Ce legătură există între bani și felul în care ne vedem corpul. Studiul care explică de ce ne comparăm tot mai mult cu ceilalți

Prăpastia tot mai adâncă dintre bogați și săraci nu schimbă doar nivelul de trai, ci și felul în care ne privim în oglindă. Un nou studiu publicat în Journal of Experimental Social Psychology avertizează asupra unui fenomen greu de anticipat: cu cât inegalitatea financiară dintr-o societate este mai vizibilă, cu atât oamenii ajung să își măsoare valoarea personală strict prin felul în care arată.

Ce legătură există între bani și felul în care ne vedem corpul Sursă foto: Shutterstock

Specialiștii numesc acest fenomen „auto-obiectificare” - momentul în care începi să te privești din exterior, ca pe un obiect care trebuie validat de ceilalți. Dacă până acum se credea că această tendință (asociată cu depresia, rușinea și tulburările de alimentație) afectează exclusiv femeile din cauza presiunii sociale, noile date arată că realitatea este mult mai pragmatică. Bărbații și femeile pică, în egală măsură, în această capcană, iar principalul factor declanșator este banul.

Un experiment realizat de cercetători de la Universitatea din Melbourne, la care au participat aproape 1.500 de persoane, sugerează că inegalitatea economică influențează și felul în care oamenii se raportează la propriul corp. În condiții de competiție financiară ridicată, aspectul fizic capătă o importanță tot mai mare.

Practic, într-un mediu dominat de inegalitate, frumusețea și imaginea corporală ajung să țină loc de statut social. Dovada clară este că, în momentul în care cercetătorii le-au cerut participanților să își imagineze că dețin succesul profesional și siguranța financiară, interesul lor obsesiv de a-și valida valoarea prin aspectul fizic s-a prăbușit instantaneu, se arată într-un material publicat de PsyPost.

Rădăcinile comparației

„Cât de valoros este un om? Este o întrebare la care cei mai mulți dintre noi ar răspunde, fără să stea pe gânduri, că valoarea nu poate fi măsurată în bani, în frumusețe sau în statut social. Și totuși, în viața de zi cu zi, comportamentul nostru spune adesea altceva. Ne comparăm salariile, casele, vacanțele, hainele, iar atunci când diferențele devin evidente, începem să ne privim și propriul corp cu mai multă critică”, explică Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental pentru „Adevărul”.

Această condiționare constantă de a privi „în curtea vecinului” și de a ne măsura valoarea în funcție de ce au alții începe din primii ani de viață.

„Foarte puțini copii cresc fără să audă măcar o dată expresii precum «uite ce frumos mănâncă sora ta», «vecinul a luat nota zece» sau «fratele tău era mai responsabil la vârsta ta». De cele mai multe ori, părinții nu fac aceste comparații din răutate. Ei încearcă să motiveze, convinși că diferențele vor impulsiona dezvoltarea copilului. Însă ceea ce ajunge să învețe acesta este cu totul altceva”, adaugă psihoterapeutul.

Aceste obiceiuri căpătate în prima parte a vieții, arată Laura Găvan, nu dispar odată cu vârsta adultă, ci se transformă în convingeri nesănătoase.

„Copilul nu înțelege că este încurajat. Înțelege că valoarea lui depinde de locul pe care îl ocupă într-o ierarhie, că este suficient doar dacă este mai bun decât altcineva. Astfel se naște una dintre cele mai persistente convingeri pe care le întâlnim la adulți: «trebuie să demonstrez permanent că merit»”, punctează ea.

Odată ajunși la maturitate, scena se schimbă. Frații și colegii de clasă dispar din peisaj, iar locul lor este luat de rețelele sociale, care transformă comparația într-o cursă epuizantă, 24 de ore din 24.

Capcana algoritmică: ne comparăm anxietățile cu vacanțele altora

„În fiecare zi, algoritmii ne expun unui flux nesfârșit de oameni frumoși, bogați, disciplinați, mereu în vacanță, mereu îndrăgostiți, mereu productivi”, continuă Laura Găvan. „Creierul nostru uită însă un detaliu esențial: nu privește realitatea, ci o selecție atent construită din cele mai reușite momente ale vieții unor oameni. Ne comparăm anxietățile cu liniștea afișată de alții. Ne comparăm diminețile obosite cu fotografiile lor editate. Este o comparație imposibil de câștigat,” completează aceasta.

