Ce declanșează cu adevărat gelozia în cuplu. Psiholog: "Apare teama de abandon"

Ce doare mai tare într-o relație: când partenerul primește atenție din partea altcuiva sau când o oferă? Un studiu arată că gelozia apare în al doilea caz. Problema nu e ce primește, ci momentul în care începe să dea altcuiva din timpul, banii sau atenția lui. Dacă acesta este semnalul real de alarmă, l-ai recunoaște la timp?

Sursă foto: Unsplash

Un studiu publicat în „Evolution and Human Behavior” arată cum reacționează bărbații și femeile în fața geloziei și unde apare, de fapt, ruptura. Concluzia? Nu momentul în care partenerul primește atenție sau ajutor din exterior produce cea mai puternică reacție, ci clipa în care alege să ofere timp, bani sau energie în afara relației.

Pentru a testa această diferență, 79 de cupluri au fost aduse în laborator și așezate la calculatoare, despărțite de un paravan. Aici au primit o sumă de bani pe care trebuiau să o împartă. Jocul a fost trucat astfel încât fiecare participant să creadă că interacționează online atât cu partenerul de viață, cât și cu o persoană necunoscută de sex opus.

Experimentul a pus participanții în două situații total diferite: într-una, priveau pe ecran cum partenerul lor alege să ofere 75% din bani acelei persoane necunoscute. În cealaltă, priveau cum partenerul acceptă o sumă mare de bani de la acea persoană. Rezultatul? Gelozia nu s-a activat când partenerul a primit bani, deși a acceptat favorul. În schimb, a atins cote maxime - și la femei, și la bărbați - exact în momentul în care și-au văzut partenerul cedând voluntar cele mai multe resurse. Actul de a face un sacrificiu financiar pentru altcineva a fost interpretat imediat ca un prim pas spre abandon.

Cercetarea a pornit de la teoriile clasice, care susțin că bărbații sunt mai sensibili la infidelitatea sexuală, iar femeile la pierderea resurselor și implicării emoționale. Diferențele erau explicate prin presiuni istorice: pentru bărbați, riscul era creșterea copilului altcuiva, pentru femei, pierderea sprijinului și a resurselor.

De această dată, cercetătorii au vrut să testeze aceste idei într-un cadru mai apropiat de comportamentul real al oamenilor de astăzi.

„Am constatat că situația în care partenerul îi alocă mai multe resurse unei persoane străine produce gelozie, indiferent de gen. Scopul a fost să testăm dacă gelozia romantică poate fi provocată în cupluri prin intermediul jocurilor economice, pentru a merge dincolo de rezultatele obținute prin scenariile clasice, ipotetice”, a declarat Ana María Fernández, profesoară la Universitatea din Santiago de Chile și autoarea studiului, pentru PsyPost.

Trădarea invizibilă

„Există reacții în relație care nu pot fi explicate prin rațiune sau logică. Apar rapid, se simt în corp și lasă în urmă o neliniște care nu are legătură directă cu ceea ce se întâmplă în exterior. Un astfel de moment este acela în care îți vezi partenerul oferind ceva în afara relației, fie că este vorba despre bani, timp sau un gest aparent banal. Pentru mulți oameni, acest lucru doare mai mult decât situația în care partenerul primește. Diferența nu ține de valoarea gestului, ci de semnificația atribuită lui. Oferirea implică alegere, implicare, direcție și spune, într-un limbaj emoțional, unde merge energia celuilalt”, explică pentru „Adevărul”, Gabriela Marc, psiholog clinician principal și lector universitar asociat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. La nivel de atașament, resursele nu sunt doar materiale, spune ea. Timpul, atenția, disponibilitatea emoțională sunt cele care creează sentimentul de siguranță într-o relație și întăresc conectarea.

„În momentul în care aceste resurse par să fie direcționate în altă parte, sistemul nervos reacționează ca și cum ar exista un pericol și apare teama de abandon. De aceea, risipirea resurselor invizibile poate fi resimțită mai intens decât orice gest concret. Pentru că nu este vorba despre obiecte, despre material, ci despre legătură”, este de părere specialista.

Capcana iubirii ca tranzacție emoțională

În opinia sa, această reacție nu este doar despre prezent, ci influențată puternic de felul în care fiecare a învățat iubirea. „Stilul de iubire se formează devreme, în relațiile în care am descoperit dacă suntem văzuți, dacă suntem suficienți, dacă iubirea rămâne sau se retrage”, susține Gabriela Marc. Atunci când iubirea a fost condiționată sau instabilă, relațiile adulte pot deveni spații în care valoarea personală este pusă în joc. În astfel de contexte, partenerul nu mai este doar partener, devine și locul în care căutăm validare, siguranță, conținere, subliniază ea.

