Interviu Unde pot duce atacurile cu drone din Marea Neagră. Un general român de Intelligence analizează riscurile

Incidentele repetate din Marea Neagră, navele comerciale lovite și dronele care au căzut pe teritoriul României au creat o stare de alertă maximă și aduc îngrijorare. În același timp, există temeri că marile puteri ar urmări înțelegeri de culise în detrimentul Europei de Est și a României, iar atacurile cu drone coroborate cu viitoarea trilaterală Trump - Putin - Xi Jinpig alimentează din plin teorii ale conspirației. Generalul de intellignce (r) Adriean Pârlog tranșează subiectul și explică limitele reale ale războiului hibrid dus de Moscova.

Vladimir Putin și Donald Trump în Alaska Foto: Profimedia

Adevărul: Anunțul despre o posibilă trilaterală între Trump, Putin și Xi Jinping dă fiori Europei de Est, iar temerile că Rusia ar putea fi încurajată să provoace sau chiar să atace alte state este tot mai răspândită în anumite cercuri. Vedeți riscul unor gesturi extreme din partea Moscovei sau a altor state?

Generalul Adriean Pârlog: Aș spune că cel puțin pentru o perioadă scurtă de timp – însemnând jumătate de an, un an de zile – este puțin probabil, după părerea mea, să asistăm la gesturi necugetate din orice parte ar veni acestea. Și mă gândesc la situația tensionată Rusia - Ucraina, Rusia - Uniunea Europeană, mă gândesc și la Israel - Iran, mă gândesc la China cu insula Taiwan. Este puțin probabil să asistăm la gesturi din acestea extreme în ceea ce privește creșterea punctului de fierbere în relațiile de securitate între, mă rog, să zicem, inamici consacrați.

Este puțin probabil pentru că urmează o perioadă electorală care prinde foarte multe state mari și importante: Rusia doar a trecut prin alegeri în septembrie, se prefigurează în perspectiva imediată America (peste doar două săptămâni), urmează Franța, apoi Germania, urmează Italia, Marea Britanie este și ea suficient de confuză în privința stabilității securitare a lumii. Deci nu cred că este un moment extrem de prielnic în ceea ce privește scoaterea cuțitelor din teci în ceea ce privește asumarea unor atitudini de tip războinic.

În schimb, am sentimentul că se va accentua competiția, în special între cele trei mari puteri – știți la cine mă gândesc: SUA, China și Federația Rusă – de a-și redefini pozițiile în ceea ce privește modul în care toți aceștia trei vor gestiona relațiile între sferele de influență și sferele de securitate pe care ei le consideră priorități în ceea ce privește politica lor externă și, mai ales, politica de securitate.

Situația din Marea Neagră, rutele maritime și presiunile energetice

Tensiunile au escaladat în Marea Neagră, unde atât rușii, cât și ucrainenii își lovesc reciproc vasele comerciale, iar cazurile în care nave neutre au fost atacate de drone în zona maritimă a României și Bulgariei, ba chiar în apele noastre teritoriale, s-au înmulțit. Vedeți riscul unei escaladări majore sau ca un astfel de incident să declanșeze un conflict direct între NATO și Rusia?

Părerea mea este că riscul continuării aparițiilor unor astfel de evenimente se menține ca și coeficient de probabilitate egal cu probabilitățile înregistrate și până acum. În schimb, nu cred că există posibilitatea evidentă a unei escaladări. Între cine și cine? Pentru că, dacă stăm să ne concentrăm pe evenimente, totuși sunt lovituri ținte care sunt suspicioase pe două-trei direcții: resurse financiare pe care încărcăturile le aduc celor interesați, care transportă energie, respectiv cereale dinspre și înspre Ucraina (care nu are cum să-și mai aducă resursa financiară dacă nu vinde ce a produs peste vară).

