Video Străzile din Predeal devin pustii de frica urșilor. Primar: „Avem voie să-i omorâm în oraș, dar nu suntem pregătiți. Ne-au sacrificat!”

Un video de câteva zeci de secunde în care apar urși filmați pe străzile din Predeal, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, a împărțit Internetul. Autoritățile au primit relativ recent posibilitatea legală inclusiv să-i omoare. „Nu suntem pregătiți”.

În imaginile publicate pe pagina „Predeal”, alături de explicația „Câțiva urși filmați în luna mai 2026, în Predeal. În Predeal, situația este atât de gravă încât străzile devin pustii după lăsarea întunericului.”, au împărțit Internetul. Sunt pe de o parte cei care atrag atenția că „o să mâncăm cu urșii din aceeași oală” și care cer rezolvarea problemei, și pe de alta cei care subliniază că „viața în orașe de munte aduce cu ea și interacțiuni cu animalele sălbatice”.

„Înroșiți apelurile de urgență, prin 112, că altfel nu se iau măsuri”, vin și sfaturile, atent contraatacate de replici precum „eu i-aș dresa pe urși să mănânce numai boți pane și analfabeți în sos”.

„Am fost de Paște acolo, pur și simplu e ireal, nu exista casă, pensiune fără gard electric și într-o noapte am primit de doua ori Ro Alert, deja e prea mult. Prea multi urși”, se exprimă în continuare turiștii.

Urșii se apropie astăzi fără frică de zonelelocuite FOTO: Jolana Sedlakova

Primarul Predealului, Sorin Ioan Ciobanu, admite că prezența urșilor este ceva obișnuit, însă spune că cei care comentează descriind localitatea drept una în care oamenilor le este teamă să circule sunt răuvoitori.

„Nu este normal, dar este obișnuit. Și nu numai în Predeal, în toate stațiunile de pe Valea Prahovei, inclusiv Poiana Brașov. Ne luptăm, facem tot ce putem”, a declarat primarul.

Legea 73/2026 le dă autorităților locale inclusiv posibilitatea să împuște urșii care ajung în intravilan, însă „nu putem să facem genocid acum”, subliniază primarul.

„Noi ne-am dus către urși, nu urșii au venit către noi”

„Poate unii își doresc (n. red. - omorârea urșilor), unii nu. Poate v-ați dat seama că urșii ăștia au împărțit lumea în două. Nu știm câte procente sunt de partea lor, dar sunt aproape egale procentele. Sunt unii care ne urmăresc pe stradă și nu ne lasă să facem intervenții asupra urșilor și sunt alții care ne încurajează să omorâm urșii. Să-i omorâm, da, avem voie chiar să-i și omorâm, când apar în intravilan.

Noi nu suntem pregătiți pentru așa ceva, nu știu dacă v-a mai spus vreun primar. Au aruncat treaba asta acum doi ani și jumătate în cârca primarilor. Noi nu avem pregătire pentru astfel de situații, pe noi ne-au sacrificat oarecum, deși ne facem treaba. Dar nu este în regulă ce se întâmplă, eu să umblu noaptea prin oraș și prin pădure, a doua zi nu pot să stau la birou cu ochii deschiși. Nu mă vaiet, nu mă plâng, dar nu e normal să se întâmple astfel de lucruri”, a mai spus primarul.

În localitate se acționează conform normelor legale, a repetat primarul, însă „nu suntem pregătiți mental ca primarul și viceprimarul să alerge noaptea după urși prin pădure, noi n-am făcut pregătire pentru așa ceva”, a mai punctat Sorin Ciobanu.

Pericolul, pe de altă parte, există, iar populația este sfătuită să nu mai umble, după lăsarea întunericului, prin oraș. La fel de adevărat este însă că sunt case construite la limita pădurii și chiar în pădure.

