De ce Rusia nu reușește să rupă frontul ucrainean. Generalul Dorin Toma explică noua logică a războiului: „Schimbarea doctrinară fundamentală s-a produs la nivel tactic”

Deși dispune de o superioritate covârșitoare de resurse umane și materiale, Rusia nu reușește să obțină ceea ce ar trebui, în teorie, să fie rezultatul firesc al acestui avantaj. Frontul ucrainean nu a cedat, iar încercările de a obține câștiguri teritoriale prin atacuri succesive se lovesc de aceeași problemă. Orice înaintare trebuie mai întâi să supraviețuiască unui câmp de luptă în care aproape orice mișcare poate fi observată și lovită. Generalul Dorin Toma, fost comandant al diviziei multinaționale NATO, a explicat pentru „Adevărul” că răspunsurile trebuie căutate nu atât în raportul de forțe, cât în transformarea profundă a modului în care se desfășoară lupta. Dronele, inteligența artificială și războiul electronic au schimbat mai ales nivelul tactic al confruntării, acolo unde superioritatea numerică nu mai este suficientă pentru a produce o străpungere.

Cum rezistă Ucraina războiului. Foto: Inquam/O. Ganea

Analiza sa pornește de la o distincție între nivelurile strategic, operativ și tactic. La primele două, războiul din Ucraina continuă în mare măsură logica loviturilor în adâncime consacrată încă din al Doilea Război Mondial. Schimbarea majoră apare însă pe aliniamentul de contact.

Atacurile asupra infrastructurii economice și militare sunt printre cele mai spectaculoase episoade ale războiului și, tocmai de aceea, ajung să domine percepția publică asupra conflictului. Ucraina lovește industria petrolieră și capacitățile industriei ruse de apărare, în timp ce Rusia atacă infrastructura energetică ucraineană și încearcă să afecteze reziliența societății.

„Atenția noastră este atrasă de acțiunile executate de ambii beligeranți la nivel strategic și operativ, loviturile în adâncime pe care le execută armata ucraineană și armata rusă. Și din cauză că sunt spectaculoase, iar efectele lor sunt foarte mult mediatizate. La nivel strategic, vorbim de loviturile Ucrainei asupra infrastructurii economice, industriei petroliere sau capacităților industriei de apărare, sau de loviturile Rusiei asupra infrastructurii energetice și economice a Ucrainei, lovind inclusiv ținte civile pentru a slăbi reziliența și moralul populației civile”, a explicat generalul Dorin Toma.

Din punct de vedere doctrinar, însă, nu este vorba despre o revoluție. Schimbarea constă mai ales în mijloacele prin care aceste lovituri sunt executate și în viteza cu care informația despre o țintă poate fi transformată într-o acțiune militară.

„Dacă analizăm strict doctrinar, de la al Doilea Război Mondial încoace, atacurile executate în adâncime au devenit o regulă. S-a folosit inițial aviația de bombardament strategic, ulterior au apărut și rachetele de croazieră, iar sistemul Tomahawk poate este cel mai bun exemplu în acest sens. Rușii au dezvoltat rachetele balistice Iskander, iar în ultimii ani au apărut rachetele hipersonice, toate folosite cu același scop: executarea de lovituri în adâncime”, a subliniat generalul.

Diferența o face viteza cu care informația devine foc

La nivel operativ, continuitatea este și mai evidentă. ATACMS, HIMARS, Tornado-S sau dronele Lancet sunt mijloace diferite, dar servesc aceeași logică a lovirii unor obiective aflate dincolo de linia imediată a frontului.

Noutatea este capacitatea de a identifica mai rapid țintele și de a integra informații provenite din surse foarte diferite. Sateliții, dronele de recunoaștere și alte mijloace de culegere a informațiilor pot furniza date care sunt apoi prelucrate cu ajutorul inteligenței artificiale.

„La nivel operativ, pe lângă utilizarea aviației, un bun exemplu sunt rachetele ATACMS lansate de sistemul HIMARS, în timp ce rușii folosesc sistemele ghidate Tornado-S sau dronele Lancet. După cum putem observa, doctrinar nu s-a schimbat mare lucru. S-a realizat o mai bună integrare, a crescut capacitatea de a descoperi și identifica țintele folosind mijloace de culegere de informații, de la sateliți până la drone de recunoaștere, și de a prelucra aceste date folosind inteligența artificială”, a explicat generalul Dorin Toma.

Aici apare una dintre contradicțiile războiului modern. Tehnologia a devenit suficient de accesibilă pentru ca statele să poată produce și utiliza în număr mare sisteme relativ ieftine, ceea ce pune sub semnul întrebării modelul occidental bazat pe un număr redus de platforme extrem de sofisticate.

