De ce pare mai greu să îți găsești un partener după 40 de ani. Ce obstacole sunt reale și ce ține de mentalitatea noastră

Tot mai mulți români trecuți de 40 de ani spun că datingul a devenit frustrant. Unii simt că toată lumea „bună” este deja într-o relație, alții se lovesc de bagajul emoțional al divorțurilor, al copiilor sau al experiențelor negative din trecut. Cât din această dificultate este realitatea pieței de dating și cât este influențată de propriile așteptări și temeri?

De ce pare mai greu să îți găsești un partener după 40 de ani Sursă foto: Pixabay

O astfel de dezbatere a pornit pe platforma Reddit, în comunitatea r/CasualRO, după ce un utilizator aflat la începutul celei de-a cincea decade de viață a povestit că, după o relație de lungă durată, are impresia că datingul s-a schimbat radical. Acesta spune că femeile mai tinere i se par mai rezervate emoțional, iar cele apropiate de vârsta lui aduc foarte repede în discuție subiecte precum copiii și întemeierea unei familii.

Postarea a strâns sute de comentarii, însă multe dintre ele au oferit o perspectivă diferită. Mai mulți utilizatori au susținut că, după 40 de ani, este firesc ca discuțiile despre copii, valori, planuri de viitor sau alte subiecte să apară încă de la primele întâlniri, tocmai pentru a evita pierderea timpului într-o relație fără perspective. Alții au remarcat că datingul la această vârstă seamănă uneori cu un interviu, însă au considerat că această schimbare reflectă mai degrabă maturitatea decât lipsa romantismului.

Dar ce spun psihologii? Este, într-adevăr, mai greu să îți găsești un partener după 40 de ani sau doar privim relațiile printr-o lentilă diferită?

Nu doar contextul se schimbă, ci și oamenii

„Impresia că este mai greu să îți găsești un partener după 40 de ani are atât o bază obiectivă, cât și una psihologică. Din punct de vedere social, «piața relațională» este diferită: mai multe persoane sunt deja căsătorite sau implicate în relații stabile, iar cei disponibili pot avea copii, un divorț în spate sau responsabilități profesionale importante”, explică psihoterapeutul drd. Victor Toriani pentru „Adevărul”.

Acesta susține că schimbarea nu ține doar de context, ci și de experiențele pe care oamenii le acumulează.

„Însă cercetările profesorilor Mario Mikulincer și Phillip Shaver, printre cei mai importanți cercetători ai atașamentului adult, arată că experiențele relaționale negative cresc sensibilitatea la respingere și reduc disponibilitatea de a avea din nou încredere. Cu alte cuvinte, nu doar contextul este diferit, ci și felul în care oamenii se apropie unii de ceilalți”, adaugă el.

În opinia sa, tocmai acest lucru explică de ce multe persoane par mai rezervate decât în trecut.

„În cabinet observ frecvent că oamenii nu evită relațiile pentru că nu își mai doresc iubire, ci pentru că își doresc să evite o nouă suferință. După 40 de ani nu sunt neapărat mai puține șanse de a întâlni pe cineva, ci există mai mulți oameni care încearcă să se protejeze înainte de a se deschide emoțional”, adaugă drd. Victor Toriani.

De ce primele întâlniri seamănă uneori cu un interviu

Unul dintre subiectele discutate intens în comunitatea online a fost faptul că multe persoane aduc foarte repede în discuție copiii, planurile de viitor sau alte teme considerate „grele”.

„Profesorul Barry Schwartz, autorul teoriei «Paradoxul alegerii», arată că atunci când avem foarte multe opțiuni, devenim paradoxal mai puțin mulțumiți de alegerea făcută. Exact acest fenomen îl observăm în aplicațiile de dating: posibilitatea de a întâlni mereu pe altcineva face ca investiția într-o singură relație să fie uneori mai dificilă”, explică specialistul.

În același timp, mai spune psihoterapeutul, odată cu înaintarea în vârstă apar alte priorități.

„Cercetările psihologului Laura Carstensen, prin teoria Socioemotional Selectivity Theory, arată că odată cu înaintarea în vârstă oamenii devin mai selectivi și își concentrează energia pe relații care au sens pe termen lung. Dacă la 25 de ani predomină explorarea, după 40 de ani criteriile devin mult mai complexe: compatibilitatea valorilor, maturitatea emoțională, stilul parental, obiectivele de viață sau echilibrul dintre viața profesională și cea personală”, opinează acesta.

