Exclusiv „Cel mai bun medicament pentru creier este somnul”. Prof. Constantin-Dulcan: Cum ne otrăvește furia biochimia organismului

Un creier suprasolicitat nu devine mai eficient, ci mai obosit. Expus zilnic la mesaje, solicitări și un flux continuu de informație, creierul poate să ajungă la o stare de epuizare, explică prof. Dumitru Constantin-Dulcan, într-un interviu acordat „Adevărul”.

prof. Dumitru Constantin-Dulcan. Sursă foto: Arhivă personală

Ce se întâmplă cu creierul unui om expus zilnic la mesaje și la un flux continuu de informație?

Prof. Dumitru Constantin-Dulcan: Tot ce există în universul nostru funcționează pe principiul ciclicității: activitate – repaus. Și creierul are nevoie de repaus. Somnul explică o astfel de nevoie. Orice eveniment psihologic sau fizic trăit de noi, implică și o biochimie care poate fi benefică sau nocivă pentru sănătatea noastră.

Să exemplificăm prin starea de furie. Când ne înfuriem intrăm într-o chimie a stresului. Organismul ia măsuri de apărare pentru că are o structurare inteligentă. Se va genera un exces de cortizol și de catecolamine de tipul adrenalinei.

Furia, agresivitatea, traumatismele, frica, depresia, indispoziția se traduc prin biochimia stresului.  Excesul de cortizol ne afectează neuroplasticitatea, poate genera tahicardie și creșterea presiunii arteriale (TA).

Excesul de adrenalină poate determina o vasoconstricție, fie la nivelul cordului sau al creierului cu risc de accidente vasculare.

Un studiu efectuat la Universitatea Harvard în cazurile de accidente vasculare cardiace sau cerebrale la tineri care, în mod normal nu ar trebui să aibă suferințe de acest gen, a constatat că înainte cu câteva ore au suferit un stres de mare intensitate.

Iată deci o lecție pe care trebuie să o învățăm evitând expunerea la un stres intens care poate fi riscant pentru sănătatea noastră, chiar și la o vârstă tânără. 

De ce are nevoie creierul nostru pentru propria sănătate?

În primul rând de un somn normal. Știm cu toții: copiii mici au nevoie de foarte mult somn.  Aș spune că cel mai bun medicament pentru creier este somnul. Durata necesară a somnului pentru omul adult este în medie de 7 ore. Sunt și persoane care dorm mai puțin - în jur de 5-6 ore. Este, sigur și o nevoie individuală. Despre Napoleon se spune că dormea puțin, dar uneori ar fi avut nevoie de un somn de scurtă durată chiar pe câmpul de bătălie.

Cât de mult influențează mediul în care trăim și volumul de informație în dezvoltarea inteligenței?

Sunt multe opinii în acest sens. Personal, cred că noi am dispus întotdeauna, ca ființe umane de aceeași minte. Diferită a fost însă oferta, solicitarea socială - de la omul cavernelor la omul actual distanța este imensă.

În primul rând, durata vieții acestor oameni era în jur de 24-25 de ani. Civilizația care i-a oferit alte condiții de existență de la omul culegător de fructe și vânător până la cel de astăzi, a avut indubitabil, un rol major în existența sa. Să spunem doar că la sfârșit de secol XIX speranța de viață era în jur de 50 de ani.

M-am gândit adesea că dacă la vremea când durata vieții era în jur de 25 de ani, le-ar fi spus cineva acestor oameni că va veni vremea când viața va ajunge la 75 - 80 de ani, ar fi crezut cineva? Exclus.

Ce factori din viața omului i-au permis actuala performanță?

Până la era descoperirii antibioticelor se murea de bolile acute: infecții bacteriene, de multe forme de tuberculoză - nu numai pulmonare.

Subnutriția și igiena precară, numeroasele molime ca ciuma bubonică, cereau de asemenea un mare tribut. Se spune că pe sub rochiile scumpe ale doamnelor de la curtea lui Ludovic al XIV-lea, colcăiau ... cunoscutele insecte.

Oamenii nu știau realmente de ce trebuie să se spele, să se îmbăieze. Despre toaletele de care facem astăzi uz, ce să mai vorbim... Se pare că englezilor le-a venit în minte crearea „apei închise” adică WC-ul de astăzi.

Viața cu durata și toate comoditățile de care dispunem astăzi își are începutul la sfârșitul secolului al XIX-lea când, în sfârșit, se cunosc ceea ce numim astăzi microbi. Fac excepție cele două războaie mondiale despre care se spune că prin armele de care s-a făcut uz, au murit mai mulți oameni decât în toate războaiele din trecutul istoric al omenirii.

Făcând abstracție de aceste războaie, nici nu realizăm ce avantaje imense, ce comodități ne-au adus secolele XX și XXI.

În vremea noastră avem toate facilitățile pentru o viață acceptabilă sau chiar fericită. Două mari „rele” ne strică toate șansele acestei vieți: ura dintre noi și dorința de putere impusă agresiv.

Omul este o ființă inteligentă, am spus adesea. Din nefericire nu este întotdeauna și înțeleaptă. Persistența războaielor este o confirmare. Înțelepciunea constă în utilizarea benefică și nu malefică a inteligenței!

Când acest deziderat se va împlini, abia atunci ne vom dovedi înțelepciunea și ne vom împlini rostul, sensul cu care am fost trimiși pe mica noastră planetă care ne poartă printre stele avizi de Lumina lor!

Poate o emoție negativă, repetată, constantă, să producă modificări biologice în organism? Ce rol joacă frica în starea de sănătatea unei societăți?

