Interviu Ce se poate întâmpla pe front după schimbarea șefului armatei ucraineane. „Sunt momente extrem de vulnerabile”

Președintele Volodimir Zelenski a mizat pe o nouă echipă de comandanți tineri în fruntea armatei în locul bătrânului general Sîrski. Generalul Virgil Bălăceanu explică la ce ne-am putea aștepta în următoarele săptămâni pe front, și de unde vin pericolele, dar și posibilele succese pentru Ucraina.

Pe umerii generalul Drapatîi apasă de acum o uriașă responsabilitate. FOTO: Facebook

Adevărul: Războiul din Ucraina pare departe de a fi tranșat, dar în spațiul public se vehiculează că din linia fortificată de protecție a Donbasului ar mai fi rămas doar două fortărețe. Cât de exactă este această evaluare?

Gen. Virgil Bălăceanu: N-aș vorbi doar de două, am putea vorbi de trei, deși încă ucrainenii nu au recunoscut că a fost cucerită Kostiantynivka de către ruși. În urmă cu aproape o săptămână, Gherasimov (n.r. – generalul Valeri Gherasimov, șeful Statului Major General al Forțelor Armate Ruse) i-a raportat lui Putin un asediu de lungă durată. Iar acest asediu de lungă durată legat de Kostiantynivka ne duce cu gândul că centura fortăreței poate să reziste în continuare.

Va depinde însă mult de modul în care noua conducere - noul comandant-șef al forțelor armate ucrainene, noul ministru al apărării, noul șef al Statului Major General al armatei ucrainene - vor gândi planurile operative pentru continuarea războiului. Și aici am un semn de îndoială, pentru că, într-adevăr, s-a vrut o echipă reformatoare. Depinde însă cât de adânc face reforma în condiții de război.

La ce ar trebui să ne așteptăm din partea rușilor în tot acest timp? Ar putea să încerce să profite de inerentele schimbări care vor avea loc în armata ucraineană?

În mod cert, vom asista la o amplificare a ofensivei rusești pe acest moment al predării-primirii comenzii la nivel strategic. Întotdeauna predarea-primirea unei comenzi, predarea-primirea unei poziții de luptă sunt momente extrem de vulnerabile. Sigur că sistemul nou adoptat în dispozitivul de apărare strategic și operativ era un sistem, ni se spune, centralizat. Unii îl comentează ca hipercentralizat. Și dacă este adevărat, și înclin să cred că este adevărat, deocamdată n-au apărut elemente de descentralizare, astfel încât, spre exemplu, o grupare operativă sau un corp de armată să aibă o independență mai mare din punct de vedere al deciziilor. Iar deciziile la nivel strategic și operativ nu sunt neapărat ale momentului, trebuie să aibă în vedere și o perspectivă prin planificarea unei operații extrem de ample, pe etape, cu o încadrare în timp și, sigur, cu tot ceea ce înseamnă structura de comandă, structura de forțe și resursele care trebuie asigurate în planificarea operației.

Nu cred că rușii nu vor profita de această schimbare și vor încerca, într-adevăr, să amplifice ofensiva în zona centrului de greutate al războiului, în definitiv zona Donbasului. Și când vorbim de zona Donbasului și de rezistența ucraineană, vorbim în primul rând de centura fortăreței. Orașele care au rămas în mâinile ucrainenilor sunt orașe îngemănate, sunt orașe fortificate și pregătite pentru o apărare de lungă durată. Mă refer la Druzhkivka, mă refer la Kramatorsk și la Sloviansk.

Viziuni strategice și noua echipă de conducere la Kiev

În Ucraina am asistat la o dezbatere aprinsă privind viziunea strategică: pe de o parte, accentul pus masiv pe tehnologie și războiul dronelor, așa cum îl vedea fostul ministru al Apărării, iar pe de altă parte, necesitatea stringentă de resursă umană, apărare antiaeriană și consolidare terestră a generalului Sîrski. Putem vorbi despre un conflict de viziuni la nivel de comandă? Cine apreciază mai corect realitatea din teren?

În general, într-o lume a unui haos politic, în particular ne putem referi și la haosul politic din România, dar aș spune că în general militarii sunt... să nu folosesc termenul discreditați, însă nu au prea multă valoare în fața politicienilor. Apare acest fenomen care este destul de general, de desconsiderare și demonetizare a valorii pe care o au militarii, indiferent de poziția pe care sunt.

Avem și situații similare: în Statele Unite există un asemenea conflict și se vorbește de un proces de epurare la nivelul liderilor militari, pe care îl realizează secretarul de război, Pete Hegseth. În România, poziția realistă a șefului Apărării privind aspecte legate și de legislație, legate și de înzestrare și așa mai departe, a dus la activarea DNA-ului, astfel încât, prin această imixtiune a politicului în sfera legislativului, militarul care este incomod să aibă probleme, chiar probleme deosebite.

