„Teoria focului de tabără”: de ce unii oameni ies din viața noastră fără ca cineva să fie vinovat

Despărțirile dintre parteneri sunt recunoscute ca experiențe dureroase, însă și sfârșitul unei prietenii poate provoca suferință și vinovăție. O metaforă care compară prieteniile cu oamenii adunați în jurul unui foc de tabără a devenit virală pe rețelele sociale și a deschis o discuție despre motivul pentru care unii oameni dispar din viața noastră fără ca cineva să fie neapărat vinovat.

Semnul că o prietenie s-a încheiat nu înseamnă întotdeauna că ai greșit Sursă foto: Shutterstock

Peste 200.000 de persoane au apreciat pe Instagram videoclipul publicat de creatoarea de conținut Savanna McKay, în care aceasta vorbește despre „Campfire Theory” („Teoria focului de tabără”), o metaforă care încearcă să explice de ce unele prietenii se încheie fără ca cineva să fi greșit neapărat.

Imaginea este simplă: oamenii sunt comparați cu cei care se adună în jurul unui foc de tabără. Unii se opresc doar câteva minute, alții rămân ore întregi, iar câțiva sunt acolo până când focul se stinge. Plecarea lor nu înseamnă că focul nu mai este suficient de bun, ci că fiecare om traversează etape diferite ale vieții, cu responsabilități și priorități care se schimbă.

„Nu te-ai uita în jur la jumătatea serii și nu ai spune: «Focul nu este suficient de bun pentru că cineva a plecat». Ai înțelege că oamenii au etape diferite în viață, responsabilități diferite și urmează drumuri diferite”, spune McKay.

Ea mărturisește că mult timp a interpretat fiecare prietenie pierdută ca pe un eșec personal.

„Multă vreme am crezut că, dacă cineva se îndepărta, însemna că am eșuat. Că nu am fost suficientă. Că am făcut ceva greșit. Uneori este adevărat, pentru că toți avem loc să creștem. Dar, de multe ori, oamenii intră pur și simplu într-o altă etapă a vieții. Se căsătoresc, au copii, își schimbă locul de muncă, se mută, încep să aibă grijă de părinții lor. Prioritățile se schimbă”, explică aceasta.

Psihoterapeutul american Cory Reid-Vanas, fondatorul Rocky Mountain Counseling Collective, relevă cum „Campfire Theory”, deși nu este o teorie psihologică în sens științific, poate fi un instrument util pentru a înțelege mai bine felul în care funcționează relațiile.

„Deși nu este o teorie psihologică formală, este o metaforă din social media care îmi place. Le oferă oamenilor ocazia să reflecteze la tipurile de relații pe care le au și la diferitele moduri în care ceilalți sunt prezenți în viața lor”, afirmă psihoterapeutul.

Acesta explică faptul că nu toți cei care se apropie de „focul” unei prietenii investesc în relație în aceeași măsură.

„Unii vin pentru că se bucură de căldură. Le place compania ta, energia ta și ceea ce le oferi, dar pleacă atunci când focul se stinge sau când trebuie să depună efort pentru a-l întreține. Nu este neapărat un lucru rău, însă este o modalitate de a înțelege că există tipuri diferite de prietenii”, spune Reid-Vanas, citat de Upworthy.

În schimb, prietenii care rezistă în timp sunt cei care contribuie la întreținerea relației.

„Există și oameni care vin la focul de tabără și aduc lemne. Investesc în prietenie, sunt alături de tine în momentele grele și ajută relația să rămână vie chiar și atunci când focul nu mai arde puternic. Pentru mine, valoarea acestei metafore este că ne ajută să observăm diferențele dintre oameni și să investim, la rândul nostru, în cei care întrețin focul”, explică acesta. 

Câte prietenii apropiate putem avea, de fapt?

Ideea că nu toate relațiile pot rămâne la fel de apropiate este susținută și de cercetările antropologului britanic Robin Dunbar.

Potrivit modelului propus de acesta, oamenii pot menține aproximativ 150 de relații sociale stabile, însă cercul apropiat este mult mai restrâns. În centrul lui se află, în medie, cinci persoane foarte apropiate, urmate de aproximativ 15 prieteni buni și 50 de prieteni apropiați. Pe măsură ce apar oameni noi în viața noastră, alții pot trece într-un cerc mai îndepărtat, fără ca acest lucru să însemne neapărat că relația s-a încheiat.