Dar și Federația Rusă este amputată serios în ceea ce privește exportul său de hidrocarburi, pentru că prin Marea Neagră Rusia exportă între 30% și 40% din totalul exportului său de petrol, hidrocarburi în general, pe care îl vinde în exterior. O escaladare între Ucraina și Federația Rusă centrată pe Marea Neagră e puțin probabil să se accentueze, pentru că marea problemă care ar putea să mai genereze ceva este modul în care ucrainenii reacționează în special în orașele Harkov, Odesa, Zaporojie, Herson, la loviturile aeriene asigurate cu rachete de croazieră și rachete balistice și cu noile Geran astea care sunt niște rachete evidente în devenire și zboară deja cu circa 600 de km/oră.

Acolo este riscul, dar nu al escaladării, pentru că în momentul de față, fără rachete, fără armament de apărare antiaeriană, Ucraina nu poate foarte mult să escaladeze, decât să continue loviturile asupra unor sisteme de producție hidrocarburi ale Federației Ruse – lovituri care deranjează imens Occidentul. Un Occident care începe practic să lase de înțeles că nu s-ar da înapoi de la începerea unor dialoguri cu Federația Rusă de reluare a livrărilor de hidrocarburi, pentru că sprijină ideea asta inclusiv Trump. Criza diesel este o problemă uriașă pentru întreg spațiul occidental în zilele de azi. În niciun caz nu văd un război între NATO și Rusia.

De unde vin riscurile

În ultimele luni au existat situații tensionate, chiar critice, precum drona care a lovit un bloc la Galați sau incidentul de la Portul Constanța. Arată acestea că Rusia sau Ucraina au vrut să lovească direct și cât de probabil este să ne confruntăm cu alte episoade similare?

Acolo este extrem de delicat de făcut disjuncția: a fost o lovitură intenționată sau este pur și simplu un incident de securitate evident, marginal, pe care ei nu-l recunosc în Rusia nici acum? Rușii au zis atunci: „Arătați-ne resturile!” Deci toate subiectele astea legate de loviturile cu drone sunt extrem de sensibile și, așa cum ați putut remarca, toată lumea a început să fie extrem de atentă când își asumă puncte de vedere la nivel oficial, statal, în legătură cu o operație planificată, efectuată și finalizată vizavi de un incident generat de existența așa-numitului GPS spoofing. Deci toți sunt extrem de circumspeți. De fapt, la ultimele evenimente majore din Marea Neagră – au fost 12 incidente cu vapoare comerciale lovite în ultima perioadă de timp – ați sesizat că nici măcar nu se mai zice cu certitudine „drona a fost rusească”. Se merge pe ideea cumva că ar fi fost lovite cu drone probabil din cauza Federației Ruse, dar Federația Rusă nu mai reacționează în sensul implicării într-un dialog care să oblige la dezvinovățirea ei. Sunt extrem de atent gestionate treburile astea la nivelul retoricii publice.

S-a pus la un moment dat problema activării Articolului 4 din Tratatul NATO, deși ulterior nu s-a mai concretizat. Are acest lucru legătură cu dinamica actuală a conflictului?

Acesta e cel mai important moment. Da, asta arată că nimeni, nici NATO, nu vrea să se treacă la un nivel următor. Mie mi se pare extrem de delicat faptul că toate navele astea care sunt lovite, în principiu sunt nave care navighează sub pavilioanele unor țări mici care tradițional își asumă responsabilitatea unor astfel de servicii. Și riscurile, da. Eu cam așa le văd acum.

Războiul hibrid și limitele confruntării cu NATO

În aceste condiții, la ce ar trebui să ne așteptăm din partea Moscovei? Va miza Rusia în continuare exclusiv pe instrumente de tip hibrid, evitând un conflict deschis?

