„Ne uităm mai mult în telefon decât în ochii oamenilor.” De ce nu mai flirtează românii în viața reală

O dezbatere pornită recent în comunitatea românească r/DatingRO de pe Reddit a readus în atenție o întrebare pe care și-o pun tot mai mulți oameni: de ce pare mai greu decât în trecut să cunoști pe cineva în viața reală? În comentarii, utilizatorii au invocat telefoanele, aplicațiile de dating și teama de a nu fi interpretați greșit.

Cum au schimbat telefoanele și aplicațiile felul în care ne cunoaștem Sursă foto: Shutterstock

Cel care a pornit discuția a observat că, în loc să privească în jur, majoritatea oamenilor sunt concentrați pe ecrane, iar oportunitățile de a începe o conversație au dispărut. Comentariile nu au întârziat să confirme această senzație.

În timp ce unii au dat vina pe tehnologie („Înainte oamenii se uitau unii la alții, acum se uită doar în telefon”), alții au arătat cu degetul spre normele sociale moderne. „Nu cred că oamenii nu mai vor să cunoască pe cineva. Cred că mulți se tem să nu fie considerați ciudați sau intruzivi”, a remarcat un utilizator. O altă concluzie frecventă a fost că apariția platformelor dedicate (precum Tinder sau Bumble) i-a făcut pe mulți să nu mai riște refuzul în viața reală.

Creierul preferă întotdeauna varianta mai confortabilă

Dincolo de ecrane sau de normele sociale, explicația de bază pentru această schimbare ține de felul în care este construit psihicul nostru. Olga Ghițac, psiholog, a explicat pentru „Adevărul” că tehnologia nu ne-a modificat fundamental, ci doar ne-a oferit scurtătura perfectă.

„Nu cred că telefoanele sunt cauza principală, ci mai degrabă au amplificat un mecanism care există în natura umană. În general, creierul preferă situațiile în care se simte în siguranță și evită expunerea care poate aduce un disconfort emoțional. Dacă există două variante prin care putem obține același rezultat, de multe ori o alegem pe cea care ne consumă mai puțină energie și ne expune mai puțin”, explică Olga Ghițac.

Acest principiu al rezistenței minime nu se aplică doar atunci când încercăm să abordăm o persoană necunoscută, ci guvernează întreaga noastră comunicare.

„De câte ori nu ni s-a întâmplat să repetăm acasă ce vrem să îi spunem unei prietene care ne-a supărat, unui coleg sau partenerului?”, ridică problema psihologul. „În mintea noastră conversația curge perfect. Când ajungem față în față cu persoana respectivă, emoțiile schimbă totul. Nu mai găsim cuvintele, amânăm discuția sau alegem să trimitem un mesaj. Nu pentru că mesajul este mai bun, ci pentru că este mai confortabil pentru creier,” spune specialista.

Astfel, interacțiunea prin intermediul unui ecran reduce dramatic costul emoțional și teama de vulnerabilitate. Din acest motiv, experta crede că, în fața unei alegeri similare, chiar și strămoșii noștri ar fi procedat exact la fel.

„Tehnologia nu a creat această reacție, ci i-a oferit o variantă foarte comodă. Dacă oamenii de acum două sute de ani ar fi avut posibilitatea să rezolve astfel de situații printr-un mesaj, probabil că mulți ar fi ales aceeași soluție”, punctează ea.

Limita dintre utilitate și izolare emoțională apare atunci când scurtătura digitală devine singura cale de comunicare.

„Problema nu este existența telefoanelor sau a aplicațiilor, ci măsura în care le folosim. Atunci când ele completează relațiile din viața reală sunt un avantaj. Când ajung să le înlocuiască, începem să pierdem exercițiul relaționării”, crede Olga Ghițac.

De ce un compliment pare, uneori, un gest riscant

La baza acestei preferințe pentru abordările din mediul digital stă și o teamă tot mai accentuată de a nu încălca limitele sociale. În dezbaterea online, bariera principală ridicată de majoritatea bărbaților a fost riscul de a fi percepuți drept insistenți sau nepotriviți. Concluzia generală a fost că, dacă există și cea mai mică șansă ca un gest să fie interpretat greșit în viața reală, majoritatea preferă să nu spună nimic.

Olga Ghițac arată, însă, că frica de a fi perceput drept intruziv a dus la o înțelegere greșită a noțiunii de interacțiune spontană.

„Granița nu este dată de compliment sau de invitația în sine, ci de felul în care sunt făcute. Un flirt sănătos înseamnă respect, naturalețe și acceptarea faptului că celălalt poate spune «nu». Atunci când există presiune, insistență sau sunt ignorate limitele celuilalt, nu mai vorbim despre flirt, ci despre un comportament intruziv”, definește psihologul diferența. „Din dorința de a nu deranja, mulți oameni evită complet să mai facă primul pas. Este păcat, pentru că apropierea dintre oameni începe tocmai prin gesturi simple, făcute cu respect și bun-simț”, atrage atenția Olga Ghițac.

În viziunea sa, antidotul nu este retragerea definitivă în aplicații, ci exersarea corectă a respingerii sau a refuzului.

„Nu cred că soluția este să nu mai complimentăm sau să nu mai invităm pe cineva la o cafea, ci să fim atenți la reacția celuilalt și să îi respectăm răspunsul”, concluzionează experta.

De ce căutăm permanent „varianta mai bună”

Mutarea masivă a interacțiunilor pe Tinder sau Bumble a adus cu sine o schimbare clară în mentalitatea utilizatorilor. Mulți dintre cei care au participat la discuția de pe Reddit susțin că a devenit aproape imposibil să mai construiești ceva solid pe o bază atât de fragilă, în care oamenii sunt tratați ca produse într-un catalog.

