul (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, explică noua paradigmă a spionajului modern și avertizează că România rămâne periculos de pasivă în fața acestor amenințări.  

Rusia își schimbă modul de acțiune în războiul hibrid Foto: Shutterstock

Tentativa de sabotaj de pe platforma fabricii de armament Carfil, din Brașov, a dus la arestarea a trei cetățeni străini, un ucrainean și doi belaruși, despre care procurorii au informații că ar fi acționat la comanda Rusiei. Nu este primul caz de acest fel din Uniunea Europeană și nici din România, iar DIICOT și SRI, în colaborare cu servicii de intelligence din alte state, au reușit din timp să blocheze actul subversiv. Cu toate acestea, situația este mai gravă decât ar putea să pară, consideră generalul Dorin Toma.

El subliniază că ne aflăm în fața unei schimbări de paradigmă tactică a serviciilor ostile, în speță, cele rusești. Astfel, Rusia se adaptează și își schimbă tacticile de la caz la caz. Nu mai vorbim exclusiv despre spioni profesioniști acoperiți diplomatic sau infiltrați clasic, susține generalul Toma, ci despre cetățeni obișnuiți sau tineri radicalizați și remunerați prin platforme precum Telegram și dark web. Acest lucru complică și mai mult misiunea autorităților.

Spioni de unică folosință și rețele de pe dark web

Consumabili și greu de atribuit, indivizii racolați primesc de regulă sarcini granulare: fotografieri, incendieri, acte minore de sabotaj, cum s-a profilat în cazul incidentului de la Carfil Brașov. Și tocmai profilul lor de „amatori” face ca atribuirea directă a atacurilor la comanda unei puteri străine să fie extrem de dificilă din punct de vedere juridic și diplomatic, generând o zonă cenușie de securitate.

„Nu sunt spionii profesioniști, formați, instruiți de serviciile secrete, GRU sau FSB, și lansați, integrați într-o anumită societate, comunitate. Deci nu este vorba despre genul de spioni perfect integrați în societățile din Occident și România sau de oameni foarte bine pregătiți și infiltrați prin comandamentele NATO, prin structurile militare sau în instituții sensibile. Deci nu vorbim atât de spioni care au fost racolați, instruiți, care au o valoare de întrebuințare foarte mare și reprezintă pentru Federația Rusă o resursă foarte valoroasă”, spune generalul Dorin Toma.

Deși mai puțin bine pregătiți și mai puțin instruiți, amatorii pot fi folosiți și manipulați de serviciile ruse de la distanță, fără ca cineva să le poată dovedi foarte clar implicarea directă. Generalul Dorin Toma explică felul în care operează în acest caz.

„Aceștia, cei de care vorbim, sunt de regulă racolați prin diferite platforme, rețele, dark web, în schimbul unei sume de bani, în principal, mai puțin contează aspectele ideologice, sunt convinși să facă inițial niște fotografii asupra unor obiective. Dacă îndeplinesc sarcina respectivă, primesc o sumă un pic mai mare și o altă sarcină un pic mai complexă, pe obiective, să spunem, mai bine securizate, protejate, supravegheate. Și tot așa, din pas în pas, se ajunge la o activitate, acțiune de sabotaj: incendieri, sabotaj”, mai spune el.

Mai mult, adaugă generalul Dorin Toma, în multe situații nici măcar recrutorii acestor amatori nu provin din rândul adevăraților spioni ruși, ci se lucrează prin interpuși.

Generalul Toma avertizează că România nu e suficient de pregătită să facă față războiului hibrid Foto: Arhivă personală

„De cele mai multe ori nici cel puțin persoanele care îi recrutează, care îi contactează, nici măcar acestea nu sunt profesioniști din serviciile de informații. Sunt tot felul de, nu știu dacă este cel mai corect termen, dar o să-l folosesc pentru ca cititorii să înțeleagă mai bine, un fel de subcontractori, să spunem. Adică tot felul de altfel de agenții, altfel de instituții care îi recrutează. Și evident că este greu să dovedești ceva. Chiar dacă îi prinzi, îi interoghezi, acești oameni nu pot să-ți dea decât o adresă de mail sau un profil de pe o rețea socială sau de pe Telegram de pe care a fost contactat și un cont bancar din care îi intrau niște bani. Este imposibil să atribui, folosind, având la dispoziție doar aceste informații, să atribui acțiunea respectivă unui serviciu de spionaj ostil sau serviciu de informații ostil”, precizează generalul.

