Analiză De ce nu putem muta rapid marfa de pe Dunăre pe tren sau șosea când fluviul devine prea mic. Seceta lovește economia europeană

Nivelurile foarte scăzute ale Rinului și Dunării afectează transportul de mărfuri, sectorul energetic și activitatea industrială din mai multe țări europene. În România, efectele sunt vizibile atât în transportul fluvial, unde operatorii au fost nevoiți să reducă încărcăturile cu până la 40% pe anumite sectoare, cât și în sectorul energetic, după ce nivelul redus al Dunării a dus la oprirea controlată a celor două unități de la centrala nucleară de la Cernavodă.

România depinde mai mult de transportul fluvial decât celelalte state europene Foto: Apele Române

Nivelurile scăzute ale apei afectează în această perioadă două dintre principalele axe fluviale ale Europei, iar consecințele se extind către lanțurile de aprovizionare și sectoarele industriale care depind de transportul pe apă. În România, impactul este cu atât mai important cu cât transportul pe căile navigabile interioare are o pondere mult mai mare decât în majoritatea statelor membre.

România depinde mai mult de transportul fluvial decât celelalte state europene

Datele Eurostat arată că, în 2023, 18,9% din transportul de mărfuri al României, măsurat în tone-kilometri, a fost realizat pe căile navigabile interioare. Este cea mai mare pondere din Uniunea Europeană, înaintea Țărilor de Jos, cu 11,7%, și a Bulgariei, cu 8,7%. La nivelul Uniunii Europene, media a fost de 1,6%.

Această pondere arată de ce nivelul Dunării are o importanță directă pentru transportul de mărfuri din România. Atunci când adâncimea apei scade, navele nu mai pot fi încărcate la capacitatea obișnuită, iar operatorii trebuie să reducă volumul transportat la fiecare cursă.

Pe anumite sectoare ale Dunării românești, reducerea încărcăturilor a ajuns până la 40%, potrivit Coface. Pe Rin, situația a fost și mai severă: la începutul lunii august, unele barje transportau doar aproximativ 20% din încărcătura obișnuită.

Dunărea a intrat în septembrie cu un debit mult sub media obișnuită

La intrarea în România, în secțiunea Baziaș, debitul Dunării era la 1 septembrie de 1.550 de metri cubi pe secundă. Media multianuală pentru luna septembrie este de aproximativ 3.800 de metri cubi pe secundă, potrivit Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.

INHGA indica pentru perioada următoare o nouă scădere a debitului.

Situația este rezultatul unui episod de secetă care a afectat în această vară mai multe regiuni europene și a redus debitele unor râuri importante pentru transport și industrie.

La începutul lunii august, debitul Dunării la Baziaș coborâse până la aproximativ 1.300 de metri cubi pe secundă, în condițiile în care media multianuală pentru luna august este de circa 3.900 de metri cubi pe secundă.

Când scade apa, cresc costurile de transport

Transportul fluvial este utilizat pentru cantități mari de mărfuri, iar reducerea încărcăturii unei nave afectează direct costul transportului.

Spre exemplu, în timpul episodului sever de secetă din 2018, costul transportului fluvial a crescut de aproximativ 2,5 ori pentru mărfurile vrac uscate și de până la 4,5 ori pentru mărfurile vrac lichide, pe fondul restricțiilor de încărcare și al suprataxelor impuse de operatori.

Efectul economic nu se limitează la transportatori. Companiile care folosesc Dunărea pentru aprovizionarea cu materii prime, combustibili sau alte produse pot fi nevoite să utilizeze rute alternative, să suporte costuri logistice mai mari sau să își modifice planurile de transport.

În același timp, posibilitatea de a transfera rapid marfa pe șosea sau pe calea ferată este limitată de capacitatea infrastructurii existente și de volumele care trebuie transportate.

Oprirea celor două reactoare de la Cernavodă

În România, nivelul scăzut al Dunării a afectat și producția de energie electrică.

Centrala nuclearoelectrică de la Cernavodă folosește apa Dunării în sistemul de răcire, iar scăderea nivelului fluviului a determinat oprirea controlată a celor două unități. Unitatea 1 a fost deconectată de la Sistemul Energetic Național la 28 iulie, din cauza nivelului foarte scăzut al Dunării. Nuclearelectrica a precizat că măsura a fost luată în baza procedurilor aplicabile în condiții de secetă severă și pentru menținerea marjelor de siguranță.

