Prețurile din România stârnesc dezbateri în online: „Rudele în vizită din Spania au rămas șocate. Nu înțelegeau cum trăiesc românii”
0Prețurile la alimente în România au crescut, în ultimul an, constant, într-un ritm mai rapid decât media europeană și mai accentuat decât alte categorii de bunuri. S-a ajuns în situația în care românii veniți acasă din străinătate să constate că prețurile sunt mai mari decât în Occident.

În ultimul an, prețurile la alimente în România au crescut constant, într-un ritm mai rapid decât media europeană și mai accentuat decât alte categorii de bunuri. Rata anuală a inflaţiei în Uniunea Europeană a rămas stabilă în luna august la 2,4%, iar România este în continuare ţara cu cea mai ridicată inflaţie, cu un avans anual al preţurilor de 8,5%, potrivit datelor publicate miercuri de Oficiul de statistică al Uniunii Europene (Eurostat)
Scumpirile anuale de peste 6–7% arată că presiunea inflaționistă se menține ridicată, în special pe segmentul produselor de bază, ceea ce afectează direct nivelul de trai. În februarie 2025, mărfurile alimentare s-au scumpit cu circa 4,54% față de ianuarie. În mai 2025, INS raporta că prețurile la alimente au crescut cu 6,53% față de mai 2024. În iunie 2025, creşterea anuală pentru alimente ajunsese la circa 7,36%.
Într-o dezbatere interesantă pe reddit, un utilizator al platformei susține că rudele din Spania sunt șocate de prețurile din țară: „Au venit niște rude în vizită din Spania și au rămas șocate de prețurile de la noi. Mi-au zis că prețurile la supermarket și restaurante sunt mai mari decât la ei(sudul Spaniei), și asta într-un oraș mic din sud. Nu înțelegeau cum trăiesc românii aici cu salariile de 2,3x mai mici decât acolo (soțul era spaniol pentru prima dată aici)”.
„Dacă te uiți la legume prin România, jumătate sunt importate din Spania”
Mai mulți comentatori au admis că, într-adevăr, prețurile din Spania sunt mai mici, mai ales în orașele mici:
„Mâncarea în Spania este foarte ieftină, mai ales în orașele mici. Și în sud, care nu este una dintre cele mai bogate zone ale lor. Explicația vine din faptul că țara este un mare producător agricol (de orice), al doilea cel mai mare din Europa după Franța. Iar TVA-ul la produsele alimentare de bază este 5%, următorul prag este 9%. Ieftin ieftin, ca toată lumea să poată să mănânce. Dar, și acesta este un mare dar. Salariile în Spania sunt de asemenea foarte mici, pentru Europa de Vest, chiar incredibil de mici. Dacă excluzi meseriile bănoase din Madrid și Barcelona, în restul Spaniei salariile sunt cam ca la noi. E mare lucru să faci 2,000 de EUR net în Spania. Majoritatea se învârt pe la 1.500.”
Un alt comentator subliniază discrepanța dintre prețuri și calitatea serviciilor în România:
„Confirm. Prețuri chiar și în orașele medii, nu mari, în România mai mari decât în insulele spaniole dar și în alte insule. Dacă și calitatea serviciilor și a infrastructurii ar fi fost la fel de ridicată ca în Spania n-ar fi o problemă, dar raportul dintre calitate și preț a devenit indecent de mic în România, e o glumă. Chestia asta n-are cum să funcționeze pe termen mediu și lung.”
La nivel local, multe produse sunt scumpe din cauza importurilor și a administrării proaste:
„Pai dacă te uiți la legume prin România, jumătate sunt import Spania. Plus tot ei importă în România carne de porc la greu. Cred că erau în primii trei. Vazusem undeva că la noi doar 10% din carnea de porc e locală, restul e import. Paradoxal într-o țară unde se mănâncă porc din toate pozițiile, producem aproape deloc. Suntem o țară administrată prost rău de tot. Logic că la ei e ieftin și la noi scump – ei produc, noi nu.”
„România a recuperat enorm din decalajul față de Spania”
Diferențele dintre România și Spania nu se reflectă doar în prețuri, ci și în salarii și calitatea vieții:
„Da, dar noi nu suntem în Europa de Vest, și în EU din 1986 cum sunt ei. Oricum ai compara-o, România a recuperat enorm din decalajul față de Spania. De aceea diaspora românească de acolo cam pleacă, la salariile mai mari din UK, DE, NL, AT, BE. Sau, se întorc în România, unde câștigi cam la fel de bine, dar ai chiriile la jumătate. Și prețul la apartamente cam la fel.”