Și atunci, revenind la situația din Ucraina, să plecăm de la această realitate. Greul războiului a fost dus, din punct de vedere al conducerii, de generalul Zalujnîi. Dar și Zalujnîi, la vremea respectivă, s-a sprijinit foarte mult pe capacitatea creativă a unui comandant, din punctul meu de vedere de mare valoare, de care istoria artei militare va vorbi în mod cert. E vorba de generalul Oleksandr Sîrski, care a avut capacitatea să intuiască vulnerabilitățile sistemului ofensiv rusesc și să execute acțiuni de contraofensivă, cum au fost cele din Harkov-Luhansk, cele din Herson, care au avut un succes deosebit, ca să nu vorbim de operația ofensivă pe teritoriul Federației Ruse, operație care a însemnat ducerea luptei în zona de graniță Ucraina-Federația Rusă mai bine de șase luni de zile. E vorba de bătălia de la Kursk.

Se spune că generalul Sîrski a salvat Kievul și implicit Ucraina, la începutul războiului, dar acum nu are parte de prea multă recunoștință și a fost ținta unor proteste, iar la final a fost și demis. I se poate reproșa ceva concret?

I se poate reproșa, vom vedea ce va însemna analiza prin istoria artei militare, contraofensiva din 2024, care nu a reușit. Dar aici sunt mult mai multe cauze, dincolo de concepția strategică de atac pe trei direcții operative, pentru că s-a spus că ar fi fost bine ca, la momentul respectiv, armata ucraineană să-și concentreze efortul pe o singură direcție principală. Mă refer la direcția de contraofensivă.

Și de aici vom vedea dacă noul comandant are și viziune operativă și strategică la nivel înalt. Are o anumită experiență. Nu putem compara cu experiența pe care a avut-o generalul Sîrski, repet, care a lucrat îndeaproape cu Zalujnîi și, în definitiv, el a reluat concepția planificării operațiilor în războiul de apărare al Ucrainei de la Zalujnîi.

Pe de altă parte, vom vedea reacția liderilor militari ucraineni, pentru că avem o diferență de 10 ani. Generalul Mihailo Drapatîi este cu 10 ani mai tânăr decât media eșalonului superior al armatei ucrainene. Și de aici poate să apară un conflict. Este foarte adevărat că Zelenski, sigur, obligat și de manifestațiile destul de ample de sprijin ale lui Fedorov, a adus o echipă nouă de oameni tineri. Consilierul lui Zelenski pe probleme de apărare este un colonel de numai 39 de ani.

De aici, acest posibil conflict între liderii foarte tineri care vin cu un alt sistem, nu neapărat de conducere, pentru că se vrea o flexibilizare și o descentralizare a conducerii. Dar, de regulă, cei tineri sunt extrem de impetuoși, extrem de încrezători, însă de multe ori lipsa experienței își spune cuvântul.

Ca atare, acum, într-o situație destul de dificilă legată de apărarea în mediul urban în centura fortăreței, este un punct de vedere al meu: ar trebui să existe o continuitate în modul în care generalul Sîrski a realizat această apărare. Este foarte adevărat că Sîrski este acuzat că a renunțat târziu la unele localități care erau sub asediu și erau la un pas de încercuire.

Unde s-a întâmplat asta?

Exemplul elocvent este Bahmutul. Numai că a reușit să conducă operația atât de bine, încât armata ucraineană, printr-o rezistență îndelungată în Bahmut, a produs pierderi mari rușilor, a întârziat ofensiva acestora în zona Donbasului și a reușit să retragă forțele din Bahmut fără ca gruparea de forțe la nivel operativ-tactic de pe Bahmut să cadă în mâinile rușilor.

Sincopele reformei. Mobilizarea, rotirea trupelor și logistica

Care sunt marile urgențe pe care noua conducere trebuie să le rezolve dincolo de componenta tehnologică?

Vom vedea ce înseamnă această schimbare, dar ea trebuie să aducă soluții ce țin nu numai de domeniul dronelor, ce țin nu numai de domeniul tehnologiei noi, care trebuie promovată la toate nivelurile.

Problema cea mai importantă a reformei o reprezintă 1: activitatea de rotire, care nu s-a realizat. Efectivele sunt puține în armata ucraineană, astfel încât să realizeze o rotire normală a celor care sunt pe linia întâi. Și 2: activitățile și acțiunile de mobilizare, și anume asigurarea resursei umane, pentru că aici problemele sunt mult mai grave decât asigurarea unei resurse materiale. Putem să luăm inclusiv asigurarea resurselor în privința dronelor, unde problemele sunt destul de bine rezolvate.