Cantitatea revine în centrul războiului

Ucraina este unul dintre cele mai clare exemple ale acestei schimbări. Dronele și rachetele relativ ieftine pot fi folosite în număr mare pentru a lovi infrastructura, logistica și capacitățile militare ale adversarului. Asta nu înseamnă că tehnologia avansată și-a pierdut valoarea, ci că eficiența ei trebuie raportată la cost și la capacitatea de producție.

„S-a democratizat cumva spațiul de luptă pentru că tehnologia a devenit mult mai accesibilă și mai ieftină, iar Ucraina demonstrează acest lucru în fiecare zi. Pentru astfel de lovituri în adâncime, cu scopul de a produce pagube economiilor sau pentru a izola Crimeea și a bloca fluxurile logistice, ambii combatanți folosesc astăzi drone sau rachete de croazieră mult mai ieftine. De exemplu, Ucraina și-a dezvoltat propria rachetă de croazieră. Ceea ce ne arată că, în primul rând, cantitatea contează. În ultimele decenii, am trăit cu senzația că este suficient să ai sisteme super tehnologizate, în cantități reduse, pentru a face diferența. Se demonstrează, încă o dată, că nu este chiar așa”, a subliniat generalul.

Această logică explică și una dintre marile probleme ale războiului. Niciuna dintre părți nu reușește să obțină superioritatea aeriană necesară pentru a transforma avantajele tehnologice într-o campanie ofensivă decisivă.

Fără superioritate aeriană, ofensiva clasică devine aproape imposibilă

Ucraina încearcă să reducă dependența de interceptori foarte scumpi prin dezvoltarea unor sisteme antibalistice mai accesibile, în timp ce dronele interceptoare capătă un rol tot mai important. Rusia, la rândul său, nu a reușit să obțină controlul spațiului aerian ucrainean.

„Fie că vorbim de proiectul antibalistic Freya, pe care ucrainenii îl dezvoltă în ritm accelerat, în parteneriat cu companii din industria de apărare europeană, pentru a produce interceptori mult mai ieftini decât cei pentru sistemele Patriot, fie că vorbim de dronele interceptoare sau alte sisteme antiaeriene care distrug dronele rusești sau rachetele de croazieră, observăm că este aproape imposibilă obținerea superiorității aeriene. Americanii și israelienii au fost capabili să controleze spațiul aerian al Iranului în timp scurt, însă acolo avantajul tehnologic era uriaș”, a explicat generalul Dorin Toma.

Iar aici se află una dintre explicațiile pentru care Rusia nu poate transforma masa de oameni și echipamente într-o ofensivă de tip clasic. Fără controlul spațiului aerian, orice concentrare de trupe și tehnică devine vulnerabilă. Dar problema fundamentală este și mai jos, la nivel tactic.

Revoluția nu se produce în adâncimea frontului, ci pe linia de contact

În opinia generalului Toma, aici se află adevărata schimbare produsă de războiul din Ucraina. Nu rachetele hipersonice și nici atacurile spectaculoase asupra unor rafinării sau obiective militare reprezintă principala ruptură de paradigmă. Schimbarea esențială are loc acolo unde soldații încearcă efectiv să înainteze.

„Deși este foarte puțin cunoscută publicului, este puțin mediatizată, schimbarea doctrinară fundamentală, cred eu, s-a produs la nivel tactic, pe aliniamentul de contact. Iar dronele, inteligența artificială și sistemele de război electronic au produs această schimbare de paradigmă. Din nefericire, se pare că în armatele NATO nu se conștientizează pe deplin acest lucru”, a subliniat generalul.

Așadar, atunci când o tehnologie schimbă raportul dintre ofensivă și apărare, armatele care nu își adaptează doctrina riscă să rămână blocate în formule care au funcționat într-un alt tip de război.

Lecția Primului Război Mondial și eroarea Franței interbelice

Generalul Toma compară situația actuală cu momentul în care mitraliera și sârma ghimpată au transformat Frontul de Vest într-un sistem defensiv extrem de greu de penetrat. Apariția tancurilor și folosirea aviației pentru bombardament au schimbat ulterior această ecuație.

„Astfel de momente, când noua tehnologie cerea imperios adaptarea doctrinară, au mai fost în istorie. În Primul Război Mondial, mitraliera și sârma ghimpată au blocat frontul de vest pentru 4 ani. Însă, spre sfârșitul războiului a apărut tancul, iar aviația, care inițial era folosită doar pentru culegerea de informații și dirijarea focului artileriei, a început să execute misiuni de bombardament”, a explicat generalul Dorin Toma.