La 13 august, compania a început procedura de oprire controlată și a Unității 2, pe fondul scăderii continue a nivelului apei.

Cele două reactoare au împreună o capacitate de aproximativ 1.400 MW și asigură în mod obișnuit aproximativ o cincime din producția de energie electrică a României.

În perioada în care unitățile sunt indisponibile, producția trebuie compensată prin celelalte surse disponibile în sistem, inclusiv producția hidro, centralele pe gaze și cărbune, energia regenerabilă și importurile.

Coface estimează că energia electrică importată în România poate costa de două până la 2,5 ori mai mult decât energia produsă pe plan intern. Analiza precizează însă că situația nu reprezintă un risc imediat de întreruperi generalizate ale alimentării cu energie electrică.

Seceta afectează mai multe surse de energie în același timp

Problema este că aceeași secetă care reduce nivelul Dunării poate afecta și producția hidroenergetică.

Astfel, în perioadele cu debite foarte mici, sistemul energetic poate avea simultan o disponibilitate mai redusă a producției hidro și o problemă la centralele care utilizează apa râurilor pentru răcire.

În cazul României, această situație a devenit vizibilă în această vară prin oprirea unităților de la Cernavodă.

Pentru a menține condițiile necesare funcționării centralei, autoritățile au intervenit în zona Bala-Cernavodă. Au fost realizate lucrări de dragare și au fost utilizate patru barje încărcate cu piatră pentru a modifica distribuția debitului către zona prizei de apă a centralei. Administrația Națională Apele Române a explicat că operațiunea urmărea redirecționarea debitelor către sectorul Cernavodă.

Problema nu este doar a României

Rinul și Dunărea sunt două dintre cele mai importante căi navigabile interioare ale Europei, iar nivelurile scăzute ale apei afectează în această perioadă mai multe economii.

Pe Rin, nivelul apei la Kaub, în Germania, a coborât la 8 centimetri pe 18 august, potrivit analizei Coface. Pragul de la care navigația începe să fie restricționată este de 78 de centimetri, iar minimul istoric anterior fusese de 25 de centimetri, înregistrat în 2018.

Rinul și Dunărea reprezintă împreună 72% din transportul european pe căile navigabile interioare, potrivit Coface. În prima parte a lunii august, unele barje de pe Rin puteau transporta doar aproximativ 20% din încărcătura obișnuită.

Diferențele dintre economii sunt însă importante. România are cea mai mare pondere din Uniunea Europeană a transportului de mărfuri pe căile navigabile interioare, în timp ce în Germania Rinul este esențial pentru aprovizionarea unor mari centre industriale.

Rinul pune presiune pe industria germană

Importanța Rinului pentru economia Germaniei este legată în special de transportul unor cantități mari de materii prime, combustibili, produse chimice și alte mărfuri necesare industriei.

Un precedent important este anul 2018, când seceta a redus puternic capacitatea de transport pe Rin. Potrivit estimărilor citate de Coface, episodul a redus creșterea PIB-ului real al Germaniei cu aproximativ 0,3-0,4 puncte procentuale.

Efectele unei asemenea perturbări nu apar numai în transporturi. Atunci când materia primă nu poate fi livrată în cantitățile obișnuite sau costurile de transport cresc, companiile industriale sunt nevoite să își ajusteze aprovizionarea și producția.

Industria chimică este unul dintre sectoarele expuse, iar marile centre industriale amplasate de-a lungul Rinului depind de această rută pentru transportul unor volume importante de mărfuri.

Energia și transportul, două vulnerabilități legate de aceeași apă

Situația din această vară arată în România două forme diferite de dependență de Dunăre.

Pe de o parte, fluviul este o rută majoră pentru transportul de mărfuri. Pe de altă parte, apa sa este necesară pentru funcționarea unei infrastructuri energetice care asigură aproximativ o cincime din producția de electricitate a țării.

Când nivelul apei scade foarte mult, cele două probleme apar simultan. Transportatorii reduc încărcăturile, iar centrala nucleară trebuie să își adapteze funcționarea pentru a menține condițiile de siguranță.

