Analiză General în rezervă, atac dur la adresa Armatei Române: „MOBEX, o activitate de PR”. Rezerva îmbătrânită și armele vechi, probleme ignorate

Generalul în rezervă Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO în perioada 2022-2025, nu este deloc impresionat de exercițiile MOBEX, unde fost chemați oameni trecuți de vârsta mijlocie și puși să tragă cu puști vechi, unele fabricate în anii Primului Război Mondial. Generalul susține că acest exercițiu nu își propune în niciun fel să pregătească cetățenii care pot fi mobilizați.

Exercițiul de mobilizare MOBEX a arătat încă o dată problemele Armatei Române Foto: MApN

„Zilele acestea, prin București și împrejurimi, un nou exercițiu MOBEX are loc. O nouă activitate din categoria prea puțin pentru a obține efecte concrete. De fapt, activitatea verifică dacă mecanismul de mobilizare funcționează. Nu își propune în niciun fel să pregătească cetățenii care pot fi mobilizați”, spune generalul Dorin Toma.

MOBEX, un simplu show de PR

În opinia sa, România face mult prea puțin pentru constituirea și pregătirea rezervei operaționale pe care ar trebui să o aibă disponibilă pentru orice situație de criză. Este o eroare a șefilor Armatei Române și a Ministerului Apărării Naționale care ar putea să aibă grave urmări pentru securitatea țării. De altfel, România are o lege pentru rezerva operațională, dar așa cum se întâmplă în astfel de cazuri, se ține prea puțin cont de însăși legislația țării și de interesele sale.

„Conform legii, nu opinia mea, rezerva operațională cuprinde rezerviștii voluntari încadrați în funcții din statele de organizare și rezerviștii cuprinși în planurile de mobilizare ale unităților. Sună complicat, dar nu este. În esență, un rezervist din această categorie este prevăzut pentru încadrarea unei anumite funcții într-o anumită structură militară pentru completarea personalului militar activ existent pe timp de pace”, explică generalul Dorin Toma.

În mod normal, lucrurile ar trebui să fie clare, iar legea să fie ușor de pus în practică. Din birourile Ministerului Apărării, de la ministru la secretarii de stat, dar și din birourile generalilor care conduc Armata Română, problema pare că nu merită atenție. Acțiuni precum MOBEX, în care rezerviști care se apropie de vârsta senectuții sunt chemați și le se dau arme primitive, unele fabricate în timpul sau chiar înaintea Primului Război Mondial, servesc doar ca acțiuni de PR, pentru ca ministrul și șefii armatei să iasă în față și să mai bifeze o acțiune pentru care pretind aplauze, dar care nu rezolvă cu nimic marea problemă care este sistematic ascunsă sub preș.

„În principiu, majoritatea unităților militare sunt gândite astfel încât, la nevoie, personalul activ să fie completat cu rezerviști. Nu este greu de înțeles de ce nivelul de pregătire al acestei rezerve trebuie să fie ridicat: oamenii trebuie să se poată integra rapid astfel încât unitatea să poată pleca la îndeplinirea misiunii pe care o are într-un plan. Din nefericire, nu auzim prea des de exerciții militare la care să participe rezerva operațională, deși legea permite concentrarea acestor rezerviști până la 15 zile în fiecare an pentru instruire. Noi îl chemăm o zi la MOBEX pentru verificarea documentelor și actualizarea evidențelor. Asta nu înseamnă pregătirea rezervei operaționale”, avertizează generalul Dorin Toma.

El semnalează și o altă problemă. Pe lângă faptul că prea puține dintre programele mult trâmbițate ale Armatei rămân pe hârtie, puținele care totuși ajung să fie demarate se împiedică pe parcurs și sunt îngropate în detalii și schimbări legislative.

„Deși aceste exerciții sunt folosite pentru promovarea unei anumite imagini, concluzia este că se face prea puțin pentru ca rezerva mobilizată să fie pregătită să lupte. Problema nu este doar dacă putem chema oamenii la unități, ci ce pot face aceștia odată ce au ajuns acolo. Ceilalți rezerviști, marea majoritate a celor care au executat stagiul militar obligatoriu și care au acum peste 40 de ani, constituie rezerva generală. Ei nu sunt repartizați pentru completarea imediată a unei anumite unități, ci reprezintă o resursă de personal care poate fi folosită ulterior, dacă situația o impune. Tocmai de aceea, putem deduce că nu li se poate cere același nivel de pregătire și disponibilitate ca rezervei operaționale.”

Programul rezervistului voluntar, blocat în birocrație

De fapt, Armata Română ar avea nevoie de zeci de mii de oameni pentru a-și forma o rezervă operațională. Există, spune generalul Dorin Toma, un proiect legislativ care a rămas blocat în legislativ, timp în care programul rezervistului bate pasul pe loc, în așteptarea soluționării problemelor care încă îl blochează.