„Aici apare și tendința de a trăi relația ca pe o formă de tranzacție emoțională. Nu neapărat conștient, dar profund simțit. Oferim, ne adaptăm, investim, cu speranța că vom rămâne aleși pentru ceea ce suntem, nu pentru ceea ce aducem. În acest cadru, gesturile partenerului capătă o încărcătură mult mai mare. Diferența dintre altruism și investiție emoțională devine greu de observat din interiorul emoției. În mod obiectiv, un partener care ajută o colegă sau o prietenă nu reprezintă automat o amenințare. Diferența apare atunci când energia, timpul și implicarea încep să fie direcționate constant în afara relației, în timp ce conexiunea din interior slăbește, când nu ne mai regăsim în relație”, crede Gabriela Marc.

Potrivit explicațiilor oferite de Gabriela Marc, intuim acest dezechilibru cu mult înainte ca mintea să-i caute justificări logice. Mai mult, gelozia nu este strict despre acțiunile partenerului, ci acționează ca o oglindă a propriei noastre stime de sine. Această reacție intensă se naște din comparații, din teama de a pierde și din convingerea că trebuie să fim aleși constant pentru a ne simți în siguranță. Când apare criza de gelozie, modul în care reacționăm dictează soarta relației, pentru că reproșurile, controlul sau izolarea nu fac decât să distrugă legătura. Soluția, spune psihologul, constă în traducerea fricii într-o nevoie clară: a-i mărturisi celuilalt că te sperie direcția în care se duce energia lui arată vulnerabilitate, în timp ce un atac direct aduce doar deconectare și vinovăție. În esență, subliniază Gabriela Marc, în spatele geloziei nu stă dorința de a deține lucruri, ci nevoia profundă de iubire și de apartenență la un spațiu sigur, în care omul nu este nevoit să concureze pentru atenție sau să trăiască sub teroarea că va fi înlocuit.

„În același timp, dinamica nu este unilaterală. Există situații în care unul dintre parteneri caută în afara relației ceva ce nu mai simte în interiorul ei. Nu neapărat o altă persoană, ci o altă versiune de sine. Un loc în care se simte viu, dorit, valoros. Flirtul, atenția oferită altcuiva, implicarea în afara relației pot funcționa ca forme de validare. Nu pentru că relația nu contează, ci pentru că, uneori, persoana nu se mai regăsește pe sine în interiorul ei. Aici apare o tensiune profundă: unul caută să se simtă viu, celălalt caută să se simtă în siguranță. Între aceste două nevoi se construiește sau se destramă relația”, punctează specialista.

Poate că maturitatea emoțională nu înseamnă absența geloziei, ci capacitatea de a o înțelege fără a o transforma în posesie, adaugă ea. „Înseamnă să poți rămâne în contact cu acea teamă fără să o lași să-ți definească comportamentul. Pentru că, în final, nu despre bani este vorba și nici despre favoruri. Este despre acel loc invizibil din relație în care fiecare are nevoie să simtă că este ales, văzut și ținut fără să lupte pentru asta,” continuă aceasta.

Dincolo de teama de a-l pierde pe celălalt, o relație nu trebuie să însemne anularea propriei identități sau sacrificarea liniștii interioare doar pentru a menține o legătură care, în realitate, te consumă. Efortul constant de a demonstra că meriți atenția partenerului și vigilența dusă la extrem în fața oricărui gest duc inevitabil la epuizare, completează ea. Realitatea este că niciun om nu poate repara lipsurile emoționale din trecut și niciun partener nu poate construi o siguranță pe care nu ai învățat să o simți pe cont propriu. „Chiar dacă celălalt alege să rămână și să iubească, există spații interioare care pur și simplu nu pot fi umplute din afară. Iar acolo unde există gol, relația nu îl acoperă. Îl face mai vizibil. Îl aduce la suprafață, îl luminează, uneori îl doare mai tare decât orice. Și poate că, în asta, nu este o tragedie. Poate că este prima invitație reală de a te întoarce către tine și a te alege. Iubirea nu vine să umple goluri, să te completeze ca și cum ești incomplet, ea vine să te întâlnească”, conchide Gabriela Marc.