Diferența dintre Franța și Germania în perioada interbelică a fost tocmai modul în care cele două armate au interpretat aceste schimbări.

„Este interesant cum în perioada interbelică, armata franceză a considerat că nu este necesară o adaptare doctrinară fundamentală, iar aceste noi sisteme de armament au primit doar misiunea de a sprijini infanteria. În schimb, armata germană a dezvoltat o nouă doctrină revoluționară în jurul acestor noi tehnologii, creând binomul avion de atac și tanc: Blitzkrieg-ul, cu efectele pe care le cunoaștem cu toții. A durat ceva timp până când aliații, pe timp de război, s-au adaptat doctrinar”, a subliniat generalul.

În opinia generalului, aceeași dificultate de adaptare poate fi observată și astăzi. Armatele occidentale continuă să investească masiv în platforme grele, în timp ce tehnologiile care schimbă efectiv câmpul de luptă nu primesc întotdeauna aceeași prioritate.

„Din motive care îmi scapă, astăzi se produce exact aceeași eroare. Probabil pentru comandanții educați în academiile militare clasice este relativ dificil să se adapteze noilor realități ale câmpului de luptă. Pentru tinerii ofițeri și subofițeri această adaptare este mult mai ușoară. Din nefericire, programele de înzestrare dezvoltate accelerat astăzi pentru a cheltui fondurile puse la dispoziție de guverne se concentrează pe aceste vechi sisteme și platforme de armament grele, și mai puțin pe achiziția și implementarea noilor tehnologii, probabil cu consecințe dramatice pe termen mediu și lung”, a explicat generalul Dorin Toma.

„Drone Blitzkrieg”

Consecința acestei schimbări ar fi, în viziunea generalului, abandonarea ideii că dronele reprezintă doar un instrument auxiliar pentru tancuri și infanterie. Ele ar trebui să devină nucleul unei noi concepții de luptă, alături de sistemele de război electronic.

„Armatele occidentale privesc dronele aeriene, terestre sau maritime și sistemele de război electronic ca pe niște simple capabilități care trebuie să sprijine infanteria și tancurile. Este complet greșit. Trebuie dezvoltată o nouă doctrină construită în jurul acestor platforme autonome care acționează în toate mediile, un veritabil «Drone Blitzkrieg», în care valurile masive de sisteme autonome împreună cu sisteme de război electronic nu doar sprijină, ci execută acțiunea principală de străpungere și paralizare a inamicului”, a subliniat , fostul comandant al Comandamentului Diviziei Multinaţionale Sud-Est a NATO.

Este, în esență, o inversare a ierarhiei tradiționale. În loc ca dronele să sprijine trupele care execută atacul, sistemele autonome ar urma să creeze condițiile pentru ca trupele să poată înainta.

Un front transparent pe zeci de kilometri

De ce este atât de dificilă ofensiva clasică? Pentru că surpriza, una dintre condițiile fundamentale ale oricărei străpungeri, a devenit extrem de greu de obținut.

„Câmpul de luptă, pe o adâncime de peste 20 km de o parte și de alta a aliniamentului de contact, este complet transparent. Iliya Sekirin, expert militar și fost operator de drone ucrainean, subliniază că dronele produc astăzi 95% din pierderile de oameni și echipamente de pe front, fie prin atac direct, fie prin ghidarea cu precizie chirurgicală a focului artileriei. Se consideră că pentru a obține același efect distructiv ca cel produs de o singură dronă sunt necesare nu mai puțin de 20 de proiectile de artilerie”, a explicat generalul Dorin Toma.

Dacă această evaluare este corectă, efectele sunt importante nu doar pentru tactică, ci și pentru logistică. O armată trebuie să transporte cantități enorme de muniție și să mențină în funcțiune platforme complexe pentru a obține efecte pe care le poate produce, în anumite situații, un sistem mult mai ieftin.

„Vă dați seama care este impactul, de exemplu, la nivel logistic. În loc să transporți și să aprovizionezi unitățile de artilerie cu mii de proiectile, este mult mai eficient să construiești și să folosești drone. Iar pentru lansarea acelor proiectile de artilerie ai nevoie de platforme complexe deservite de mii de soldați. În schimb, este mult mai ușor să pregătești operatori pentru drone pe care poți să îi protejezi mai eficient în buncăre, deși aceștia au devenit, în mod evident, principala țintă pe câmpul de luptă”, a subliniat generalul.