„Practic noi ne-am dus către urși, nu urșii au venit către noi. Și toată greșeala a plecat din 2016, când s-a oprit vânătoarea la urși. Ursul n-a mai avut frică de oameni. E în vârful lanțului trofic în pădurile din România, nu are dușmani naturali. Singurul dușman de care se temea era vânătorul, omul. Și el știa – nu mă apropii de așezările omenești că se întâmplă lucruri rele pentru noi. Și îi mai țineau deoparte acele vânători, dar de când s-a interzis vânătoarea, și s-au înmulțit, și ne-au cotropit, nu mai au frică de noi”, a mai spus primarul.

Cum se poate acționa în situații critice

În cazuri de urgență apărute în interiorul localității, echipa de intervenție condusă de primar/viceprimar, din care fac parte jandarmii, salvamontiștii și un medic veterinar, poate împușca ursul, dacă acesta pune în pericol iminent viața sau integritatea corporală a persoanelor ori dacă exemplarul este clasificat drept „urs habituat” (care și-a pierdut frica de oameni și este agresiv). Intervenția de urgență este reglementată de OUG 81/2021, actualizată prin OUG 60/2025 și Legea 73/2026.

Prin legi speciale sunt reglementate cotele de vânătoare, menite să permită gestionarea populației de urs brun prin vânarea unui număr fix de exemplare alocat fondurilor cinegetice, cu scopul de a reduce densitatea animalelor în zonele critice. Ar trebui eliminați, punctual, prin împușcare, urșii agresivi care produc pagube majore în afara localităților.

Legea prin care s-a alocat o cotă de vânătoare de aproape 900 exemplare pe an este în acest moment blocată, prin contestarea la Curtea Constituțională de către președintele României, Nicușor Dan.

Legea, adoptată anterior de Parlament, aproba o cotă fixă de vânătoare de 859 de exemplare de urs brun pentru anul 2026, dublând practic numărul de animale ce puteau fi ucise.

Șeful statului a refuzat să semneze legea și a trimis-o la instanța constituțională, invocând o serie de vicii majore de legalitate și de fundamentare științifică. Printre altele, Administrația Prezidențială a invocat încălcarea normelor europene (Directiva Habitate), președintele semnalând că o vânătoare anuală planificată, bazată pe cote fixe stabilite politic de Parlament, reprezintă o măsură disproporționată care riscă să declanșeze o procedură de infringement împotriva României.

S-a invocat de asemenea lipsa fundamentării științifice, argumentându-se că majorarea masivă a cotelor nu are la bază studii de specialitate actuale și recunoscute, care să demonstreze că populația de urși este în mod real excesiv de numeroasă sau că alte soluții alternative ( garduri electrice, gestionarea deșeurilor etc.) au fost complet epuizate. S-a mai semnalat că legea nu definește criterii clare și stricte pentru modul în care se aplică vânătoarea de prevenție, lăsând loc la abuzuri și putând transforma vânătoarea de gestionare într-o „vânătoare de trofee” camuflată, fără a rezolva problema urșilor problemă din stațiuni precum Predeal.

Aplicarea legii este în acest moment suspendată, iar actul normativ nu poate intra în vigoare până când magistrații CCR nu vor dezbate și nu se vor pronunța asupra constituționalității sale. Autoritățile locale și asociațiile de vânătoare pot în schimb acționa în baza cadrului legal vechi (OUG 81/2021), care permite eliminarea sau împușcarea urșilor în cazuri punctuale de urgență, prin decizia comisiilor locale conduse de primari.

Cum s-a ajuns la efective atât de mari și ce soluții rămân

Soluția pentru a rezolva o problemă care s-a amplificat în timp „este foarte complexă, nu complexă”, atrage atenția Cristian-Remus Papp, cadru didactic asociat la UBB Cluj-Napoca, Facultatea de Biologie, și manager departament Specii și Arii Protejate în cadrul WWF România.