„Avantajul la o țară ca Spania e că e frumos și ai condiții și în ceva zone mai remote, plus că îți e facil să ajungi cu trenul în 1-2 ore într-un oraș mare (pentru job să zicem), ceea ce îți deschide oportunitatea de a-ți lua inclusiv case cu curte la sub 100k. Și în România poți face asta dacă îți asumi să locuiești în Bârlad, cu toate sacrificiile de rigoare”, comentează altcineva.
„Mi se pare legendă urbană”
Unii comentatori susțin că se compară mere cu pere:
„Cred că multă lume face aceste comparații din preconcepții, nu încercând să se ancoreze la realitate. Nu spun de câte ori am întâlnit români care cumpără mâncare de la Farmfoods (cel mai ieftin în UK) și după aia compară prețul cu cel mai scump supermarket românesc ca să-și hrănească preconcepțiile. La fel fac cu chiriile sau prețurile apartamentelor – compară ceva casă cu 2 camere dintr-un ghetou al Birmingham-ului cu ceva super sexy din centrul Clujului. În cazul meu, am stat în UK 18 ani; am revenit anul acesta, iar România este mult mai ieftină. Spania este similară cu RO la prețuri în supermarket, cel puțin pe unde am fost (nord-vest în special). Dar chiar trăim doar pentru a compara supermarketuri? Cât costă un bilet de tren? De tramvai? O filarmonică? Un film?”
El face o comparație în ceea ce privește o ieșire în oraș: „Când ieșeam cu nevasta în oraș în Glasgow plăteam așa: 3 lire pe bus de căciulă, 55 de lire cină (nu bem alcool, doar 2 mains, 2 lemonade, un desert și 10% bacșiș), 80 de lire două bilete la filarmonică sau 28 pentru două bilete la un cinema arthouse (că no, suntem elitiști ratați). Deci o seară romantică plus o filarmonică făcea o gaură de 140 de lire aprox. Deci vreo 820 de lei. Aceeași experiență în Timișoara, unde stăm acum, costă 300. Deci da, dacă trăim doar pentru conserve și suc de la Lidl, e cam nasol în RO. Și nu o spun cu răutate; nici noi nu suntem băștani. Împreună suntem pe la 2200 de euro după taxe. Dar dă-o încolo de treabă, viața e mai mult decât prețul caltaboșilor la supermarket”.
„Salariul mediu net Spania e 1800 EURO. În România 1100. Compara și costurile serviciilor și ale chiriilor. Și ia în considerare că în România nu prea există pensionari chiriași. În Spania sunt mulți”, comentează altcineva.
„Eu nu înțeleg unde există aceste magazin e magice din Vest cu prețuri nu ca mici, MULT mai mici decât ce e la noi. Să mi le arătați și mie, că m-am plimbat și eu, inclusiv prin Spania, și nu le-am văzut. Diferențele se simt la raportul cost-salariu, cu siguranță, dar am obosit cu povestea asta că lucrurile sunt mai ieftine afară decât în România. În punctul ăsta mi se pare legendă urbană, care circulă a prost din gură în gură. Singura chestie care m-a uimit în Spania a fost apa plată la 2L la 50 de eurocenți, în rest totul cu 10–15% mai scump, nominal vorbind”, este o opinie.
„În Palma de Mallorca, am plătit mai puțin la restaurant pentru 2 persoane decât în Cluj”
Experiențele personale completează imaginea:
„Anul trecut am fost în concediu în Palma de Mallorca, surpriză ai zice, am plătit mai puțin la restaurant pentru 2 persoane decât în Cluj pentru cină. Să vezi șoc pe mine când în Tenerife am luat o carafă de sangria de 1L cu 4€, când în România un pahar de limonadă mă costase 23 lei.”
„Pe partea de restaurante suntem și scumpi și slabi. Eu am renunțat să mai mănânc la restaurant, îmi fac vită de 300 lei la restaurant pe 100 lei acasă. Îmi fac pizza mai bună acasă pe 30 de lei decât la restaurant pe 60. Fac orice mai bine și cel puțin de două ori mai ieftin”, susține un bucătar amator.
„Până la urmă nu suma contează, ci valoarea reală. De aia se mută românii în Spania, nu invers. Nu vin ei la 4 mii euro la noi, mergem noi la 2 mii ai lor”, arată altcineva.
În concluzie, comparațiile dintre România și Spania arată că, deși unele prețuri sunt mai mici în Spania, salariile mici și diferențele de calitate influențează semnificativ raportul cost-beneficiu. În România, prețurile mari pentru servicii și produse locale, raportate la salarii, continuă să fie o problemă, dar există avantaje la nivel de imobiliare și trai în afara marilor orașe.