China pune presiune pe industria Europei. Ce riscă România dacă producătorii europeni pierd teren: „Prețurile produselor din această țară sunt reduse artificial”

Exporturile Chinei către Uniunea Europeană au crescut cu 16% în iulie, în timp ce importurile din blocul comunitar au scăzut cu 1,4%. Cifrele vin într-un moment în care relația comercială dintre Bruxelles și Beijing este deja tensionată de disputele privind subvențiile, supracapacitatea industrială și accesul companiilor europene pe piața chineză. Christian Năsulea, profesor de economie mondială, a explicat pentru „Adevărul” că în spatele acestor date se află o schimbare mai amplă. China nu mai concurează cu producătorii europeni doar prin prețuri mici, ci a ajuns să ofere în tot mai multe domenii un raport calitate-preț care schimbă opțiunile consumatorilor.

Automobile BYD importate în Europa. FOTO: Getty Images

Datele publicate de autoritățile vamale chineze arată o diferență tot mai clară în evoluția comerțului dintre cele două părți. În timp ce exporturile Chinei către Europa cresc, importurile din Uniunea Europeană au scăzut ușor. Evoluția readuce în discuție cât din avantajul producătorilor chinezi vine din competitivitatea lor și cât este susținut de intervenția statului.

China nu mai vinde doar ieftin

Mult timp, avantajul Chinei în comerțul internațional a fost asociat aproape automat cu prețul. Produsele erau mai ieftine, iar Europa își păstra o poziție puternică în sectoarele în care calitatea, tehnologia și reputația brandului justificau prețuri mai mari. Diferența s-a redus însă în ultimii ani, pe măsură ce producătorii chinezi au investit în tehnologie și au urcat în lanțul valoric. Asta schimbă și comportamentul cumpărătorilor europeni. Dacă diferența de calitate devine mai mică, iar diferența de preț rămâne semnificativă, avantajul european începe să fie mai greu de apărat.

„Sunt câteva chestiuni aici care sunt greu de ignorat. În primul rând, dacă vorbim de concurență la preț, este indiscutabil faptul că deja de multe decenii China a reprezentat o sursă ieftină pentru importuri. Ceea ce cumva se schimbă încet-încet în ultima vreme este că avem o creștere a nivelului de calitate când vine vorba de produse. Asta face ca, la nivel de raport calitate-preț, să fie o alegere foarte simplă de făcut și pentru mulți consumatori europeni, dacă să consume mai multe produse care vin din China, inclusiv în anumite categorii unde dominația producătorilor europeni era, să spunem, indiscutabilă până acum ceva timp”, a explicat Christian Năsulea.

Schimbarea se vede și din direcția opusă. Dacă în urmă cu mai mulți ani produsele europene erau căutate în China tocmai pentru că erau percepute drept superioare calitativ, această diferență nu mai este la fel de evidentă în numeroase domenii. Iar atunci când avantajul calitativ se restrânge, scade și disponibilitatea consumatorului de a plăti pentru el.

„A fost o situație în care Uniunea Europeană exporta multe produse, semnificativ și din punct de vedere valoric, și cantitativ către China, pentru că produsele europene erau considerate a fi de calitate superioară și atunci exista o piață importantă, o piață mare pentru produsele care veneau din Uniunea Europeană. Lucrul acesta, din ce în ce mai mult, nu mai este neapărat adevărat. O parte din interesul care exista pentru producția europeană pe piața chineză s-a redus. În același timp, avem o creștere a nivelului de calitate pe piața chineză”, a precizat economistul.

Războiul comercial al lui Trump schimbă calculele Europei

Peste această transformare economică s-a suprapus războiul comercial dintre Statele Unite și China. Politica tarifară a administrației Trump a schimbat relațiile comerciale dintre marile economii și a obligat companiile să își regândească lanțurile de aprovizionare și piețele de desfacere.

Europa se află într-o poziție complicată. China este în același timp un competitor industrial și un furnizor important, dar și o piață de care multe companii europene au nevoie. În paralel, relația cu Statele Unite a devenit mai dificilă din punct de vedere comercial. În acest context, deciziile economice sunt influențate tot mai mult de calcule pragmatice.

