Se schimbă regulile pentru firmele care angajează muncitori din India și Nepal. Ce obligații noi au angajatorii. Amenzile pot ajunge la 30.000 de lei

Firmele din România care angajează muncitori din afara Uniunii Europene trebuie să respecte reguli noi privind salariile, contractele de muncă, cazarea și integrarea angajaților. OUG 32/2026 prevede amenzi care pot ajunge la 30.000 de lei pentru fiecare lucrător în cazul anumitor încălcări. Angajatorii riscă inclusiv să piardă dreptul de a recruta personal străin.

Angajatorii muncitorilor străini au o serie de noi obligații Foto: arhivă

Schimbările vizează companiile care aduc angajați din state precum India sau Nepal, în condițiile în care tot mai multe firme apelează la personal din afara UE pentru a-și acoperi deficitul de angajați. Printre domeniile în care aceștia sunt căutați se numără construcțiile, producția, transporturile, logistica și HoReCa.

Potrivit companiei de recrutare TAKT Recruitment, salariile oferite muncitorilor străini pornesc de la 2.700-3.500 de lei net. Pentru șoferii profesioniști, acestea pot ajunge la 5.000-10.000 de lei net.

„Regulile pentru angajarea muncitorilor străini sunt mai stricte, însă nevoia de personal din India și din alte state din afara UE continuă să crească”, a declarat Cosmin Șerban, directorul TAKT Recruitment.

Amenzi mai mari pentru firmele care nu respectă noile reguli

Angajatorii trebuie să fie atenți la toate etapele recrutării și angajării, de la redactarea ofertei și a contractului până la condițiile în care lucrătorii străini își desfășoară activitatea în România.

„Companiile trebuie să respecte o serie de obligații încă din etapa redactării ofertei și a contractului, dar și pe întreaga perioadă în care lucrătorul străin își desfășoară activitatea în România. Noua legislație aduce responsabilități suplimentare, iar angajatorii trebuie să demonstreze că respectă obligațiile privind salarizarea, condițiile de muncă și protecția lucrătorilor. În anumite situații, sancțiunile se aplică pentru fiecare angajat afectat, ceea ce poate genera costuri semnificative. De aceea, recomandăm companiilor să își revizuiască procedurile interne pentru a evita riscurile juridice și financiare”, explică specialista în recrutare Rozana Cozma.

Cu toate acestea, noile reguli nu ar trebui să aducă o povară financiară importantă pentru majoritatea firmelor. O mare parte dintre obligațiile privind documentele, plata salariilor și condițiile de muncă existau deja, iar unele dintre cerințele suplimentare pot fi îndeplinite fără cheltuieli mari.

„Una dintre cerințele suplimentare vizează organizarea cursurilor de limba română, însă acestea sunt disponibile în prezent și în format online, la costuri accesibile, cu posibilitatea obținerii unui certificat la final. Prin urmare, această obligație nu ar trebui să reprezinte o povară financiară importantă pentru angajatori. Nici în ceea ce privește raportările administrative nu vorbim despre schimbări majore, multe dintre procedurile necesare fiind deja aplicate în practică”, a explicat Rozana Cozma.

Cea mai importantă schimbare este, în opinia sa, înăsprirea sancțiunilor. Angajatorii trebuie să documenteze respectarea obligațiilor legale, deoarece amenzile pot fi aplicate pentru fiecare lucrător afectat.

Pentru firmele care au deja proceduri bine organizate de recrutare internațională, adaptarea ar trebui să fie relativ simplă. Pe termen lung, noile măsuri ar putea contribui la o integrare mai bună a lucrătorilor străini, la reducerea fluctuației de personal și la relații de muncă mai stabile.

„Important este ca angajatorii să trateze noile reglementări ca pe o oportunitate de a-și consolida procedurile existente, nu neapărat ca pe o schimbare care implică investiții sau costuri administrative semnificative”, a declarat Rozana Cozma pentru „Adevărul Financiar”.

Salariul trebuie plătit în contul bancar al angajatului

Contractul de muncă al lucrătorului străin trebuie încheiat în limba română și într-o limbă pe care acesta o înțelege. Poate fi limba țării de origine sau o limbă de circulație internațională.

Contractul trebuie să precizeze salariul brut și net, programul de lucru, orele suplimentare, zilele de repaus, concediul și sporurile. Trebuie stabilit și cine plătește cazarea, masa, transportul în România și eventualele cheltuieli de repatriere.

O altă obligație importantă este plata salariului exclusiv în contul bancar al muncitorului. Pentru deschiderea contului, acesta poate folosi viza de lungă ședere, permisul de ședere sau un alt document care dovedește dreptul de rezidență în România.

Angajatorii trebuie să le asigure lucrătorilor străini și cursuri de limba română și de integrare culturală și socială. Acestea trebuie organizate timp de cel puțin șase luni, cu o durată de minimum șase ore pe săptămână. Cursurile pot fi susținute direct de firmă sau prin intermediul unor furnizori specializați.

Noile reguli îi obligă pe angajatori să pună la dispoziția angajaților și o modalitate confidențială prin care aceștia pot reclama eventuale abuzuri, inclusiv prin platforma electronică. Instruirea pentru securitatea și sănătatea în muncă trebuie făcută într-o limbă pe care lucrătorul o înțelege.

Firmele trebuie să anunțe agenția de plasare și Inspectoratul General pentru Imigrări în cel mult cinci zile lucrătoare dacă încetează contractul de muncă, dacă angajatul lipsește nemotivat mai mult de trei zile consecutive sau dacă acesta ajunge într-o situație de pericol ori este supus exploatării.

De asemenea, angajatorii trebuie să păstreze documentele care dovedesc respectarea obligațiilor legale și să le prezinte autorităților la cerere. Perioada de păstrare este de cel puțin cinci ani de la încetarea raportului de muncă.

Firmele trebuie să verifice și ce li s-a promis muncitorilor înainte de plecare

Obligațiile angajatorilor nu se limitează la contractul semnat în România. Specialiștii EY România atrag atenția că firmele trebuie să verifice și modul în care au fost recrutați muncitorii în țările de origine, inclusiv prin intermediarii care au participat la proces.

„Companiile știu cu cine au semnat contractul, dar mult mai rar pot spune cine a recrutat efectiv oamenii, ce li s-a promis acestora și cât au plătit pentru a ajunge la respectivul loc de muncă”, au explicat specialiștii EY România.

Problema apare atunci când muncitorii plătesc sume mari pentru a obține un loc de muncă în România, fără ca angajatorul român să știe ce li s-a promis sau ce costuri au suportat înainte de plecare.