2 iunie: Ziua când s-a născut timișoreanul „Tarzan“, de cinci ori câștigător al aurului olimpic

Pe numele său real Peter Johann Weissmüller, acesta s-a născut pe 2 iunie 1904. Tot pe 2 iunie s-au născut politicianul Ion. C. Brătianu și mareșalul Ion Antonescu.

Actorul american Johnny Weissmuller

1821: S-a născut Ion C. Brătianu, personalitate de frunte a vieţii politice româneşti

Omul politic Ion C. Brătianu s-a născut la 2 iunie 1821, la Piteşti, şi era fiul stolnicului Constantin Brătianu. A pus bazele Partidului Naţional Liberal, în 1875, pe care l-a condus până la sfârşitul vieţii şi a contribuit decisiv la aducerea în ţară a principelui Carol I de Hohenzollern.

Ion C. Brătianu

Acesta s-a aflat întotdeauna în prim planul evenimentelor istorice care au marcat destinul poporului român: Revoluţia de la 1848, Unirea Principatelor, cucerirea Independenţei de stat. Una dintre personalităţile cu o bogată experienţă politică, Ion C. Brătianu a avut o activitate guvernamentală impresionantă.

Ion C. Brătianu a murit la 4 mai 1891 şi a fost înmormântat la conacul său de la Florica, din judeţul Argeş.

1882: S-a născut mareșalul Ion Antonescu

Conducător al statului român în perioada 6 septembrie 1940 – 23 august 1944, Ion Antonescu a fost apreciat şi denigrat în aceeași măsură atât în epoca sa, cât și în zilele noastre.

În vreme ce unii îl consideră criminal de război, alți istorici cred că a fost mare patriot, că principala sa preocupare a fost refacerea integrității teritoriale a țării și că în vara anului 1944 situația economică a României era de invidiat pentru multe țări europene.

Ion Antonescu s-a născut la 2 iunie 1882 la Pitești și a murit la 1 iunie 1946, la Penitenciarul Jilava. General, apoi mareşal al Armatei Române, preşedinte al Consiliului de miniştri, „conducător” al statului, Ion Antonescu a avut o ascensiune fulminantă în ierarhia militară, ajungând şef al Statului Major General, apoi ministru al Apărării Naţionale.

Mareșalul Ion Antonescu

În timpul regimului carlist a intrat în dizgraţia regelui. Reapare pe scena publică în contextul creat de pierderile teritoriale din vara anului 1940, numit preşedinte al Consiliului de Miniştri şi învestit cu puteri depline.

După abdicarea regelui Carol al II-lea, a preluat efectiv conducerea statului şi a format un guvern alături de Mişcarea Legionară.  

După îndepărtarea legionarilor, Antonescu a instaurat un regim autoritar, iar la 22 iunie 1941 România a participat alături de Germania la invadarea Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera Basarabia şi nordul Bucovinei, pierdute în urma Dictatului de la Viena și Pactului Ribbentrop-Molotov.

1904: S-a născut Peter Johann Weissmüller, actorul care l-a interpretat pe Tarzan

Actorul american Johnny Weissmuller a rămas faimos pentru interpretarea rolului Tarzan, în filmele inspirate de romanele lui Edgar Rice Burroughs.

Pe numele său real Peter Johann Weissmüller, acesta s-a născut pe 2 iunie 1904, în cartierul Freidorf din Timișoara, pe atunci în Austro-Ungaria. Devenit celebru după ce l-a interpretat pe Tarzan, în 12 filme turnate la Hollywood între 1932 şi 1948, Weissmuller a fost mai întâi un mare sportiv.

„Niciodată nu m-am considerat un actor, iar ca om de afaceri nu m-am descurcat deloc. Întotdeauna am fost un bun atlet, înotător”, povestea el.