De aceea, spune el, multe întâlniri pot părea mai degrabă un proces de evaluare decât o conversație relaxată: „Nu este întâmplător că mulți adulți descriu primele întâlniri ca pe un interviu. În realitate, nu au devenit mai reci, ci mai conștienți de ceea ce își doresc și de ceea ce nu mai sunt dispuși să accepte”.

Cele mai frecvente greșeli

Deși mulți cred că problema este lipsa persoanelor compatibile, dr. Victor Toriani spune că, în practică, cele mai mari obstacole apar chiar din încercarea de a evita o nouă dezamăgire.

Acesta spune că observă trei tipare repetate: „Prima este hipervigilența. După relații dificile, oamenii caută foarte repede semnale că relația va eșua și interpretează orice diferență ca pe o incompatibilitate. A doua este perfecționismul relațional. Lista criteriilor devine atât de lungă încât aproape nimeni nu mai pare suficient de potrivit. A treia este graba. Din teama că «timpul trece», unii încearcă să definească relația înainte ca încrederea să se construiască natural."

În opinia sa, în multe discuții online apare expresia «toți au bagaje». „Adevărul este că aproape fiecare adult are experiențe dificile. Diferența nu este dacă există bagaje emoționale, ci dacă ele au fost procesate sau continuă să conducă relația. Maturitatea emoțională nu înseamnă să nu ai răni, ci să nu îi faci pe ceilalți să plătească pentru ele”, adaugă el.

Trecutul nu trebuie să decidă viitorul

Psihoterapeutul subliniază că divorțul sau relațiile toxice pot influența încrederea, însă nu condamnă pe nimeni la singurătate.

„Profesorul Paul Amato, unul dintre cei mai citați cercetători ai efectelor divorțului asupra vieții adulte, arată că experiențele de separare pot reduce încrederea interpersonală și pot crește teama de un nou eșec. În aceeași direcție, cercetările dezvoltate de Sue Johnson, fondatoarea terapiei centrate pe emoții, demonstrează că relațiile dureroase modifică sentimentul de siguranță în apropierea emoțională”, consideră specialistul.

Totuși, există și o veste bună. „Studiile asupra atașamentului arată și o veste încurajatoare: atașamentul adult este flexibil. O relație sănătoasă sau un proces psihoterapeutic pot reconstrui încrederea și pot modifica tiparele relaționale formate în trecut”, crede acesta.

Standarde sănătoase sau bariere?

Potrivit lui drd. Victor Toriani, întrebarea esențială nu este dacă avem standarde ridicate, ci ce rol joacă acestea. „Întrebarea pe care merită să ne-o punem este: criteriile mele mă ajută să aleg oameni compatibili sau mă ajută să evit vulnerabilitatea?" El atrage atenția că studiile lui John Gottman arată că predictorii cei mai puternici ai satisfacției într-un cuplu sunt respectul reciproc, comunicarea eficientă și capacitatea de a repara relația după conflicte, nu perfecțiunea.

„Standardele sănătoase țin de caracter, valori, responsabilitate și maturitate emoțională. Barierele apar atunci când perfecțiunea devine condiția minimă sau când eliminăm oameni compatibili pentru criterii care nu influențează, în realitate, calitatea unei relații pe termen lung. Standardele sănătoase aleg compatibilitatea. Barierele rigide încearcă să elimine orice risc de a fi răniți”, spune acesta.

Vârsta nu este principalul obstacol

Psihoterapeutul amintește concluziile Harvard Study of Adult Development, cel mai longeviv studiu despre dezvoltarea umană, care arată că sănătatea și satisfacția vieții depind în mare măsură de calitatea relațiilor apropiate, nu de momentul în care acestea încep.

„După 40 de ani oamenii au, de regulă, mai multă claritate asupra valorilor, limitelor și nevoilor lor. Dacă această maturitate este însoțită de flexibilitate și disponibilitate emoțională, ea poate deveni un avantaj important în alegerea unui partener. Le spun adesea celor care trec prin această etapă să nu își măsoare șansele în funcție de vârstă, ci în funcție de cât de pregătiți sunt să construiască o relație nouă fără ca experiențele trecutului să dicteze fiecare pas al prezentului”, mai spune el.