Hibridizarea este cea mai mare tentație, după părerea mea, în continuare din partea Federației Ruse. Și se întâmplă așa în principal pentru că o asumare a unei confruntări militare cu implicarea directă asupra Articolului 5 e greu de presupus că și-o asumă – e mult prea mare riscul pentru Moscova. Rușii nu sunt în momentul de față în postura de a juca kinetic în grupa mare. Nu pot, nu își permit să atace sau să provoace direct NATO. Hărțuiala va continua și va fi tot timpul probabil motivată oficial de acțiuni în oglindă la ceea ce face și Ucraina cu Federația Rusă. Și va fi motivată de ei printre altele și de relativul sprijin de tip înțelegere tacită pe care Statele Unite și parțial China îl manifestă în legătură cu asta.

Riscurile privind România și speculațiile politice

În România există temeri că, pe fondul unor înțelegeri economice dintre SUA și Rusia privind combustibilii și a hărțuirilor din Marea Neagră, Rusia ar putea viza direct ținte românești, mizând pe neasumare. Vedeți un astfel de risc?

Eu nu leg tentația spre continuare a loviturilor Moscovei asupra Ucrainei de înțelegerile comerciale pe piața motorinei cu Trump, cât mai degrabă de o reacție la loviturile pe care Ucraina le efectuează cu relativ succes cu drone asupra instalațiilor petroliere rusești.

Este puțin probabil ca oricare din aceste două state, și Rusia și Ucraina, să mai fie dominate de perspectiva extinderii actorilor implicați. Ucraina nu mai are ca obiectiv mare încercarea de a se extinde prin includere a altor participanți în războiul său cu Federația Rusă. Este deja foarte târziu, lucrurile au ajuns într-un punct extrem de delicat, pentru că nu mai au susținere de care se bucurau acum un an, acum doi ani, din partea Occidentului.

În ce privește relațiile dintre Donald Trump și Vladimir Putin, adică dintre Statele Unite și Rusia, foarte multă lume vorbește de treaba asta, mai ales în contextul în care mulți suspectează o scădere relativă și a relevanței legăturii SUA-NATO. Și vorbesc despre asta în sensul că Donald Trump încearcă să preseze pilonul european al alianței nord-atlantice în a-și asuma mai multe responsabilități în ceea ce privește gestionarea situațiilor conflictuale în care mai mult sau mai puțin au decis să fie implicați, prezenți, printre care și conflictul din Ucraina și în special în ceea ce privește Marea Neagră.

Însă, este o falsă problemă. În niciun caz nu au primit cumva undă verde rușii să ne lovească pe noi sau să ne hărțuiască. Eu nu cred așa ceva. Și nu cred nici că așa ceva că ar avantaja, cel puțin în perspectiva posibilei întâlniri din zona Shenzhen a celor trei mari, ca ei să avantajeze o implicare mai contundentă a Federației Ruse decât este prezentă în momentul de față, mai mult decât atât.

Adriean Pârlog e general de intelligence Foto: Arhivă personală

Acum vreo trei zile, Putin a făcut o remarcă extrem de colțoasă, de contondentă în ceea ce privește modul în care anumite surse din Occident anunțau public că Federația Rusă urmează să lovească o țară NATO, ceea ce ar face posibilă activarea Articolului 5. El motivând treaba asta și cu argumentul: nici țări NATO nu vor să intre într-o confruntare cu Rusia, dar nici Rusia nu vrea să intre într-o confruntare cu țările NATO din spațiul european. Deci deocamdată funcționează reciprocitatea. Eu nu simt creșterea nervozității legată de iminenta utilizării unei arme nucleare tactice.

Dinamica internă din Ucraina și presiunile asupra conducerii de la Kiev

Înseamnă că respingeți ideea unei noi împărțiri a lumii sau a unei înțelegeri de tip Yalta la summiturile care urmează?

Nu, n-am zis că sunt sau nu sunt de acord... este legat de redefinitivarea punctelor tuturor celor trei în legătură cu relațiile proprii pe care ei le au cu ceea ce se numește sfere de influență, tangentă sau uneori intersectată cu sfera de securitate. Dar în niciun caz nu cred că se pune problema unor înțelegeri secrete, convenite.