La vârsta de 9 ani, Weissmuller s-a îmbolnăvit de poliomelită, iar medicii i-au recomandat practicarea înotului pentru recuperare. Aşa a început povestea de succes a multiplului campion olimpic. După ce a ajuns conjunctiural în bazin, întâmplarea a jucat încă odată un rol hotărâtor în viaţa sa. A fost remarcat de un antrenor de înot în timpul unei operaţiuni de salvare, pe când era angajat ca salvamar pe plaja din Michigan, în 1921.

Peter Johann Weissmüller

Acesta a uimit prin capacităţile sale fizice ieşite din comun, devenind recordman al Statelor Unite la 100 de metri liber, cu timpul de 58,6 secunde. A fost selecţionat în lotul olimpic de nataţie al Statelor Unite pentru ediţia din 1924, de la Paris.

Pentru că îi era frică să nu fie exclus din lot deoarece încă nu avea cetăţenie americană, Johnny a declarat că s-a născut în Statele Unite, luând identitatea fratelui său mai mic, Peter. Chiar dacă niciodată nu a menţionat că s-a născut în Banat din diferite motive, în special pentru a nu-şi pierde medaliile olimpice, Weismuller a recunoscut faptul că tatăl său s-a născut în comuna Variaş, acum în judeţul Timiş. În Franţa, a câştigat trei medalii de aur la înot, cucerind şi un bronz (tot pe 20 iulie), la polo, cu echipa. 

În 1929, după încheierea carierei sale sportive, Johnny şi-a făcut debutul şi pe marele ecran, interpretând rolul lui Adonis în filmul “Glorifying the American Girl” / “Glorie fetei americane”. A semnat apoi cu Metro-Goldwyn-Mayer, în 1931, devenind primul „Tarzan” din filmele sonore şi fiind considerat chiar şi astăzi cel mai bun „Tarzan” din istoria cinematografiei.

A murit de edem pulmonar în 1984, la Acapulco, în Mexic, fiind înmormântat la cimitirul Jardines del Tiempo.

1952: Începe guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej

Primul lider al României comuniste a murit fulgerător după conferinţa Tratatului de la Varşovia. Acest lucru a născut suspiciuni, apărând numeroase teorii privind sfârşitul ”primului ceferist al ţării”. Una dintre acestea arată că Dej, un adversar înverşunat al destalinizării, a fost asasinat prin iradiere.

Gheorghe Gheorghiu Dej FOTO: Arhive

Pe 19 martie 1965 se stingea din viaţă Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider al României comuniste. A rămas cunoscut ca un personaj duplicitar, un susţinător înfocat al colectivizării forţate şi al industrializării dar şi cel care a creat sistemul cumplit al puşcăriilor şi al epurării politice din anii 50. Practic, a fost primul dictator al comunismului românesc. 

Moartea fulgerătoare a lui Dej a ridicat numeroase semne de întrebare. Deşi diagnosticul medicilor este fără echivoc, sunt mulţi dintre cei care sunt siguri că Dej a fost asasinat de KGB. 

1953: Ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, la Westminster

În faţa a 8.000 de oameni, în urmă cu 70 de ani, Elisabeta a II-a depunea jurământul de credinţă în cadrul ceremoniei sale de încoronare, desfăşurată la catedrala Westminster din Londra. Pe 2 iunie 1953, după ce i s-au înmânat simbolurile autorităţii – globul, sceptrul şi inelul regal cu safire şi rubine – arhiepiscopul de Canterbury, Geoffrey Fisher, îi plasa pe cap coroana Sfântului Edward, finalizând astfel încoronarea noii regine a Marii Britanii, care avea pe atunci doar 25 de ani.

Posturile de radio din întreaga lume au difuzat evenimentul, iar la cererea tinerei regine acesta s-a transmis pentru prima oară în lume şi la televiziune.