„Peste toate aceste lucruri a venit și războiul comercial declanșat de Donald Trump, război din care ne-am trezit cu un partener comercial în China mai rezonabil decât partenerul nostru tradițional, care era SUA. Și atunci, iată cum, din rațiuni foarte pragmatice, de fapt, avem modificarea unor modele de comerț internațional, care se reflectă inclusiv în aceste date pe care le vedem, înclinând balanța din ce în ce mai mult în favoarea Chinei. Deci lumea se schimbă, lucrurile se schimbă”, a spus Christian Năsulea.

Unde se termină investiția și începe subvenția

Una dintre cele mai dificile probleme în relația UE-China este stabilirea limitei dintre politica industrială legitimă și intervenția statului care distorsionează concurența. Europa are reguli și mecanisme pentru a verifica dacă un avantaj competitiv provine din condiții normale de piață sau din sprijin public.

Problema este că modelele economice ale celor două părți sunt diferite. Beijingul poate prezenta drept investiții sau politică industrială măsuri care, analizate din perspectiva europeană, pot avea efectul unei subvenții și pot permite companiilor să vândă la prețuri cu care producătorii europeni nu pot concura.

„Acum, este discutabil ce înseamnă investiție, ce înseamnă subvenție. Uniunea Europeană are niște algoritmi, niște modele, practic. Avem o grilă după care evaluăm dacă vorbim despre o intervenție pe piață care să distorsioneze piața. Există reguli clare în privința distorsiunilor de piață care sunt permise când vine vorba de comerțul în interiorul Uniunii Europene sau cu Uniunea Europeană. Și încercăm să ținem cont de aceste reguli. Însă, bineînțeles, aici de foarte multe ori ne lovim de probleme care țin de faptul că partenerul comercial chinez încadrează, la capitolul investiției, tot felul de lucruri care cad clar în categoria distorsionării intenționate a pieței prin subvenționarea de către stat a unor activități economice”, a explicat Christian Năsulea.

Mașinile chinezești au ajuns pe străzile României

Industria auto oferă poate cel mai vizibil exemplu al schimbării. Producătorii chinezi au trecut într-un timp relativ scurt de la o prezență marginală pe piața europeană la statutul de competitori direcți ai mărcilor consacrate. În România, acest lucru poate fi observat deja pe stradă, iar argumentul de vânzare nu mai este doar prețul.

Producătorii chinezi câștigă teren pe piața europeană inclusiv prin prețuri cu care constructorii europeni concurează tot mai greu. Avantajul trebuie însă privit și în contextul sprijinului acordat de Beijing industriei auto, una dintre principalele surse de tensiune dintre China și Uniunea Europeană.”

„Cred că cel mai bun exemplu pe care îl putem vedea întâmplându-se sub ochii noștri în acest moment este cel al industriei auto. Vedem inclusiv pe viața din România, pe străzile din România, din ce în ce mai multe autovehicule care sunt produse de producători chinezi, faptului că pe piața din România nu a avut o intrare corectă, completă, din partea acestor jucători, după regulile tradiționale ale pieței auto. Însă, la nivel de raport calitate-preț, pentru mulți cumpărători, mașinile din China par mai interesante probabil decât cele care sunt produse de producătorii tradiționali europeni”, a precizat economistul.

Ce se poate întâmpla cu industria auto din România

România a devenit în ultimele decenii un important centru al industriei auto europene, în jurul marilor producători și al rețelei de furnizori care s-a dezvoltat aici. Apropierea de piețele occidentale și integrarea în lanțurile de producție europene au atras investiții importante și au făcut din industria auto unul dintre sectoarele relevante pentru economia românească.

O schimbare majoră a structurii pieței europene poate avea efecte și asupra acestor furnizori. Nu este suficient să existe cerere pentru automobile în România. Contează și cine produce aceste automobile, unde sunt fabricate componentele și cum sunt organizate lanțurile de aprovizionare.

„Noi aveam aceste capacități de producție, mă rog, le avem în continuare, pentru că niște producători din această industrie, mari, erau suficient de aproape, geografic, cultural și din alte puncte de vedere de noi, în așa fel încât să aibă o logică, să aibă sens să fie făcută producția în România. Nu cred că aceiași furnizori care produc piese pentru marii producători din Germania vor produce piese pentru marii producători din China. E o chestiune care, din nou, geografic și cultural, nu are sens. Și atunci, evident că vorbim despre niște modificări potențiale importante în perioada în care va arăta configurația economiei românești, după ce se reașează lucrurile complet ca urmare a acestor schimbări în curs”, a explicat Christian Năsulea.