Cotele blocate la acest moment, adică intervențiile letale, pot fi parte a soluției, însă „problema este când doar această soluție se vede”. „Istoria ne arată că, chiar dacă am avut cote la dispoziție, nu s-a rezolvat problema. În ultimii doi ani s-au putut extrage 426 de exemplare și, din câte știu eu, aproape că s-a realizat cota, însă exemplarele recoltate au fost undeva la 80% trofee, deși focusul clar trebuia să fie reprezentat de urșii problematici, cei care se apropie foarte mult de localități”, a arătat Papp.

O problemă este că nu se fac așa cum trebuie monitorizările.

„A apărut și aproape de Cluj un urs tânăr și sigur că a vizitat comunitățile din jurul orașului. Și a creat panică. Pe de altă parte, în Băile Tușnad, în momentul în care apare un urs, echipa de intervenție în 5, maxim 10 minute, este la fața locului și reușește să îndepărteze ursul. Adică acolo se face și o monitorizare activă. Pe când în alte zone, din păcate, situația se lasă chiar să degenereze”,  a adăugat Cristian Papp.

Impresia este aceea că uneori se lasă intenționat să se agraveze situația, când s-ar putea interveni fără provocări, a mai spus profesorul.

Drept este și că multor echipe le lipsește experiența, pentru că s-au semnalat urși inclusiv în localități situate la altitudini mici, în care sălbăticiunile nu sunt o prezență obișnuită. Cristian Papp spune încă că la acțiunea organizată săptămâna trecută, la Băile Tușnad, unde s-a desfășurat un training pentru echipele de intervenție, au fost doar doi primari prezenți.

„S-a practicat un management de tip farming”

„Am dat sfoară în țară, am făcut invitații și am avut doar doi primari prezenți, primarul de la Băile Tuşnad și primarul din Râșnov. În rest, n-a fost absolut nimeni prezent. Sigur, au mai fost de la administrațiile locale, de la Brașov, de exemplu a fost cineva care recent a intrat în echipa de intervenție. Însă în rest au fost medici veterinari care iau parte la intervenții, au fost silvici, au fost câțiva vânători, dar ne-am fi așteptat la un interes mult mai mare din partea autorităților locale, și a primarilor, în speță. Chiar dacă nu puteau ei să vină, ar fi fost poate util să trimită câțiva oameni pentru acest schimb de experiență și training. Ceea ce n-a fost cazul”, a subliniat Cristian Papp.

Sunt localități întregi în care  o problemă mare este managementul deșeurilor, deși există soluții, există containere speciale, anti-urs, doar că acestea implică anumite costuri pentru înlocuirea celor vechi. Nu ar trebuie neapărat înlocuite toate în localitățile în care urșii coboară frecvent, însă se impune plasarea unor astfel de containere cel puțin în zonele „fierbinți”, acolo unde se știe foarte bine că revine ursul, a mai arătat Papp.

Cât despre înmulțirea excesivă a urșilor, de trei ori peste ce poate suporta România, soluția este renunțarea la ceea ce se întâmplă astăzi.

„Cum se poate rezolva? Păi, prin două modalități. 1 - să nu inducem noi această creștere, și din păcate ăsta e rezultatul practicii din ultimii 20, chiar 30 de ani. S-a practicat un management de tip farming, adică să existe o progenitură cât mai mare, exemplare cât mai multe și mai valoroase. Și asta s-a făcut prin suplimentarea de hrană în foarte multe puncte de hrănire. Practic, fiecare fond cinegetic, mai ales din zona montană și pe urmă și zona de deal, au oferit în continuare tone de boabe de porumb. Și asta nu face altceva decât să crească numărul puilor. În loc să avem unu, doi pui la ursoaică, frecvent vedem patru, chiar și cinci. Adică s-a dereglat inclusiv biologia speciei și sigur că asta e o strategie de supraviețuire. În momentul în care o specie sălbatică are la dispoziție hrană din abundență, automat numărul puilor va crește. Pentru că acum avem, acum trebuie să ne reproducem,  că nu știm mâine ce va fi”, a explicat Papp.