Greșelile se pare că aparțin fluxului de aprovizionare și modului în care aceste echipamente militare - nu numai dronele, dar și alte echipamente militare și muniții - erau destinate către brigăzile din prima linie. Se discută că se făcea pe principiul loialității și nu pe principiul necesității. Dar și aici eu pot să traduc „loialitatea” în sensul în care comandanții care erau hotărâți, se vedea la ei determinarea - comandanții și comandamentele lor - de a rezista, de a nu se retrage decât în condițiile în care sigur ar fi căzut în încercuire, aceștia trebuiau să fie cel mai bine și cel mai intens aprovizionați din toate punctele de vedere.

Și aici lucrurile mi se par destul de relative, pentru că în armata ucraineană, și a fost o problemă cu care s-a confruntat Sîrski, s-au găsit soluții pentru comenzi ferme, rezistente din punct de vedere al capacității de adaptare la stresul psihic al războiului. Dar au fost și situații în care echipele de comandă nu au rezistat, nu au avut capacitatea să îndeplinească misiunile de apărare pe care le primiseră din partea eșalonului superior. Și aici trebuie să ai capacitatea să știi cum să gestionezi asemenea situații.

Are suficientă experiență generalul Mihailo Drapatîi la cei 39 de ani ai săi? Generalul Sîrski avea 60 de ani și aparent o experiență mult mai vastă.

Sigur că generalul Drapatîi are experiență de front, experiența de front fiind legată mai ales de zona Harkov, iar acolo s-a reușit o rezistență destul de bună. Faptul că rușii nu au reușit să se apropie așa cum doreau, la 10-20 de kilometri de Harkov, astfel încât orașul să fie sub bătaia artileriei cu țeavă. Faptul că un oraș aproape de granița cu Federația Rusă, important pentru dezvoltarea ofensivei către Harkov - Vovchansk - nu a fost cucerit arată că generalul Mihailo Drapatîi are calități de comandant. Numai că până acum nu a comandat un front atât de mare.

Ce mari provocări îl vor aștepta în următoarea perioadă pe noul șef al armatei ucrainene?

Deci trebuie să aibă capacitatea să mențină stabilitatea frontului, un front pe mai bine de 1.000 de kilometri, având ca punct al centrului de greutate al războiului Donbasul și rezistența în centura fortăreței. Să nu cumva să asistăm în perioada următoare - pentru că ofensiva de vară a rușilor continuă - la căderea centurii fortăreței într-un timp mult mai scurt decât presupuneam, sau, și mai mult decât atât, să asistăm la o cădere a frontului, la o străpungere a frontului de apărare ucrainean pe mai multe direcții.

Aș mai menționa că Sîrski a reușit chiar să recucerească sute de kilometri pătrați din zona Zaporojie, mai ales creând o situație de stabilizare a frontului. Dacă luăm bătăliile pentru Kupiansk, bătălia pentru Pokrovsk, bătălia pentru alte orașe din etapele anterioare, vedem că strategia lui Sîrski de pregătire a apărării pe localități, de a ceda numai în condițiile în care se ajungea la încercuirea grupării respective de forțe, a dat rezultate. Altfel, rușii în acest moment ar fi cucerit Luhanskul în întregime (e adevărat, au 95%), dar ar fi cucerit Donețkul în întregime și ar fi avut pătrunderi mult mai mari, mai ales în Dnipropetrovsk și chiar în Zaporojie. Pentru că, sigur, ei vor să pătrundă cât mai adânc în zona de est a Niprului, ca să-și asigure o validare a aliniamentului dacă va fi cazul, în condițiile în care acest război nu va însemna capitularea militară, politică și economică a Ucrainei.

Pe de altă parte, vom vedea dacă noua echipă de conducere, prin descentralizare, flexibilizare, transparență în privința achizițiilor și relații mai apropiate între comandanți (le putem spune relații interumane), va avea succes. Este un mare semn de întrebare însă, pentru că trebuie să realizeze o reformă. Se vorbește de reforma armatei, se vorbește de reforma și reorganizarea Statului Major General în condiții de război extrem de intens, în condițiile ofensivei de vară a rușilor. Nici noi, în Primul Război Mondial, nu am realizat reorganizarea armatei române în perioada verii. Am realizat reorganizarea armatei române cu sprijinul misiunii militare franceze în 1917-1918 (este vorba de iarna respectivă), dar după aceea, în acțiunile militare din vara anului 1917, am reușit să rezistăm.