Adevărul despre anxietate: nu realitatea ne sperie, ci scenariul din mintea noastră
0Felul în care ne imaginăm viitorul influențează direct nivelul nostru de anxietate. Psihologii, studiile recente și autorii de dezvoltare personală ajung la aceeași concluzie: viitorul, mai întâi, se construiește în minte.
„Viața este un drum cu suișuri, coborâșuri și zone de platou. Nu este nici pe departe liniară, forțându-ne să ne depășim limitele și să ne învingem temerile. Anxietatea reflectă teama de viitor și, săpând mai adânc, descoperim lipsa de resurse, neîncrederea în forțele proprii”, explică pentru „Adevărul” psihologul clinician Luminița Tăbăran.
Ea arată că mulți oameni funcționează pe tipare de gândire negativă învățate în copilărie sau construite în urma unor experiențe dureroase. Această focalizare permanentă pe scenariile nefavorabile blochează găsirea soluțiilor și schimbă chimia corpului: hormonii stresului cresc, mintea intră în „luptă sau fugi”, iar sănătatea devine vulnerabilă.
Pentru specialistă, anxietatea prinde rădăcini în neîncrederea în sine și în impresia că nu avem control asupra a ceea ce urmează. „Puține lucruri din viață sunt în controlul nostru. Stabilitatea e fragilă, predictibilitatea scade. Când ne agățăm de control total, pierdem contactul cu ce simțim cu adevărat”, spune ea.
Luminița Tăbăran numește perspectiva spirituală un sprijin în repoziționare: renunți la lupta cu imprevizibilul, accepți fluxul vieții și iei decizii dintr-un spațiu al încrederii, nu al fricii.
Viitorul pe care ți-l imaginezi îți poate amplifica anxietatea
Amintim că un studiu publicat recent în Psychological Reports, intitulat „Anxiety and Future-Self Clarity: Can Future Thinking Influence Self-Esteem?”, a găsit o legătură directă între modul în care oamenii își proiectează mental viitorul și nivelul anxietății. Persoanele care vizualizează foarte clar un viitor mai puțin favorabil tind să aibă o stima de sine mai scăzută, iar această diminuare se asociază cu niveluri mai ridicate de anxietate.
Cercetătorii au analizat dacă aceste imagini foarte detaliate pot contribui direct la amplificarea anxietății. Ipoteza lor a fost că un viitor imaginat în culori întunecate devine atât de credibil încât afectează valoarea personală a fiecăruia din prezent.
Participanții cu anxietate ridicată au descris imagini mult mai clare ale unui viitor neplăcut, în timp ce cei cu stima de sine redusă aveau tendința de a contura aceste scenarii cu o precizie și mai mare. Rezultatele au sugerat că imaginea mentală negativă scade încrederea în sine, ceea ce crește anxietatea.
În etapa a doua a studiului, intervenția „Best Possible Self”, care a constat într-un exercițiu de scriere în care descrii în detaliu un viitor în care totul îți merge bine, a redus nivelul anxietății în ambele grupuri. Așa se face că un viitor reimaginat pozitiv a devenit, cel puțin temporar, un antidot pentru anxietate.
Zona spirituală traduce mecanismul în alți termeni: puterea de a reimagina viitorul
O parte interesantă a discuției despre anxietate și proiecțiile despre viitor apare și în zona spiritualității. Autoarea britanică Gill Thackray (psiholog, conferențiar, coach și practicantă șamanică instruită), în cartea sa „Manifestarea: Jurnal de manifestare - Realizează-ți potențialul și ceează-ți realitatea dorită” publicată la Editura For You, descrie manifestarea ca pe un proces de „reimaginare” a viitorului. În viziunea ei, modul în care ne gândim la ceea ce urmează poate schimba felul în care acționăm, ne motivăm și ne poziționăm în lume.
Thackray vorbește despre manifestare ca despre un act care combină psihologia, neuroștiința și încrederea într-o forță creatoare. Fiecare gând are, în interpretarea ei, o încărcătură energetică; atunci când această energie este orientată constant în direcția unei intenții, apare un fel de aliniere între minte, comportament și oportunități. Iar această aliniere, susține autoarea, nu este doar un exercițiu spiritual, ci și unul cognitiv: schimbarea tiparelor mentale diminuează autocritica, reduce sabotajul interior și clarifică direcția personală.
În opinia sa, blocajele nu sunt semn de lipsă de voință, ci rezultatul unor convingeri vechi și neexaminate. Schimbarea acestor convingeri, prin atenție, disciplină și acțiuni consecvente, ar crea spațiul necesar pentru un viitor diferit. Thackray descrie acest proces ca pe un angajament față de transformare, o practică ce presupune răbdare, perseverență și disponibilitatea de a gestiona obstacolele inevitabile.
În esență, ea introduce o perspectivă optimistă, dar ancorată în practică: viitorul nu este doar ceva ce se întâmplă, ci și ceva ce modelăm prin imaginație, intenție și acțiune. Este o abordare care se întâlnește, la nivel conceptual, cu rezultatele studiului științific: felul în care ne proiectăm viitorul influențează starea din prezent. Diferența este că, în timp ce psihologia explică mecanismul prin stima de sine și procesarea mentală a scenariilor negative, Thackray îl interpretează ca pe o schimbare de hartă interioară, un proces în care gândurile, emoțiile și acțiunile încep să tragă în aceeași direcție.
Notă: articolul include linkuri afiliate. Comisioanele obținute ajută la susținerea acestui site.
Se încarcă comentariile...
