Interviu De ce ne-a luat atât de mult timp să doborâm prima dronă. Dezvăluirile incomode ale unui general NATO

Până la primul succes al Forțelor Aeriene, sistemul militar a pierdut timp prețios cerând aprobări ierarhice. Generalul (r) Dorin Toma, fost comandat NATO, arată de ce tăcerea și lipsa reformei din armată au afectat încrederea populației.

Avioane F 16 ale Forțelor Aeriene Române. FOTO: Baza 86 Aeriană Borcea

Adevărul: Forțele Aeriene Române au doborât în premieră în spațiul aerian românesc o dronă rusească. Cu ce a fost diferit acest caz de altele în care nu s-a reușit doborârea aparatelor fără pilot pătrunse în spațiul nostru aerian și de ce ne-a luat atât de mult timp?

Gen. Dorin Toma: Aș spune că în afară de aspectele tehnice, care tot au fost evidențiate, și anume că trebuie îndeplinite anumite condiții pentru ca un pilot de F-16, de exemplu, să poată angaja o astfel de țintă cu racheta de bord sau cu tunul de bord, există viteze de deplasare diferite și altitudini specifice la care zboară aceste drone. Sunt condiții tehnice care presupun o anumită instruire, îndemânare și atenție pentru a evita apariția pagubelor colaterale.

Deci este un aspect tehnic de care trebuie să ținem cont, inclusiv instruirea piloților și a operatorilor care folosesc diferite sisteme antiaeriene și antidronă.

Scurtarea lanțului de comandă și delegarea deciziei de tragere

S-a spus și că ar exista probleme și de altă natură, iar eu v-aș întreba dacă a fost vorba și despre o problemă de procedură?

Este și o problemă procedurală. Este necesară delegarea responsabilității de a lua decizia într-un timp cât mai scurt către pilot sau ochitor, fără a avea un lanț decizional foarte lung. În momentul în care ținta este observată și identificată, iar operatorul sau pilotul îndeplinește toate condițiile tehnice, acesta trebuie să aibă autoritatea de a deschide focul fără a cere tot felul de aprobări, pentru că altfel se pierde momentul oportun, fereastra de oportunitate. Deci, în momentul în care a identificat ținta, să aibă direct autoritatea de a o angaja.

Probabil că lipsa acestei delegări a fost un factor care a contat în lipsa de reacție de până acum. Ați văzut și în alte cazuri: s-a declarat că a existat o fereastră de oportunitate de câteva minute, dar s-a ratat, cel mai probabil din acest motiv pentru că s-a așteptat aprobarea de a deschide efectiv focul de-a lungul lanțului de comandă.

Dacă s-a rezolvat această problemă, adică dacă s-a delegat autoritatea ca, din momentul în care ținta este descoperită și identificată, să poată fi angajată imediat când sunt îndeplinite condițiile tehnice, este un lucru foarte bun și îmbucurător.

Nevoia unui cadru legal clar pentru militarii din misiune

Și totuși, mulți militari spun că avem încă lacune și acuză lipsa reformei în armată.  Dumneavoastră cum percepeți situația?

Există și un aspect legal pe care eu l-am evidențiat și care nu este încă acoperit: acești oameni care execută misiunile, militarii, operatorii, piloții, trebuie să fie acoperiți de un cadru legal corespunzător. Pentru că, vedeți dumneavoastră, de data aceasta era teren descoperit și probabil nu a existat un risc major să apară pagube sau victime colaterale, dar s-ar putea întâmpla. Și nu există o protecție legală pentru acești oameni dacă, Doamne ferește, are loc un astfel de eveniment nefericit. Asta este realitatea, nu există nicio protecție legală

Dincolo de faptul că prin doborârea dronei a fost eliminat un factor de risc, se poate spune că este un succes și pentru faptul că oamenii care începeau să-și piardă încrederea în autorități după atâtea cazuri similare în care nu s-a făcut nimic ar putea să-și recapete încrederea în Armata Română?

Da, s-ar putea ca oamenii să aibă mai multă încredere, pentru că apăruse o stare de neîncredere, era o rumoare în care unii începeau să creadă fie că nu suntem capabili să doborâm o dronă, fie că nu se dorește acest lucru pentru «a nu-i supăra pe ruși», apărând tot felul de teorii ale conspirației. În principiu este corect, este o veste bună. Însă nu s-a pus niciodată problema că militarii nu ar fi capabili. Amintesc incidentul din Estonia, unde tot un pilot de F-16 a îndeplinit exact aceeași misiune. Deci nu este vorba că militarii nu sunt pregătiți.

Au apărut comentarii răutăcioase din partea unor persoane cu o anumită influență asupra opiniei publice, oameni care au deținut în trecut funcții foarte importante, dacă nu chiar cea mai înaltă funcție în statul român, și care susțineau că militarii nu sunt instruiți și de aceea nu sunt doborâte dronele. Ceea ce este total fals! Militarii sunt instruiți. Însă, așa cum v-am spus, problema apare dacă nu este delegată autoritatea de a deschide focul direct către luptător, operator sau pilot. Știți ce se întâmplă? Ai identificat ținta, raportezi și ceri aprobarea să o angajezi. Până când informația circulă pe lanțul de comandă până la București, unde cineva mai face o verificare pentru a confirma dacă datele sunt corecte și abia apoi îți transmite ordinul de angajare, au trecut câteva minute și ținta a dispărut. Sau poate nu mai sunt îndeplinite condițiile de siguranță pentru doborâre. Deci trebuie delegată autoritatea direct către operator: ai identificat-o, ai doborât-o, fără discuție. Aceasta a fost principala problemă.