În ultimii 30 de ani, s-a atras de asemenea ursul din zonele montane în zonele de deal, susține Papp, „pentru că fiecare a vrut să aibă urs pe fondul lui de vânătoare și să aibă ce împușca”.

„Atrăgând urșii la altitudini mai joase, coroborat cu managementul precar al deșeurilor, suntem unde suntem. Urșii s-au învățat cu hrana de origine antropogenă, facilă, îi vedem în stațiuni. În weekend a fost ursul într-un hotel la Poiana Brașov. Sigur că acestea nu sunt lucruri normale, dar ăsta e rezultatul pe care îl vedem”, a mai spus Cristian Papp.

Pe lângă favorizarea înmulțirii urșilor, înn toți acești ani a fost și un management defectuos. Deși activează într-o organizație dedicată conservării naturii, WWF România, Cristian Papp spune că activiștii nu se opun intervențiilor letale în situațiile care impun o astfel de soluție, adică în cazul urșilor problemă.

„O altă problemă legat de management apare atunci când există cote de recoltă și nu se vizează exemplarele problematice. Și mă referam la acele cote din ultimii doi ani. Pe de altă parte, în intervalul 2017-2024, exista o cota anuală de, cred, 120 de exemplare. Și nici într-un an nu s-a atins cota, în ciuda sutelor de pagube anuale. Au existat ani în care s-au extras undeva la nouă exemplare. Adică e, oarecum, și o rea-voință din partea anumitor sectoare care nu contribuie activ la reducerea pagubelor. Și sigur că asta duce la - ok, hai să dăm vina cumva pe ONG-uri. ONG-urile nu au, în primul rând, niciun fel de putere decizională. Pur și simplu fac recomandări. Asta facem noi. Și testăm soluții. Noi nu avem putere să aducem schimbări”, a susținut Cristian Papp.

Cei aflați cu degetul pe trăgaci pot, în schimb, să aleagă să împuște un trofeu sau un urs problemă. De aici au apărut taberele, a mai explicat Papp.

„Există această tensiune, din păcate, în societate cu cele două tabere. Și noi încercăm să ne poziționăm undeva la mijloc, motiv pentru care ne urăsc și vânătorii, ne urăște și o parte a societății civile, care, da, ar vrea să salveze fiecare urs. Noi suntem conștienți că nu-i posibil acest lucru. Și ăsta e și motivul pentru care, fiind organizații de conservare, noi venim și cu alte soluții și alternative, pentru că asta este calea. Nu poți avea o singură metodă. O singură metodă nu va rezolva niciodată problemele. Trebuie un cumul de metode, de soluții și să atacăm problema din fașă. (...) Da, bun, se dau cote, de o mie, de două mii de exemplare pe an. Dacă nu se vizează exemplare problematice, nu va scădea, din păcate, numărul conflictelor și vor tot apărea victime. Ceea ce e foarte trist, până la urmă, și tot omul de rând are de pierdut”, a mai spus Cristian-Remus Papp.

În România există astăzi, pe lângă urșii sălbatici, un segment semidomesticit, iar asta ca urmare a acțiunilor oamenilor. Sunt urșii habituați, care nu mai au frică de om, dar care reacționează în momentul în care se simt în pericol. Din acest segment apar și cazurile tragice, cum a fost cazul recent al femeii omorâte în Bistrița, sau cazul turistului din Italia care a hrănit urșii, a explicat Papp. „Chiar dacă vorbim de urși obișnuiți cu omul, ei reacționează în momentul în care se simt în pericol. Și sigur, avem acel segment de urși sălbatici. Mă duc frecvent în zona montană, caut ursul, nu-l găsesc, îi văd urmele, pentru că imediat cum îmi simte prezența, el pleacă. Nu ne întâlnim cu ursul în zonele sălbatice, cu adevărat sălbatice”, a conchis Papp.