Realitatea este, punctează fostul general NATO, că acești oameni sunt dispensabili, iar rușii pot renunța foarte ușor la serviciile lor. Nici rata de reușită nu este foarte mare, însă având în vedere că numărul acestor așa-ziși spioni este tot mai mare, iar unii își îndeplinesc misiunile, pentru serviciile de intelligence ale Rusiei se justifică folosirea lor.

În plus, faptul că în multe cazuri astfel de fabrici de armament și chiar unele instituții nu sunt suficient de bine securizate, spionii de conjunctură reușesc să îndeplinească în unele cazuri sarcini mai simple, mergând până la cele mai complicate, sabotajele.

„Pentru astfel de acțiuni de sabotaj asupra unor obiective mai mult sau mai puțin importante, sau mai bine sau mai puțin securizate, se folosesc astfel de agenți, vă dați seama. Iar infrastructura de acolo, de la Brașov, nu era foarte bine securizată, protejată. Ei au putut-o supraveghea, au putut vedea, în fine, au putut cât de cât, cu expertiza pe care o aveau, culege date și, într-un final, au putut și acționa așa cum s-au priceput și probabil cum au fost și instruiți. Sigur că acești oameni nu sunt la fel de bine pregătiți ca și profesioniștii, dar învață de regulă cum să confecționeze probabil un cocktail Molotov, cum să fenteze vigilența unor firme de pază și protecție și cum să ajungă să fotografieze și să adune date. Iar uneori primesc cu minim de instructaj folosind aceste rețele sociale”, mai afirmă generalul Toma.

România, blocată în fața noilor amenințări hibride

Întrebarea care ar fi necesar să fie pusă și la care generalul are câteva răspunsuri posibile este ce facem să fim bine pregătiți pentru a identifica astfel de rețele sau persoane și ce măsuri concrete adoptăm. În acest caz, România este cu mult în urma evenimentelor și se adaptează prea greu, ceea ce ne poate costa. Generalul Dorin Toma arată că legislativul nu reușește de aproape un an să adopte modificările care s-ar impune legii securității naționale.

„Mă gândesc că ar fi nevoie de clarificarea și adoptarea modificărilor la legea securității naționale, proiect care se află undeva prin Parlament de cel puțin 10 luni. Știți că a fost și anul trecut această discuție cu adaptarea cadrului normativ, legea securității, care e din anii '90. Bine, ea a mai fost modificată, s-au mai făcut câteva adaptări și știu că a mai fost vorba la un moment dat să se elaboreze o lege nouă, ba chiar a fost scandal la nivelul societății, pentru că erau niște prevederi acolo care erau controversate. Acum ar fi vorba de niște modificări la această lege, deci nu este o nouă lege. Și mă refer la acele modificări care să faciliteze, din câte am înțeles și eu, tocmai activitatea serviciilor în spațiul digital, pentru monitorizare”, arată generalul Dorin Toma.

Pentru aceasta ar fi nevoie și de o întreagă dezbatere, crede el, pentru a tranșa anumite lucruri.

„Eu sunt de acord că trebuie dezbătută problema, nu lăsată așa și în aer. Adică trebuie dezbătută și cu societatea, cu argumente pro, contra, cum se întâmplă și în altă parte, și făcut ceva, nu „nu faci nimic”, nu cred că este soluția, până la urmă. Dacă acceptăm toți de comun acord că trebuie să ne protejăm 100% toate datele, informațiile personale și serviciile nu trebuie să aibă acces în niciun fel la spațiul digital, ok, dar când apar astfel de situații, știm foarte bine, toți suntem conștienți că ne-am asumat împreună lucrul ăsta și acestea sunt riscurile care pot apărea”.

Aceste modificări ar permite serviciilor de informații să creeze, dezvolte, administreze și utilizeze baze de date, sisteme informatice și de comunicații pentru îndeplinirea misiunilor de securitate națională, însă, așa cum subliniază generalul Dorin Toma, uneori ele se lovesc de rezervele unei părți a societății civile. Deși admite că este vorba despre un subiect sensibil și că directivele europene îngreunează adoptarea modificărilor solicitate, autoritățile nu au nicio scuză.