Categoric. Frica este emoția cea mai păguboasă, primejdioasă prin proprietățile ei. Frica și depresia sunt extrem de nocive pentru sănătatea noastră.

Poate știința explica experiențele spirituale? Sau există un prag dincolo de care neurologia nu mai are răspunsuri?

Dacă o reduci la concepția materialistă, neurologia se oprește. Dacă nu o privești cu ochelari de cal, duce până la Dumnezeu. Depinde si de ce minte comentează, ce suflet are individul respectiv și mai ales din ce grup face parte. A nu respecta părerea grupului înseamnă să te autoexcluzi. Și atunci ești obligat să vorbești ca ei…

La conferința „ȘtiuCineSunt” de anul trecut ați vorbit despre legătura dintre știință și spiritualitate. Se confirmă, din perspectiva dumneavoastră, că cele două merg împreună? 

Da, fara îndoială.

Ce ați învățat, ca medic, despre ceea ce definește cu adevărat ființa umană? 

Că ceea ce de mii de ani noi discutăm și anume de faptul că există un suflet care animă corpul nostru fizic este o constatare reală. Da. Avem un suflet. Da, este acel element care părăsește corpul în momentul în care murim.

De ce se tem oamenii cel mai mult, în esență?

De siguranța zilei de mâine.

Ce ați putea să ne spuneți despre ce se întâmplă cu mintea în apropierea morții?

Evident că intri într-o alertă și că treci prin mai multe faze. Moartea subită nu mai are aceste faze, dar dacă se moare după un traumatism, se trece prin faza în care durerea este foarte intensă. La un moment dat durerea dispare. De asemenea și vederea. Se trece într-o altă dimensiune.

Există dovezi neurologice solide pentru experiențele din apropierea morții?

Sunt studii care susțin aceste experiențe. Nu este ușor să surprinzi un om în momentul morții pentru a fi studiat științific.

Ce ar trebui să înțeleagă un om despre viață înainte să fie prea târziu?

Că există Dumnezeu.

De ce sunt adolescenții de astăzi tot mai anxioși?

Eu nu aș spune că sunt anxioși. Eu spun că unii sunt mai năbădăioși, nu anxioși, aș rămâne aici.

Ce îi lipsește generației digitale, ce le lipsește tinerilor astăzi?

Răbdarea.

Este depresia contemporană în parte, o boală a lipsei de sens?

Da.

Suntem mai deconectați ca niciodată, si nu din cauza tehnologiei, ci a pierderii sensului? Ne pierdem sensul?

Fără îndoială că da.

În contextul tuturor acestor provocări despre care ați vorbit - stresul cronic, pierderea sensului, dificultățile de concentrare, dezechilibrele emoționale - cât de important devine astăzi un demers conștient de educație, atât pentru părinți, cât și pentru adulți în general? Și, în mod concret, ce pot face oamenii pentru a-și regăsi echilibrul și pentru a contribui la formarea sănătoasă a copiilor?

Aș spune că este una dintre cele mai importante preocupări ale societății actuale.

Tot ceea ce am discutat - stresul, dezechilibrele emoționale, pierderea sensului - nu sunt întâmplătoare. Ele sunt consecința unui mod de viață și, mai ales, a unui mod de gândire. Copilul nu învață doar din ceea ce îi spunem, ci și din ceea ce vede la noi. Părintele este primul model.

De aceea, dacă vrem o generație echilibrată, trebuie să începem cu noi înșine. Să ne educăm pe noi, să înțelegem mecanismele minții, rolul emoțiilor și importanța sensului în viață.

Astăzi nu mai vorbim doar despre parenting, în sensul clasic al cuvântului. Vorbim despre o criză reală de sens, direcție și echilibru. Într-o lume în care anxietatea crește, dependențele digitale se accentuează, iar reperele devin tot mai fragile, nu mai este o chestiune de opțiune, ci de responsabilitate.

De aceea, inițiativele care aduc împreună știința și spiritualitatea sunt, în opinia mea, extrem de valoroase. Pentru că omul nu este doar materie, ci și conștiință.

Un astfel de demers este și conferința „Părinte conștient, copil împlinit”, care va avea loc pe 10 mai 2026, la Sala Palatului. Nu este doar un eveniment despre parenting. Este un răspuns la această realitate pe care o trăim. Este un eveniment european de conștientizare personală și de transformare relațională. Nu este un eveniment dedicat doar părinților. Îi privește pe toți: părinți, adulți în general, profesori de orice nivel, specialiști în sănătate mintală, oameni din media, jurnaliști, influenceri. Cu toții avem responsabilitatea de a răspunde la întrebările fundamentale ale acestui timp - ce fel de adulți lăsăm lumii de mâine și ce fel de adulți alegem noi, astăzi, să fim? - și de a ne schimba calitatea relațiilor cu noi înșine, cu copiii noștri si cu toti ceilalti. 

Această conferință reunește la București, alături de prof. univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan, alte trei voci de referință la nivel internațional:

• Dr. Shefali Tsabary - una dintre cele mai influente voci globale în parentingul conștient, cunoscută pentru abordarea care pune accent pe transformarea interioară a părintelui; 

• Alfie Kohn - unul dintre cei mai importanți critici ai sistemului educațional tradițional, promotor al unei educații bazate pe autonomie, empatie și sens; 

• Neale Donald Walsch - autorul seriei „Conversations with God”, una dintre cele mai influente voci contemporane în spiritualitate, care va veni la București pentru a oferi cinci pași esențiali pentru a deveni un adult conștient și un părinte inspirat, dezvoltând totodată teme și perspective din lucrarea sa dedicată relației dintre spiritualitate și parenting, în linia volumului „Conversații cu Dumnezeu pentru părinți”.