„Ai mereu impresia că mai există cineva puțin mai potrivit la doar un swipe distanță”, subliniază un utilizator.

„Aplicațiile schimbă modul în care creierul ia decizii. Atunci când ai impresia că există sute de opțiuni disponibile, apare tendința de a căuta permanent varianta perfectă. În psihologie există conceptul de «paradox al alegerii»: cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât alegerea devine mai dificilă și satisfacția poate scădea”, explică Olga Ghițac.

Acestui paradox i se adaugă și nerăbdarea pe care ne-a cultivat-o mediul digital. „Rețelele sociale ne obișnuiesc cu răspunsuri rapide și recompense imediate. Relațiile reale funcționează diferit. Au nevoie de timp, răbdare și disponibilitatea de a-l descoperi pe celălalt dincolo de prima impresie”, adaugă ea.

Totuși, specialista subliniază că nu tehnologia este inamicul, ci rolul pe care i-l atribuim: „Important este ca ele [discuțiile din aplicații] să fie începutul unei relații, nu locul în care relația rămâne blocată”.

Reînvățarea interacțiunii

Toată această comoditate digitală a creat o problemă neașteptată: atunci când, în sfârșit, ajung la o întâlnire față în față, mulți oameni constată că nu știu cum să mai comunice. Olga Ghițac arată că acest fenomen este tot mai vizibil în rândul celor care îi cer ajutorul în cabinet.

„Abilitățile sociale funcționează la fel ca orice altă abilitate. Dacă nu le folosim, ne pierdem naturalețea și încrederea. Întâlnesc oameni care își doresc foarte mult o relație, dar evită orice context în care ar putea cunoaște pe cineva. Cu cât evită mai mult, cu atât crește anxietatea și apare convingerea că nu mai știu să relaționeze”, afirmă psihologul.

Miza pe termen lung a acestei izolări la vedere este uriașă. Studiul Harvard despre dezvoltarea umană (Harvard Study of Adult Development), desfășurat pe parcursul a peste 80 de ani, a demonstrat că izolarea socială este un factor de risc mai mare decât multe afecțiuni fizice.

„Principalul predictor al unei vieți fericite și sănătoase nu sunt banii, succesul profesional sau statutul social, ci calitatea relațiilor pe care le avem. Oamenii care au relații autentice, în care se simt văzuți, ascultați și sprijiniți, sunt mai sănătoși, mai rezilienți și mai fericiți. Tocmai de aceea este important să nu renunțăm la interacțiunile reale”, avertizează Olga Ghițac.

Deși pe internet resemnarea pare să fie cuvântul de ordine, psihologul trage o concluzie optimistă: izolarea nu este ireversibilă. „Vestea bună este că acest lucru se poate schimba. Creierul învață prin experiență. Cu cât revenim mai des în interacțiuni reale, cu atât acestea devin din nou firești”.

Cum să faci față emoțiilor când te blochezi în fața celuilalt

Pentru cei care simt că au pierdut exercițiul interacțiunii, Olga Ghițac are câteva recomandări practice. Primul și cel mai important pas este reducerea presiunii mentale pe care o punem pe o simplă ieșire.

„Să nu mai pună toată presiunea pe rezultat. Nu orice întâlnire trebuie să ducă la o relație. Uneori scopul este doar să cunoști un om și să ai o conversație plăcută. Cu cât miza este mai mică, cu atât vei fi mai natural”, spune psihologul.

O metodă eficientă pentru a elimina această presiune este acceptarea unor ieșiri chiar și atunci când nu există „scântei” din primul minut. Asemenea întâlniri, consideră experta, sunt un teren excelent de antrenament: „Când nu ești preocupat dacă persoana din fața ta este «aleasa», poți să te observi: cum vorbești, cum asculți, unde te blochezi. Este mult mai ușor să înveți într-un context cu miză mică decât atunci când ești deja foarte implicat emoțional.”

Iar acest exercițiu nu trebuie limitat la contexte romantice. Abilitățile sociale, subliniază experta, se antrenează permanent: la o cafenea, la un curs sau așteptând la o coadă într-un magazin.

Dacă, în ciuda acestor pregătiri, anxietatea lovește în mijlocul discuției, există o tehnică fiziologică rapidă. „Să nu lupte cu ea”, este sfatul Olgăi Ghițac. „Să facă câteva respirații lente și profunde, cu expirul mai lung decât inspirul (4 secunde inspir, 6-8 secunde expir). Acest lucru transmite creierului că este în siguranță și reduce reacția de stres.”

Respingerea nu este un verdict

De cele mai multe ori, toate aceste blocaje pleacă dintr-o singură frică: teama de a fi refuzat. Schimbarea de perspectivă propusă de psiholog este, însă, una de bază pentru echilibrul emoțional: „Să nu privească respingerea ca pe un verdict despre propria valoare. Ea nu spune cine suntem, ci doar că între două persoane nu s-a creat compatibilitatea necesară. Atunci când înțelegem acest lucru, devenim mai relaxați, mai autentici și avem curajul să rămânem deschiși către oameni”.

 „Să folosim tehnologia pentru a ne apropia de oameni, nu pentru a ne ascunde în spatele ei. Indiferent cât de avansată devine tehnologia, relațiile se construiesc tot din priviri, emoții, zâmbete, ezitări și conversații purtate față în față. Acolo apare conexiunea autentică”, conchide experta.