De ce ne învinovățim atunci când pierdem un prieten

Pentru mulți oameni, sfârșitul unei prietenii este urmat de aceeași întrebare: „Ce am făcut greșit?”. Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental, spune că această reacție este firească, deoarece relațiile apropiate devin parte din felul în care ne definim pe noi înșine.

„Pierderea unei prietenii poate activa aceleași mecanisme emoționale pe care le întâlnim și în cazul unei despărțiri romantice. Relațiile apropiate ne oferă sentimentul de apartenență, siguranță și validare. Atunci când ele se încheie, este firesc să apară tristețea, confuzia sau tendința de a căuta explicații în propriul comportament. Mulți oameni ajung să creadă că au greșit cu ceva, chiar și atunci când distanțarea are legătură mai degrabă cu schimbările din viața celuilalt decât cu valoarea lor ca prieten”, explică pentru „Adevărul” Laura Găvan.

Potrivit acesteia, una dintre cele mai frecvente greșeli pe care le putem face este să interpretăm orice distanțare ca pe un semn al respingerii.

„Avem tendința de a personaliza ceea ce se întâmplă. Dacă un prieten răspunde mai rar la mesaje sau nu mai caută aceeași apropiere, mintea completează rapid spațiile goale și construiește scenarii precum «nu mai sunt important», «am făcut ceva greșit» sau «nu am fost suficient». În realitate, există multe situații în care oamenii se îndepărtează fără ca acest lucru să fie o consecință directă a comportamentului nostru”, spune psihoterapeutul.

Nu toate prieteniile trebuie salvate

Laura Găvan atrage atenția că ideea potrivit căreia orice prietenie trebuie păstrată cu orice preț poate deveni o sursă suplimentară de suferință. „Există prietenii care se transformă odată cu oamenii implicați în ele. Apar responsabilități noi, schimbări de ritm, alte priorități sau pur și simplu nevoi diferite. Uneori relația poate fi reconstruită, alteori este mai sănătos să acceptăm că și-a îndeplinit rolul pe care l-a avut într-o anumită etapă a vieții”, spune ea.

Specialista susține că diferența dintre o prietenie aflată într-o perioadă dificilă și una care s-a încheiat definitiv este dată de disponibilitatea ambelor persoane de a investi în relație.

„În orice relație apropiată există perioade în care unul dintre oameni poate fi mai puțin prezent. Ceea ce contează este dacă există interes reciproc pentru reconectare. Atunci când doar unul dintre oameni încearcă permanent să mențină relația, iar celălalt nu mai investește deloc, poate fi un semnal că prietenia și-a schimbat locul în viața acelei persoane”, adaugă ea.

O prietenie sănătoasă nu înseamnă să rămâneți neschimbați

O perspectivă asemănătoare are și psihoteraputul Andrei Vulpescu, care spune că oamenii tind să creadă că prieteniile autentice nu ar trebui să se schimbe niciodată.

„Ne place să credem că prieteniile adevărate durează pentru totdeauna, însă realitatea este că oamenii evoluează. Se schimbă valorile, stilul de viață, prioritățile și chiar nevoile emoționale. Uneori doi oameni cresc în aceeași direcție, alteori drumurile lor se despart fără ca unul dintre ei să fie vinovat”, declară el pentru „Adevărul”.

Acesta consideră că este util să ne întrebăm nu doar cine a plecat, ci și cine continuă să fie prezent.

„Mai important decât să îi convingem pe oameni să rămână este să observăm cine investește constant în relație. Prieteniile sănătoase nu se construiesc prin efortul unei singure persoane, ci prin reciprocitate”, susține acesta.

Uneori, locul rămas liber este ocupat de altcineva

„Rolul tău nu este să îi convingi pe oameni să rămână pentru totdeauna în jurul focului tău de tabără. Rolul tău este să ai grijă de foc. Să continui să inviți oameni. Să continui să creezi un loc primitor. Pentru că, în timp ce cineva pleacă în liniște, altcineva caută un loc unde să simtă că aparține”, spune Savanna McKay.

Poate tocmai acesta este motivul pentru care metafora a fost distribuită de sute de mii de ori. Ea nu spune că pierderea unei prietenii nu doare, ci că sfârșitul unei relații nu este întotdeauna dovada unui eșec. Uneori este doar semnul că oamenii se află în etape diferite ale vieții, iar locul rămas liber poate deveni, în timp, începutul unei alte prietenii.