Starea de vigilență și lecțiile Poloniei

România s-ar putea inspira și în acest caz de la Polonia, țară care devine în tot mai multe privințe un model, din păcate greu de urmat. Generalul Dorin Toma crede că s-ar putea porni de la starea de vigilență. Mai exact, în programul de guvernare depus la Parlament de premier este prevăzută actualizarea Programului Armata României 2040 și cadrul juridic al apărării și se vorbește despre introducerea conceptului de stare de vigilență pentru pregătirea resurselor, armatei, industriei și teritoriului, dar și despre integrarea lecțiilor războiului din Ucraina, mai ales privind noile tehnologii.

În opinia sa, starea de vigilență promisă de guvern prin programul de guvernare poate fi un alt exemplu pozitiv, dar totul depinde de cum va fi reglementată, dacă și când se va introduce.

„Polonezii sunt și aici înaintea noastră. Acum, așteptăm să vedem cum va fi transpus acest concept de stare de vigilență. Este un pas înainte că există, aș vrea însă să se facă și următorii pași. Deocamdată e doar pus pe hârtie, însă fără detalii, fără niciun fel de explicații. Trebuie definit, vrea să vedem exact ce înseamnă, ce cadru legal-normativ trebuie actualizat, cine și cum se va ocupa, cum se realizează această cooperare interguvernamentală, interministerială, interagenții și așa mai departe. Altfel, rămâne un simplu enunț. Este important că măcar s-a conștientizat, se pare, la nivelul instituțiilor că totuși trebuie să existe ceva mai mult decât starea de pace de acum câțiva ani. Adică trebuie să fim măcar vigilenți. Ce înseamnă asta? Cum ne securizăm obiectivele strategice? Cum ne protejăm datele personale împotriva atacurilor cibernetice și rețelele? Cum securizăm, apărăm spațiul aerian și spațiul maritim? Ce spun eu, nu vreau să critic, dar trebuie să trecem dincolo de vorbe, este nevoie de acțiune”, punctează generalul Toma.

Modelul polonez poate fi un etalon în acest sens, iar Varșovia, deși nu a finalizat în totalitate aceste schimbări, are încă din 2025 o nouă reglementare privind starea de pregătire permanentă.

„Prin mecanismul pe care l-au elaborat, polonezii pot să activeze mai ușor anumite acțiuni de răspuns la amenințările hibride ale Rusiei. Se prevăd măsuri pentru actualizarea planurilor, întărirea măsurilor de securitate și verificarea resurselor. Pentru a completa aceste prevederi, este în curs de elaborare un proiect de lege privind pregătirea pentru apărare, denumit de polonezi și «legea pre-război». Proiectul vizează tocmai eliminarea ambiguităților juridice, corelarea mecanismelor naționale cu cele NATO și stabilirea unor măsuri pentru pregătirea infrastructurii critice a statului. Polonezii s-au preocupat, au făcut ceva și lucrează de zor. Noi încă suntem la enunțuri”, explică generalul Toma.

Echilibrul fragil dintre securitate națională și controlul civil

În același timp, vorbind despre echilibrul fin între siguranță și drepturi civile, deși extinderea capacităților de colectare și administrare a bazelor de date pentru prevenirea amenințărilor este imperativă, generalul punctează implicit nevoia unor garanții democratice solide. Fără un control riguros, riscul derapajelor spre intruziunea în viața privată rămâne o temă sensibilă, dar asta nu justifică „măturarea subiectului sub preș” de către clasa politică. Și aici apare o altă problemă, raportându-ne la România. Controlul civil este departe de ceea ce solicită societatea civilă, iar serviciile de intelligence românești nu răspund în fața comisiilor parlamentare așa cum ar trebui.

„Important este ca odată cu acordarea de atribuții extinse și alocarea unor bugete generoase acestor servicii, trebuie să fie exercitat în mod real și un control civil. Este o realitate. Dar, pe de altă parte, trebuie să se ia măsurile necesare pentru ca serviciile și armata să-și poată face treaba. Trebuie găsit un echilibru, trebuie respectată societatea civilă și impus controlul civil, dar trebuie lăsați și acești oameni să acționeze. Pentru că este o stare intermediară, o stare pre-criză, și trebuie neapărat luate și niște măsuri suplimentare. Trebuie ca acestor oameni să le dai niște unelte pentru a-și putea îndeplini misiunea, unelte legale în primul rând, după care ei își creează procedurile, mecanismele și echipamentele eventual necesare și le procură pentru a-și îndeplini sarcinile și atribuțiile. Deci totul pleacă de la cadrul legal. Așa funcționează lucrurile peste tot și trebuie să acționăm, nu mai putem amâna la nesfârșit”, conchide generalul Dorin Toma.