„Câștig de cinci ori mai puțin decât soția mea”. Cum să împarți corect banii în cuplu când diferența de venituri este uriașă

„Când m-am căsătorit, în urmă cu 23 de ani, câștigam de trei ori mai mult decât soția mea. Astăzi, dinamica s-a inversat: ea câștigă de aproape cinci ori mai mult decât mine”, povestește consilierul financiar Brian Page, într-un material recent publicat de CNBC.

Sursă foto: Shutterstock

În ciuda acestei diferențe majore, Page susține că relația lor este mai puternică ca niciodată datorită faptului că au pus banii la comun și au renunțat la ideea de „cine contribuie mai mult”.

Capcana matematicii în iubire: Mitul lui „50-50”

„«Banii nu aduc fericirea, dar o întrețin», spune o vorbă veche. Însă, în cabinetul de psihoterapie, vedem des cum banii pot deveni un erodant tăcut al intimității, mai ales atunci când portofelele partenerilor nu cântăresc la fel”, explică pentru „Adevărul” psihoterapeutul sistemic Denisa Zdrobiș.

Așa se face că, într-o societate marcată încă de stereotipuri, situația în care există diferențe salariale uriașe între parteneri pune la încercare bugetul, orgoliul, stima de sine și dinamica puterii, avertizează ea.

Cea mai frecventă greșeală pe care o fac cuplurile cu venituri disproporționate, spune specialista, este cea de a „împărți totul la jumătate”. Deși pare corect, acest model este rețeta perfectă pentru foarte multă frustrare.

„Dacă unul dintre parteneri câștigă 15.000 de lei, iar celălalt 3.000, o chirie de 2.500 de lei împărțită egal îl va lăsa pe al doilea într-o stare de asediu financiar permanent, fără resurse pentru nevoi personale sau economii”, atrage atenția Denisa Zdrobiș. „În timp ce unul trăiește în abundență, celălalt supraviețuiește. Aceasta nu este o relație de parteneriat, ci una de supraviețuire individuală sub același acoperiș.”

De la egalitate la echitate

La rândul său, Ileana Ilie, psiholog clinician și psihoterapeut integrativ, confirmă pentru „Adevărul” că diferențele mari de venit nu sunt o problemă în sine, ci devin una abia atunci când banii se traduc în putere și control. Pentru a evita ca partenerul cu venituri mai mici să se simtă dependent sau insuficient, soluția recomandată de specialistă este trecerea de la împărțirea egală la o contribuție echitabilă.

„Dacă tu câștigi 4.000 lei și partenerul 8.000 lei, venitul total este 12.000 lei. Asta înseamnă că tu contribui cu aproximativ o treime, iar partenerul cu două treimi. Dacă aveți cheltuieli comune de 3.000 lei, tu ai plăti în jur de 1.000 lei, iar partenerul 2.000 lei. Astfel, ambii contribuiți corect, dar fără presiune disproporționată”, explică Ileana Ilie.

Când acest echilibru lipsește, apare, pe de-o parte, infantilizarea partenerului cu venituri mici: Cel care aduce „grosul” banilor tinde să preia deciziile („Eu plătesc, eu aleg destinația vacanței”), transformând relația într-una de tip părinte-copil. Pe de altă parte, vorbim despre vinovăția cronică: Cel care câștigă mai puțin se simte „dator” și încearcă să compenseze printr-o muncă domestică excesivă sau prin compromisuri nefirești, după cum spune Denisa Zdrobiș.

Reguli simple 

Cum pot cuplurile să își împartă banii corect, fără să-și rănească orgoliile? Psihologii consultați de „Adevărul” recomandă câteva principii de bază:

1. Ideal ar fi să definiți „banii noștri” vs. „banii mei”: Stabiliți un buget clar pentru cheltuielile comune (rate, chirie, utilități, mâncare), dar asigurați-vă că fiecare păstrează conturi individuale. „Independența financiară, chiar și la o scară mică, este vitală pentru sănătatea psihică”, notează Denisa Zdrobiș.

2. Renunțați la a folosi banii ca instrument de control: Modelul „eu plătesc mai mult, deci decid” distruge încrederea în cuplu.

3. Recunoașteți munca invizibilă a celuilalt: Banii nu sunt singura monedă de schimb într-o casă. „Timpul, implicarea în casă, grija pentru copii sau sprijinul emoțional sunt la fel de valoroase, chiar dacă nu se văd în venituri”, subliniază Ileana Ilie. Un cuplu sănătos nu funcționează după principiul cine aduce mai mult, valorează mai mult.

4. Vorbiți și despre frici, nu doar despre cifre: Disputele pe seama facturilor ascund de multe ori frica de a nu fi destul de bun, teama de abandon sau de control.

„Maturitatea într-un cuplu înseamnă să înțelegem că suntem o echipă, iar banii sunt doar un instrument”, concluzionează Denisa Zdrobiș. „Când ești la cârma unei bărci, nu contează cine a cumpărat vâslele, ci faptul că ambii trageți în aceeași direcție, cu forțele de care dispuneți, fără ca unul să fie lăsat în urmă.”

Un model diferit: totul la comun

Brian Page, citat de CNBC, spune că, în cazul său, secretul unei căsnicii fericite a constat în eliminarea completă a separării financiare. Deși soția lui câștigă de aproape cinci ori mai mult, cei doi folosesc conturi comune și tratează toate veniturile ca fiind ale familiei.

Această abordare elimină din start calculele legate de contribuții și reduce riscul apariției tensiunilor legate de „cine plătește mai mult”.

În plus, și Page atrage atenția asupra unui aspect adesea ignorat: într-o relație, contribuția nu se măsoară doar în bani, ci și în timp, energie și muncă invizibilă - factori care nu apar în venituri, dar influențează direct echilibrul cuplului.

În practică, nu există o singură formulă corectă - fie că oamenii aleg să aibă conturi separate, contribuții proporționale sau un sistem complet comun. Diferența o face nu modelul în sine, ci dacă ambii parteneri îl percep ca fiind corect.