Un ţigan, un mort, o ştire
0Cum vă doare pe unii în fund c-a mai murit un ţigan… Relaxaţi-vă, mor zilnic sute, mii, pretutindeni în România, în Europa. De foame, de frig, de boală, de mizerie, degeaba - mulţi copii (mortalitate infantilă), mulţi bătrâni (speranţă de viaţă scăzută) şi aşa mai departe.
Ce tare ne preocupă aici, în Romania, ţiganii care fac show – care sunt opulenţi, care sunt ridicoli, care sunt regi, care mor tragic, care fac rating – moartea în anonimat, care sigur ne aşteaptă pe toţi, acasă, în spital sau în sărăcie nu implică niciun story, n-are media coverage, nu mişcă, deci nu vinde.
Oricum, e clar, n-a fost niciodată român: s-a născut ţigan, a trăit ca un ţigan, fura ca un ţigan, a murit ca un ţigan. Asta apropo de cât se chinuie unii să pună cetăţenia înaintea etniei - inutil.
Dar în realitate, ştirile de zilele acestea sunt despre francezi. Ce naţiune civilizată, câte procente pentru Le Pen! Şi despre români. Ce ne mai preocupă ţiganii plecaţi, vedea-i-am pe toţi plecaţi, să scăpăm odată, să ne preocupe mai tare, să empatizăm mai cu foc cu ei victime, cum n-am face-o nicicând aici, în România unde evident sunt nişte nenorociţi.
Se oripilează Manuel Vals: a murit, ce păcat, dacă-l deportam era salvat!
Se agită MAE: e inadmisibil, nu se poate, instituţiile să-şi facă treaba, uite, la noi Poliţia face ordine.
Presa Românească: prigoana împotriva românilor (?) din străinătate continuă, dă click aici, poze cu ţiganul mort în exclusivitate pentru voi, în exclusivitate.
Ambasada Franţei: e regretabil, noi pregăteam pentru el Fundaţia Ferentari, să moară aici, acasă, cum se cuvine…
What a pain in the ass!, ar spune simplu Nigel Farage, peste Canal, amicilor şi Parlamentarul român sieşi, în gând.
Se încarcă comentariile...