Eu acolo văd lucrurile concentrându-se pe zona de fierbințeală maximă. Mai vreau să vă sugerez un punct de vedere care merită urmărit cu foarte multă atenție: mi se pare că Zelenski a început să-și diminueze atitudinea de președinte de stat foarte puternic și stăpân pe sine în ceea ce privește viitorul kinetic al interacțiunilor războinice între Ucraina și Federația Rusă. Cred că a atins un punct în care mai degrabă este conștient de faptul că nu mai poate întinde foarte mult coarda legată de loviturile pe care continuă să le planifice asupra rafinăriilor.

Faptul că Statele Unite au ajuns într-un punct extrem de delicat cu prețul motorinei în special, care a dus la o diminuare a apetitului pentru votarea republicanilor în grupurile de fermieri și transportatori americani, a reprezentat mobilul pentru care Donald Trump a devenit extrem de ferm. Zelenski este contestat de tot mai mulți actori interni importanți – de la primarul Kievului, Vitali Kliciko, până la foști comandanți precum Zalujnîi, aceștia fiind purtători de cuvânt ai unor mase ucrainene care devin tot mai nervoase din cauza incertitudinii și a lipsei de sprijin antiaerian. Ei bine, toate treburile astea încep să găsească ecou și în o parte dintre statele europene: mă refer în primul rând la Bulgaria, chiar și la Ungaria, care continuă să aibă o atitudine apropiată de cea a fostului premier Orban, și l-au mai găsit un susținător în persoana lui Radev, premierul Bulgariei, care a anunțat public lipsa oricărui apetit de creștere în continuare a sprijinului financiar și militar pe care Bulgaria îl realiza. Bulgaria și-a asumat public că nu mai face astfel de gesturi în ceea ce privește sprijinul confruntărilor militare din Ucraina. Toate lucrurile astea îl plasează pe Zelenski într-o poziție extrem de delicată, ceea ce l-a determinat să transmită semnale că ar fi de acord cu eventualele acceptări ale condițiilor pe care Putin le impune legat de Donbas și cu o înțelegere de etapă care să sprijine un armistițiu eventual.

Războiul cibernetic și rolul giganților din High-Tech

Pe de altă parte, am asistat recent la blocarea unor site-uri instituționale în urma unor alerte cibernetice mondiale. Vedeți o legătură directă cu războiul hibrid declanșat de Rusia împotriva Occidentului sau ar trebui să căutămi explicațiile în altă parte?

Poate să fie orice, pentru că aici eu nu sunt printre cei care cred că Federația Rusă are în momentul de față potențialul de dezvoltare a unor operațiuni din acestea specifice cyber security. În plus, chiar dacă ar putea face asta, Moscova nu cred că are interesul să alerteze toată lumea. Aici intervin actorii non-statali, marile companii high-tech care au și ele proxy-urile lor, care pot să dezvolte astfel de operațiuni extrem de corozive pentru ceea ce înseamnă stabilitatea comunicațiilor înalt tehnologizate.

Toată lumea poate să joace tare aici, să știți. Utilizarea conceptului de VPN și a tehnologiilor criptografice sau de quantum computing oferă posibilități uriașe de disimulare a actorului real în spatele unor aparențe convenabile. Ultima mare problemă este că în spatele acestor lucruri se ascund actori capabili să mimeze implicarea unor state mari.

Iar pentru alegeri, giganții din Silicon Valley joacă un rol imens. De exemplu, Elon Musk a acceptat public faptul că este cel mai mare donator în spațiul competiției pentru Senat în ceea ce privește viitorul echilibru în Senatul American, sprijinind cu sute de milioane de dolari candidații republicani. Actorii de high-tech sunt mari susținători din perspective pur financiare pentru viitor, jucând într-o lume fantastic de importantă a influenței globale.