La nivel european, situația este similară, chiar dacă efectele diferă de la o țară la alta. Pe Rin, problema se transmite în special către industrie și lanțurile logistice. Pe Dunăre, efectele sunt vizibile în transporturile din Europa Centrală și de Est, inclusiv în România și Ungaria.

Efectele economice pot continua și după revenirea nivelului apei

Revenirea debitelor nu înseamnă automat revenirea imediată a transporturilor la nivelul obișnuit.

În perioada în care navigația este restricționată, companiile pot fi nevoite să folosească alte rute și alte mijloace de transport, să își modifice stocurile sau să își reorganizeze aprovizionarea. Aceste schimbări pot avea efecte și după ce condițiile de navigație se îmbunătățesc.

Pentru România, impactul este amplificat de ponderea ridicată a transportului fluvial în economia de transport. Pentru Germania și alte economii industrializate din vestul Europei, vulnerabilitatea este legată în special de dependența unor industrii de Rin.

Seceta afectează astfel nu doar navigația pe două fluvii europene, ci și modul în care sunt transportate materiile prime, produsele industriale și energia.

În România, debitul Dunării la Baziaș era la 1 septembrie de numai 1.550 de metri cubi pe secundă, față de media multianuală de 3.800 de metri cubi pe secundă pentru această lună. HHidro

În același timp, transportatorii de pe anumite sectoare ale Dunării au redus încărcăturile cu până la 40%, iar cele două unități de la Cernavodă au fost oprite controlat în urma scăderii nivelului fluviului.

Pe Rin, nivelurile extrem de scăzute au afectat transportul către una dintre cele mai importante regiuni industriale ale Europei.

Astfel, Dunărea și Rinul au ajuns să ilustreze aceeași problemă la scară europeană: atunci când nivelurile apei scad suficient de mult, efectele nu mai rămân în domeniul hidrologic, ci se transmit către transport, energie, industrie și lanțurile de aprovizionare.

O problemă care depășește România

Situația de pe Dunăre și Rin arată cât de repede o problemă hidrologică se poate transforma într-una economică. Pe Dunăre, efectele sunt vizibile în transporturile din Europa Centrală și de Est și, în cazul României, au ajuns până la infrastructura nucleară de la Cernavodă. Pe Rin, nivelurile scăzute afectează una dintre principalele rute de aprovizionare ale industriei germane.

Impactul nu se încheie neapărat în momentul în care nivelul apei începe să crească. Companiile care au fost nevoite să își modifice rutele, să transporte cantități mai mici sau să apeleze la alte mijloace de transport pot suporta costuri suplimentare și după revenirea condițiilor de navigație. În cazul unor episoade prelungite, efectele se pot transmite de la transportatori către producători și, mai departe, către întregul lanț de aprovizionare.

Pentru Europa, riscul este cu atât mai important cu cât Rinul și Dunărea au un rol strategic în transportul de mărfuri. În această vară, nivelurile extrem de scăzute au afectat simultan două dintre principalele axe fluviale ale continentului, într-un moment în care economiile europene traversează deja o perioadă de creștere modestă.

Pe termen scurt, prognozele indică o ameliorare limitată a condițiilor hidrologice, iar nivelurile scăzute pot continua să afecteze navigația în următoarele săptămâni. Pe termen mai lung, frecvența unor astfel de episoade devine o problemă pentru infrastructura construită în jurul unor debite și niveluri ale apei considerate mult timp normale.

„Nivelurile scăzute ale apei din Rin și Dunăre arată că fenomenele meteorologice extreme nu mai reprezintă doar o problemă de mediu. Acestea devin un factor economic capabil să afecteze simultan activitatea logistică, energetică și industrială. Situația actuală este cu atât mai îngrijorătoare cu cât a survenit mai devreme și cu o intensitate mai mare decât în 2018, pe fondul unei creșteri economice europene mai slabe”, a explicat Eve Barré, economist Coface.

Pentru România, episodul din această vară pune în evidență o dependență care se vede rar atunci când Dunărea funcționează normal: același fluviu este, în același timp, rută de transport, sursă de apă pentru infrastructura energetică și legătură cu principalele fluxuri comerciale europene. Când nivelul apei scade suficient de mult, toate aceste funcții pot fi afectate în același timp.