Pornind exact de la ideea relevată de specialiștii de la Melbourne (aspectul ca indicator social), Laura Găvan confirmă că, pe fondul presiunii online, corpul începe să capete o semnificație distorsionată.

„Ajungem să credem că un corp suplu înseamnă autocontrol, că frumusețea înseamnă succes, iar succesul financiar înseamnă valoare umană. În realitate, acestea sunt doar asocieri culturale. Societatea actuală ne învață că nu este suficient să fii bine; trebuie să și arăți că ești bine. Mașina, vacanța, hainele, corpul și chiar relația de cuplu ajung să fie transformate în indicatori ai valorii personale”, spune experta.

Banii nu măsoară caracterul

Goana după succes ne face să confundăm ceea ce „are” un om cu ceea ce „este” el cu adevărat. Psihoterapeutul atrage atenția asupra necesității de a separa clar ideea de merit profesional de cea de demnitate umană.

„În realitate, banii nu măsoară caracterul. Nu măsoară capacitatea de a iubi, de a empatiza, de a fi integru sau de a construi relații sănătoase. La fel cum frumusețea nu măsoară echilibrul emoțional, iar popularitatea nu garantează fericirea. Meritul există, este firesc ca oamenii să fie recompensați pentru muncă și competență. Problema apare atunci când transformăm meritul într-o măsură a demnității. Când începem să credem că cei care au mai mult valorează mai mult și că cei care au mai puțin sunt, într-un fel, insuficienți”, adaugă specialista.

Competiția nesfârșită și industria care vinde iluzii

„Această logică produce rușine și competiție permanentă. Dacă întotdeauna există cineva mai bogat, mai frumos sau mai de succes, atunci niciodată nu vom simți că am ajuns la destinație. În cabinet observ frecvent că oamenii nu suferă pentru că nu sunt perfecți, ci pentru că sunt convinși că perfecțiunea este condiția necesară pentru a fi iubiți, acceptați sau respectați. Un kilogram în plus, un rid nou sau un venit mai mic devin, în mintea lor, dovezi că nu sunt suficient de buni”, explică Laura Găvan.

Dincolo de presiunea inegalității, această senzație de insuficiență este întreținută artificial de mediul în care trăim.

„Perfecțiunea este unul dintre cele mai bine vândute produse ale prezentului”, avertizează psihoterapeutul. „Industria frumuseții, industria wellness, rețelele sociale și marketingul prosperă din promisiunea că, dacă vom cumpăra încă un produs, vom urma încă un program sau vom arăta puțin diferit, vom deveni în sfârșit suficienți. Numai că perfecțiunea nu este o destinație reală. Este un orizont care se îndepărtează pe măsură ce ne apropiem de el”, mai spune aceasta.

Antidotul

„Antidotul nu este lipsa ambiției și nici renunțarea la dezvoltare, ci autenticitatea. Asta înseamnă să îți permiți să fii om înainte de a fi imagine. Să înțelegi că poți avea succes fără să fii impecabil, că poți fi valoros chiar și atunci când treci printr-o perioadă dificilă și că imperfecțiunile nu sunt defecte de ascuns, ci dovezi ale unei vieți trăite”, detaliază specialista.

Singura cale de a ieși din această cursă a validării este să ne mutăm atenția din exterior înspre interior. Cât timp ne vom baza stima de sine pe comparația cu alții, atrage atenția psihoterapeutul, vom ieși mereu în pierdere.

„Comparația este întotdeauna instabilă. Astăzi câștigi, mâine apare cineva mai bun. Astăzi primești validare, mâine algoritmul îți arată o nouă definiție a succesului. O identitate sănătoasă se construiește atunci când omul încetează să se întrebe dacă este mai bun decât ceilalți și începe să se întrebe dacă trăiește în acord cu propriile valori”, punctează Laura Găvan. „Poate că adevărata formă de succes nu este să urci permanent în ierarhiile create de societate, ci să nu mai ai nevoie de ele pentru a ști cine ești. Atunci când încetăm să ne măsurăm valoarea în bani, în kilograme, în aprecieri sau în statut, descoperim că ceea ce ne face cu adevărat valoroși nu poate fi cumpărat și nici comparat. Iar acesta este, poate, cel mai greu și cel mai important exercițiu psihologic al vremurilor pe care le trăim”, conchide psihoterapeutul.