Încoronarea Reginei Elisabeta a II-a FOTO: Arhive

„Există unele dezavantaje la coroane, dar altfel, ele sunt lucruri foarte importante“, mărturiseşte regina. Coroana regală a Angliei cântăreşte aproximativ 2,5 kilograme, este realizată din aur masiv şi decorată cu 444 de pietre preţioase, făcând-o foarte greoaie şi obositor de purtat, potrivit site-ului Turnul Londrei, unde sunt păstrate bijuteriile regale. „Îmi place rubinul negru“, a precizat regretata suverană într-un interviu acordat în 2018. 

Reflectând asupra încoronării Majestăţii Sale şi a tatălui ei, George VI, regina a adaugat: „Am privit o încoronare şi am luat parte la una, ceea ce este remarcabil. Aceasta reprezintă începutul vieţii ca suveran“.

1978: A murit Santiago Bernabéu Yeste, fotbalist şi antrenor spaniol de fotbal 

Santiago Bernabéu Yeste (n. 8 iunie 1895, Almansa, Castilia-La Mancha, Spania – d. 2 iunie 1978, Madrid) a fost unul dintre cei mai importanţi oameni din istoria Real Madrid, putând fi creditat cu meritul de fi transformat Real Madrid din al doilea cel mai bun club din Madrid în cel mai de succes club din Spania şi din Europa.

Santiago Bernabeu FOTO: Wikipedia

Stadionul Santiago Bernabéu al clubului Real Madrid şi-a luat numele în memoria sa. A fost preşedintele clubului în perioada septembrie 1943 - iunie 1978.  

1979: Papa Ioan Paul al II-lea a făcut prima vizită în Polonia, țara sa natală

Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, (n. 18 mai 1920, Wadowice, Polonia – d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost al 264-lea papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522.

Papa Ioan Paul în vizită în Polonia FOTO: Wikipedia

Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca durată din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).

1992: Patrioții români Ilie Ilașcu, Andrei Ivantoc, Tudor Petrov-Popa, Alexandru Lesco și Petru Godiac, arestati de separatiștii din Transnistria

Ei au fost aruncati în închisoare de către separatiștii transnistreni cu ajutorul serviciilor secrete ale Federației Ruse (GRU), de persoane care purtau uniforme cu însemnele Armatei a 14-a a fostei Uniuni ale Rrepublicilo Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), fiind acuzati de “crime de razboi si actiuni de terorism”.

În urma pronunţării sentinţei, fără drept de recurs, din 9 decembrie 1993 Ilie Ilaşcu a fost condamnat la moarte prin împuşcare, iar ceilalţi 5 membri la privaţiune de libertate pe termene de la 2 la 15 ani. Procesul de judecată a fost considerat neechitabil, deoarece de-a lungul lui nu s-a respectat prezumţia de nevinovăţiei şi au fost administrate probe prefabricate pentru susţinerea acuzaţiilor, membrii „grupului Ilaşcu” fiind condamnați pentru „delictul” de a fi luptat pentru independenţa şi integritatea ţării lor de baştină – Republica Moldova (succesoarea de dreapt a R.S.S.M.), devenită stat independent din 1991.

Ilie Ilașcu arestat de autoritățile din Transnistria

P. Godiac a ispășit doi ani de închisoare. Ilie Ilașcu a fost eliberat în mai 2001, sub presiunea comunității internaționale. A. Lesco a fost eliberat după 12 ani de închisoare. După eliberarea sa, Ilie Ilașcu a intentat un proces, în urma căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, la 8 iulie 2004, ca guvernele R. Moldova și F. Ruse se fac vinovate de condamnarea și ținerea în detenție a acestor detinuți politici și a dispus eliberarea imediată și necondiționată a celor care mai erau în închisoare. Autoritățile separatiste de la Tiraspol nu s-au supus deciziei CEDO și insistentelor repetate ale diferitor structuri internaționale.

În data de 2 august 2010 membrii “Grupului Ilașcu” au fost decorați de președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, cu “Ordinul Republicii”.