Dacă ne întrebăm care este necesarul de personal pentru rezerva operațională, vorbim, foarte probabil, de zeci de mii de oameni.

Generalul Dorin Toma critică superficialitatea șefilor Armatei Române și a MApN Foto: Arhivă personală

„Pentru constituirea și menținerea acestei rezerve operaționale, Armata Română a derulat în ultimii ani programul rezervistului voluntar prin care a pregătit și plătește lunar, potrivit informațiilor publice, aproximativ 5.000 de militari rezerviști. Acest program a pornit foarte greu, legea a fost modificată de câteva ori, iar stimulentele financiare au crescut pentru ca programul să devină mai atractiv. Chiar și astăzi există un proiect legislativ pentru modificarea acestuia care așteaptă de luni bune să fie aprobat. În ultimii doi ani programul a fost practic blocat și nu avem informații că anul acesta armata ar fi recrutat noi rezerviști voluntari.”

Dincolo de acțiunile de PR ale armatei și ale șefilor săi, promovate, spune generalul agresiv, nu s-a făcut aproape nimic. România are o rezervă îmbătrânită.

„O bună parte din diferența de personal necesară rezervei operaționale continuă să fie asigurată de cetățeni care au satisfăcut stagiul militar obligatoriu, suspendat în urmă cu 20 de ani. Este ușor de dedus că aceștia au acum o vârstă respectabilă, ceea ce face ca menținerea unora dintre ei în planurile de mobilizare ale unităților să devină o adevărată problemă.

Care a fost soluția identificată de armata română la această problemă? Prin lege, anul trecut, a fost instituit serviciul militar voluntar în termen, cu o durată de patru luni. Ar trebui să ne aducem aminte cât de agresiv se promovau anumite persoane, civili și militari, cum ni se spunea că anul acesta până la 3.000 de militari voluntari în termen vor fi încorporați. Au fost postate inclusiv imagini despre cum se pregătea armata să îi primească.

Pentru a constata că ne apropiem de sfârșitul anului, iar programul este un eșec. Bineînțeles, acum apar tot felul de justificări pentru blocarea programului, doar suntem specialiști la a găsi explicații pentru a scuza lipsa de acțiune”, este un alt semnal de alarmă tras de generalul Dorin Toma.

Lecția Finlandei și Poloniei

România, mai spune el, nu face decât să piardă timpul prin această pasivitate. În acest timp, alte țări se zbat și găsesc soluții pe care, spre deosebire de România, le implementează.

„În timp ce alte armate europene accelerează programele de constituire și extindere a rezervei operaționale, introduc stagiul militar voluntar sau chiar obligatoriu, extind perioada de desfășurare a acestuia astfel încât rezerviștii să fie cât mai bine pregătiți și intensifică activitățile de instruire la care rezerva operațională participă activ, noi am mai pierdut încă un an fără a face mai nimic. Iar într-o criză, problema nu este doar câți rezerviști poți mobiliza, ci în cât timp îi poți transforma într-o forță capabilă să lupte”, susține generalul Dorin Toma.

România cheltuie cu larghețe miliarde de euro pentru tehnică militară, dar riscă să ajungă în situația în care nu va avea cine să o folosească. În plus, infanteria continuă să aibă la dispoziție arme care au, în unele cazuri, mai bine de un secol.

„Degeaba cheltui miliarde din împrumuturi sau din taxe și impozite pentru a dota armata cu tehnică de luptă modernă dacă nu ai personalul activ și rezerviștii necesari, bine instruiți, astfel încât, pe timp de pace sau în situație de criză, să poți folosi eficient aceste echipamente. Am mai explicat, pentru că tot se folosește intens această sintagmă, a construi o capabilitate militară presupune a avea tehnica de luptă, echipamentele, stocurile de muniții, dar și oamenii cu un nivel ridicat de pregătire. Altfel, vorbim de niște sisteme de armament foarte costisitoare care pot deveni inutile într-o situație reală. Este, de altfel, exact problema despre care am scris atunci când am explicat conceptul NATO 3.0 promovat de americani: banii pentru apărare trebuie transformați în capabilități militare reale. Iar capabilitate nu înseamnă doar sisteme de armament complexe. Înseamnă echipamente, oameni și instruire. Nu în ultimul rând, a avea o rezervă operațională solidă, bine instruită este și un factor esențial de descurajare credibilă. Finlanda, Polonia sau Germania au înțeles acest lucru, ceea ce nu este cazul pentru noi. România încă tratează rezerva în primul rând ca pe o problemă de evidență și mobilizare, când ar trebui să o trateze ca pe o resursă care trebuie transformată rapid în putere de luptă”, precizează generalul Dorin Toma.