Centralizarea excesivă a comenzii militare în România

Adică marea problemă, dincolo de orice, e că avem în continuare un lanț de comandă prea lung, iar de aici rezultă altele?

Da, acest lanț de comandă și control este extrem de ierarhic. Noi criticăm Ucraina, dar la noi sistemul este mai ierarhizat și mai centralizat decât la ei! Și va fi probabil la fel și în condiții reale, Doamne ferește, dacă va fi nevoie.

Ucrainenii au făcut totuși ceva în trecut, chiar și înainte de 2022, pentru a se adapta și a descentraliza comanda și controlul. La noi nu s-a întâmplat nimic, vă spun sigur. În continuare se așteaptă ca cel cu cele mai multe stele și cu cea mai înaltă funcție în statul român să spună «trage» sau «nu trage». Faptul că de data aceasta s-a acționat rămâne totuși cel mai important lucru.

Incidentele navale din Marea Neagră și opacitatea comunicării

Fiindcă am atins problema centralizării excesive și a lipsei de reformă în armată, vedem această opacitate zilnic, când informații care ar fi publice în alte țări sunt ținute la secret. De ce credeți că nu știm nici până astăzi cine a lovit petrolierul liberian zilele trecute și nici ce s-a întâmplat cu vasul din această noapte? Nu se știe sau nu se dorește să se spună?

Există această abordare la nivel diplomatic și politic de a comunica cât mai puțin, cu speranța de a nu deranja Rusia. Din declarațiile echipajului este clar că acolo au fost drone aeriene folosite, cel mai probabil, de către Rusia. Acesta este modul de acțiune. Flota Rusiei nu prea folosește drone maritime mari; nu au dezvoltat această tehnologie pentru că au considerat că nu au neapărată nevoie, putând să-și atingă țintele navale din Marea Neagră, pe care le consideră civile sau militare (deși militare nu e cazul, Ucraina nemaiavând flotă), cu drone aeriene sau cu rachete lansate din Crimeea.

Au fost declarațiile echipajului că au fost atacați de drone aeriene și se poate observa clar punctul de impact. Nu se pune problema unei confuzii: una este ca nava să fie lovită de o mină aflată în derivă și alta este să fie lovită de trei drone aeriene care au impactat suprastructura navei.

Deci și în cazul vasului lovit azi-noapte credeți că tot de drone a fost vorba?

Nu am informații verificate despre cazul de azi-noapte. Am văzut și eu știrea potrivit căreia ar putea fi vorba despre o mină în derivă. Problema principală este că, așa cum s-a discutat și la summitul NATO, misiunea grupării navale comune formate din România, Bulgaria și Turcia trebuie extinsă de la simpla deminare la controlul și securizarea infrastructurii critice maritime și menținerea libertății de navigație.

Aici este o mare problemă: se pare că noi nu reușim să garantăm libertatea de navigație pe culoarele speciale de tranzit. Nu reușim să asigurăm navigarea în siguranță în zona maritimă aflată în responsabilitatea României, fie că vorbim de zona economică exclusivă, de zona contiguă sau de apele teritoriale. Există un risc major: vedeți că deja petrolul kazah nu mai ajunge în România. S-ar putea să constatăm că armatorii nu își vor mai asuma riscul de a transporta marfă pentru import-export din Portul Constanța dacă ruta din Strâmtoarea Bosfor până la Constanța nu este securizată.

Faptul că o misiune esențială a Forțelor Navale este securizarea liniilor de comunicație maritime pentru garantarea navigației civile este crucial. Vedeți ce se întâmplă și în Strâmtoarea Hormuz, când este contestată libertatea de navigație, impactul este global. La fel se întâmplă și la Marea Neagră. Rușii atacă porturile ucrainene, nu se mai poate intra acolo, cerealele nu mai pot fi exportate, iar prețurile vor crește la nivel global. Ca și în 2023, Ucraina încearcă probabil să folosească porturile dunărene (Reni, Ismail), motiv pentru care atacurile cu drone ale Rusiei de-a lungul Dunării s-au intensificat semnificativ în ultima perioadă. Problema e că suntem timizi. Suntem prea timizi cu rușii, prea timizi cu ucrainenii, după ce s-a întâmplat în Portul Constanța. Sigur, nu se pune problema, cu ucrainenii trebuie să colaborăm, trebuie să-i ajutăm, asta nu contestă nimeni. Dar și cu ei trebuie să fim mai fermi. Armata Română, autoritățile române, se tem prea mult să deranjeze pe oricine și preferă să țină totul la secret, dar în felul ăsta dau apă la moară teoriilor conspirației. Iar pe ruși chiar nu avem de ce să-i menajăm, ei nu ne menajează deloc.

Ce s-a întâmplat

O dronă care a pătruns vineri dimineață în spațiul aerian al României pe traseul Sulina–Brăila–Fetești–Buzău a fost doborâtă în jurul orei 11.00 de un avion F-16 al Forțelor Aeriene Române, deasupra unei zone nelocuite din apropierea localității Padina, județul Buzău. Ministerul Apărării precizează că ținta a fost detectată de radar la ora 9.39, iar autoritățile au emis mesaje RO-Alert în județele aflate pe traiectoria dronei.