Infanteristul nu mai are, în primul rând, misiunea de a ataca

Într-un asemenea câmp de luptă, chiar și rolul soldatului se schimbă. Infanteristul nu mai poate fi privit doar prin prisma capacității sale de a ocupa teren. În apărare, obiectivul imediat este să rămână în viață într-un mediu în care aprovizionarea și evacuarea sunt extrem de dificile.

„Am subliniat permanent cât de importantă este echiparea și dotarea soldatului, a infanteristului, cu armament modern, aparatură optică, mijloace de mascare performante și ținută individuală adaptată. Astăzi, principala misiune a infanteristului pe aliniamentul de contact, în special când se află în apărare, a devenit supraviețuirea. Acesta rămâne în tranșee luni de zile fără a fi înlocuit, indiferent de condițiile meteo. Este extrem de dificil să mai fie aprovizionat cu muniție, mâncare sau apă. Din acest motiv, acum au început să fie folosiți pe scară largă roboții tereștri pentru astfel de aprovizionări logistice”, a explicat generalul Dorin Toma.

Aceeași problemă apare în cazul răniților. Dacă orice vehicul care încearcă să se deplaseze spre linia frontului poate fi detectat și atacat, timpul de evacuare crește radical.

„Dacă soldatul este rănit, din cauza transparenței totale și a dronelor kamikaze care vânează orice vehicul, el poate aștepta să fie evacuat chiar și 10 ore. Asta în ciuda standardului NATO care ne spune că este obligatoriu ca un militar să fie evacuat în prima oră de la producerea rănii. Ceea ce presupune, în realitate, ca militarul să fie în măsură să își acorde singur asistența medicală sau ca primul ajutor acordat de un camarad să fie atât de eficient încât să îl țină în viață timp de 10 ore, până când evacuarea devine posibilă”, a subliniat generalul.

Este o consecință directă a transparenței câmpului de luptă. În războaiele în care mobilitatea și surpriza permit evacuări rapide, doctrina medicală poate fi construită în jurul unor timpi relativ scurți. În Ucraina, însă, apropierea de front poate deveni ea însăși o operațiune militară extrem de riscantă.

Grupurile mici de asalt nu pot produce o străpungere

În aceste condiții trebuie înțeles și modul în care Rusia încearcă să avanseze. Grupurile mici de infanterie pot evita într-o anumită măsură detectarea imediată și pot pătrunde în anumite sectoare. Problema apare după obținerea câștigului inițial.

Fără superioritate aeriană, fără posibilitatea de a concentra în siguranță cantități mari de oameni și tehnică și într-un câmp de luptă supravegheat permanent de drone, orice infiltrare trebuie consolidată sub foc. Tocmai aici se blochează ofensiva.

„În aceste condiții de uzură extremă, infanteria rusă încearcă cu disperare, folosind grupuri de asalt foarte mici, formate din doar câțiva militari, să se infiltreze pentru a realiza anumite câștiguri strict de nivel tactic pe care, însă, se demonstrează că este aproape imposibil să le mențină pe termen lung”, a explicat generalul Dorin Toma.

Prin urmare, superioritatea numerică a Rusiei nu dispare, dar își pierde capacitatea de a fi transformată într-o manevră ofensivă clasică. Poți avea mai mulți oameni și mai multă tehnică, dar dacă orice concentrare este detectată, iar trupele care pătrund nu pot fi aprovizionate, evacuate și protejate, avantajul cantitativ devine mult mai greu de exploatat.

Un război în care uzura contează mai mult decât străpungerea

Aceasta este, în esență, explicația pentru caracterul de război de uzură pe care l-a căpătat conflictul. Loviturile în adâncime pot afecta infrastructura, economia și capacitatea de producție a adversarului, însă nu pot compensa singure imposibilitatea de a obține o victorie decisivă la nivel tactic.

„De aceea, se poate observa că de ambele părți, loviturile în adâncime, atacurile masive cu rachete sau drone au devenit esențiale pentru a slăbi capacitatea economică și militară de a sprijini războiul, reziliența și moralul populației civile. La nivel tactic, cel puțin deocamdată, sub cupola transparenței totale de pe câmpul de luptă, este foarte dificil, dacă nu imposibil, să se execute o acțiune ofensivă clasică, decisivă, care să ducă la încetarea ostilităților sau la încheierea, chiar și temporar, a unui acord de încetare a focului”, a subliniat generalul.

În această perspectivă, problema Rusiei nu este pur și simplu că nu are suficienți oameni sau suficiente arme. Are dificultăți în a transforma aceste resurse într-o forță de manevră capabilă să rupă sistemul defensiv ucrainean. Iar cât timp câmpul de luptă rămâne transparent, superioritatea numerică nu poate produce automat victoria.