Mașina mai ieftină poate ascunde un cost plătit de contribuabilul chinez

Subvențiile acordate industriei chineze pot avea un efect aparent favorabil pentru consumatorul european, care ajunge să cumpere un automobil la un preț mai mic, explică Christian Năsulea. Pe termen lung însă, situația se schimbă dacă acest avantaj de cost contribuie la pierderea competitivității producătorilor europeni și, în cele din urmă, la închiderea unor capacități de producție din Europa.

Industria auto este una dintre industriile în care pierderea capacității de producție este greu de reversat. O fabrică închisă înseamnă și furnizori care dispar, angajați care pleacă, investiții care nu mai sunt făcute și competențe care se pierd. Dacă producătorii chinezi renunță ulterior la subvenții, Europa nu poate reporni pur și simplu industria pierdută.

„Pe de o parte, ceea ce face China este extraordinar de costisitor pentru contribuabilul chinez, pentru economia Chinei, de fapt, pentru că în momentul în care plătești o parte din costul unor produse pe care le dai la export, suntem, de fapt, în situația în care prețul, o parte din prețul unora dintre aceste mașini pe care le vedem din ce în ce mai des pe străzile noastre, nu e plătit de cumpărătorul român, ci a fost plătit de contribuabilul chinez. Deci sunt printre colegii mei destui care spun: «Nu-ți întrerupe inamicul în timp ce face o greșeală.» Dacă vor să ne plătească o parte din rata de la mașină, lasă-i să o plătească”, a spus economistul.

Aici este una dintre principalele dileme pentru Bruxelles. Măsurile prea restrictive pot proteja producătorii europeni, dar pot duce și la prețuri mai mari pentru consumatori. În același timp, o reacție prea slabă poate pune presiune suplimentară pe industriile europene și poate duce la pierderea unor capacități de producție pe care Europa le-ar reconstrui cu greu.

„De partea cealaltă, însă, o industrie atât de complexă cum este industria auto nu este ușor de dezvoltat. Nu e ceva ce putem să oprim peste noapte și, după ce li se termină banii chinezilor sau își dau seama că au făcut o greșeală, să apăsăm pe buton și lucrurile să pornească la loc. Deci există și argumente pentru care ar trebui să folosim tocmai aceste mecanisme care au fost gândite la nivelul Uniunii Europene, în așa fel încât, atunci când vorbim despre distorsiune de piață, despre un comportament al unei alte țări care este menit să reducă artificial prețul pentru produsele care vin din acea țară, până la punctul în care noi ajungem să ne închidem industria din domeniul respectiv, pentru că ea este necompetitivă, atunci există o logică, și o logică foarte clară, și pentru a aplica taxe vamale care să regleze lucrurile în piață, de fapt”, a precizat Christian Năsulea.

Tarifele nu ar trebui să pedepsească, ci să reechilibreze piața

În acest context, miza pentru Europa nu este oprirea importurilor din China, ci asigurarea unor condiții de concurență cât mai echitabile. Produsele chinezești pot concura pe piața europeană, însă problema apare atunci când producătorii europeni ajung să concureze cu companii susținute de stat și care beneficiază de avantaje pe care firmele europene nu le au.

Tarifele pot deveni astfel un instrument de corectare a unei distorsiuni, nu neapărat o formă de protecționism. Diferența este importantă. Dacă un producător chinez este mai eficient și poate oferi un produs mai bun la un preț mai mic, consumatorul european ar trebui să poată beneficia de acest avantaj. Dacă prețul este menținut artificial prin sprijinul statului, situația este diferită.

„Nu trebuie să vorbim despre taxe care să fie mai mari. Deci aici nu e vorba de a pedepsi, ci ar trebui să fie vorba, de fapt, de a face ca jocul să se petreacă în condiții de corectitudine. Să nu avem jucători care să beneficieze de un ajutor care nu este normal într-o piață liberă. Dar nu putem să ne așteptăm ca ai noștri să concureze pe o piață liberă în situația în care alții din altă țară, cu sprijinul guvernului lor, nu acționează pentru taxarea importurilor. Sunt mecanisme care încearcă să reechilibreze terenul de joc”, a încheiat economistul.