„Dacă e gelos, înseamnă că mă iubește?” Mitul toxic din cuplu demontat de psihoterapeuți

Gelozia nu vine la pachet doar cu certuri, suspiciuni sau conflicte evidente. Specialiștii spun că începe, de multe ori, subtil: prin întrebări repetate, nevoia constantă de confirmări, interpretări negative și frica permanentă de a nu pierde persoana iubită. În timp însă, aceste comportamente pot deteriora încet relația.

Mulți oameni confundă gelozia cu iubirea sau implicarea emoțională Sursă foto: Pixabay

Un nou studiu publicat în Journal of Social and Personal Relationships arată că atunci când unul dintre parteneri se simt amenințat de o altă persoană, ajunge să investească mai multă energie în „apărarea” relației. 

„Observ frecvent că gelozia este una dintre emoțiile care distrug relațiile cel mai lent, dar și cel mai profund. Nu apare întotdeauna prin scandaluri evidente sau acuzații directe. De multe ori începe subtil, prin întrebări repetate, nevoia constantă de confirmări, suspiciuni, verificări sau interpretări negative ale unor situații banale. În timp însă, schimbă complet dinamica unui cuplu și felul în care partenerii ajung să se privească unul pe celălalt”, explică pentru „Adevărul” Laura Găvan, psihoterapeut cognitiv-comportamental.

Gelozia nu înseamnă întotdeauna iubire

Mulți oameni confundă gelozia cu iubirea sau implicarea emoțională, însă specialiștii atrag atenția că lucrurile sunt mai complicate.

„Aud des ideea: «Dacă este gelos, înseamnă că îi pasă». În realitate, gelozia excesivă vorbește mai puțin despre iubire și mai mult despre frică. Din experiența mea, în spatele geloziei găsesc rareori «prea multă iubire», ci mai degrabă nesiguranță, anxietate, teamă de abandon și o nevoie profundă de validare”, spune Laura Găvan.

Potrivit cercetării, atunci când apare gelozia, oamenii nu se mai concentrează atât de mult pe apropiere, comunicare și conexiune în relație, ci pe teama de a nu pierde partenerul. Astfel, ajung să fie mai atenți la lucrurile pe care le percep ca amenințări și simt nevoia să controleze mai mult relația

„Uneori gelozia vine din copilărie și din comportamentele familiale în care persoana a crescut. Dacă ai trăit într-un mediu în care exista instabilitate emoțională, conflict, critică sau afecțiune condiționată, poți ajunge să privești relațiile ca pe ceva nesigur și imprevizibil. Copilul care nu s-a simțit în siguranță emoțională devine adesea adultul care trăiește permanent cu frica de a nu fi abandonat sau înlocuit”, subliniază ea.

Alteori, gelozia apare după experiențe dureroase din relațiile anterioare. Persoanele care au trecut prin infidelitate pot intra într-o nouă relație într-o stare permanentă de alertă.

„Practic, nu mai reacționează doar la partenerul actual, ci și la rănile emoționale vechi care nu au fost vindecate”, explică specialista.

Cum apare cercul vicios al geloziei

Cercetătorii de la Universitatea din Köln au analizat comportamentul a sute de persoane și au observat că gelozia îi împinge pe parteneri către comportamente defensive: verificări constante, monitorizare, suspiciuni sau nevoia excesivă de reasigurare.

Problema este că aceste reacții nu liniștesc anxietatea, ci o amplifică.

„Există și o legătură foarte puternică între gelozie și stima de sine scăzută. Când cineva simte, în profunzime, că nu este suficient de valoros, apare constant teama că va fi comparat, înlocuit sau părăsit. În astfel de situații, orice întârziere la un mesaj, orice schimbare de ton sau orice interacțiune banală a partenerului poate fi interpretată ca o amenințare”, afirmă Laura Găvan.

Aceasta spune că multe persoane ajung să dezvolte gânduri distorsionate despre relație: „Dacă nu răspunde imediat, sigur ascunde ceva” sau „Dacă vorbește cu altcineva, înseamnă că nu mă mai iubește”.

„Problema este că aceste interpretări devin filtre prin care persoana începe să privească întreaga relație. În timp, nu mai reacționează la realitate, ci la propriile scenarii alimentate de anxietate și nesiguranță.”

Controlul distruge apropierea emoțională

Specialista avertizează că gelozia nu se manifestă întotdeauna în mod dramatic. Uneori apare prin comportamente considerate chiar „normale” sau romantizate: verificarea telefonului, nevoia de a ști permanent unde este partenerul, întrebările repetitive sau posesivitatea mascată sub forma grijii.

„La început, aceste comportamente pot părea dovezi de interes și implicare emoțională. În timp însă, devin sufocante și erodează încrederea dintre parteneri”, spune psihoterapeutul.

În multe cupluri, cu cât o persoană încearcă să controleze mai mult relația de frica abandonului, cu atât celălalt partener începe să se simtă monitorizat și lipsit de libertate emoțională. Devine defensiv, evită anumite discuții sau ascunde lucruri minore doar pentru a evita conflictele.

„Iar aceste reacții sunt apoi interpretate drept «dovezi» că suspiciunile erau reale. Astfel, gelozia ajunge să creeze exact distanța de care persoana se teme cel mai mult”, explică Laura Găvan.

Concluziile studiului confirmă această dinamică. Cercetătorii au observat că persoanele concentrate constant pe „protejarea” relației deveneau, în timp, mai geloase și mai nesigure emoțional. În schimb, cei care continuau să investească timp în comunicare și apropiere aveau relații mai stabile și mai satisfăcătoare.

Cum poate fi gestionată gelozia sănătos

Psihoterapeutul spune că gelozia nu dispare prin mai mult control, ci prin înțelegerea cauzelor reale din spatele ei: „Schimbarea apare atunci când persoana începe să observe ce anume activează această frică, ce răni emoționale poartă și cât de mult își leagă valoarea personală de validarea primită din relație.”

În terapie, unul dintre cele mai importante procese este diferențierea dintre realitate și interpretare.

„Oamenii ajung să observe că orice întârziere, retragere sau schimbare de comportament nu înseamnă automat respingere sau trădare. La fel de importantă este reconstruirea stimei de sine și învățarea unui mod mai sănătos de a gestiona anxietatea și nesiguranța,” punctează specialista.

Ea subliniază că gelozia ocazională este normală și umană. Devine însă periculoasă atunci când începe să conducă relația și transformă iubirea într-o luptă continuă pentru control și reasigurare.

„Din ceea ce observ în practica mea, multe relații nu sunt distruse de lipsa iubirii, ci de frica permanentă de a o pierde”, concluzionează Laura Găvan.