Scandalul legat de drepturile magistraților, un zgomot uriaș creat în jurul unor probleme false
0Întregul scandal legat de drepturile magistraților mi se pare un zgomot uriaș creat în jurul unor probleme false. Care ignoră / ascunde problemele reale. Care există. Și pe care nimeni nu vrea să le rezolve.
Discuțiile se învârt aproape exclusiv în zona salariilor și a pensiilor. De la niște probleme punctuale care există (de exemplu, nu este normal ca pensia să fie mai mare decât salariul) și pe care nu cred că magistrații le neagă, se ajunge, în lipsa oricărui raționament, la concluzia că toți magistrații sunt incompetenți, corupți, leneși, îmbuibați etc. Avem o categorie profesională care, în bloc, face obiectul unui discurs de ură. Discurs lipsit de orice nuanțe.
Discursul politicienilor legat de tăierea drepturilor magistraților seamănă teribil de mult cu discursul acelorași politicieni despre măsurile legate de mărirea pedepselor pentru anumite categorii de infracțiuni.
Un viol zguduie publicul. Moartea unui consumator de droguri la un festival important, la fel. Politicul trebuie să reacționeze imediat. Ce face? Mărește pedepsele din legislația penală. Adică nimic eficient, nimic care să rezolve problemele reale. Pentru că mărirea pedepselor nu descurajează comiterea infracțiunilor și nu duce la prinderea și condamnare infractorilor. Mărirea pedepselor (adesea incoerentă și necorelată cu restul prevederilor legale) dă bine pentru imagine. Alimentează setea de sânge. Dar nu rezolvă nimic. Se urmărește imaginea. Atât. Nu rezolvarea problemelor. Nu crearea unor mecanisme eficiente.
E ușor să mărești pedepse din pix, așa cum e ușor să tai drepturi din pix. Dar nu se va rezolvă nimic pentru bunul mers al lucrurilor. Pentru că nici nu se dorește asta. Ca să combați violența sexuală sau traficul/consumul de droguri nu este necesar să mărești la nesfârșit pedepsele. Este necesar să creezi structuri eficiente și să formezi specialiști. Să organizezi. La fel, dacă vrei un sistem judiciar eficient, trebuie să organizezi, nu să tai, pur și simplu, drepturi. Despre nevoia organizării sistemului nu vorbește nimeni. E plictisitor de complicat pentru niște oameni grăbiți să acumuleze capital de imagine.
Verticalul domn Bolojan reprezintă cu succes partidul care, în ultimii ani, a pus justiția pe butuci. Cu sprijinul unor magistrați care, în continuare, ocupă funcții cheie. Lucru care nu pare să-i deranjeze prea tare pe eroii politici ai momentului. Care sunt dispuși să iasă pe scenă și să taie în carne vie. Spre deliciul publicului. „Întrebarea tradițională din teoria politică: „Cine trebuie să guverneze?”, întrebare care reclamă un răspuns autoritar de felul „cei mai buni” sau „cei mai înțelepți”, sau „poporul”, sau „majoritatea”... trebuie înlocuită cu întrebarea: „Cum putem organiza instituțiile noastre politice în așa fel încât conducătorii răi sau incompetenți să nu poată dăuna prea mult?” (Karl Popper – Despre sursele cunoașterii și ale ignoranței).
Cum putem organiza sistemul judiciar în așa fel încât să fie mai eficient? În așa fel încât riscurile de incompetență sau corupție să fie mult limitate. În așa fel încât, dacă magistrați cu probleme de integritate sau care fac jocuri politice ajung în funcții importante, să nu poată face prea mult rău. (Cred că numai în acest cadru ar trebui discutată problema drepturilor.)
Câteva posibile întrebări care nu îi frământă pe politicienii noștri. Nimeni nu-și dorește o justiție independentă și puternică.
Deocamdată este nevoie doar de un țap ispășitor. Deficiențele politicului sunt aruncate în cârca magistraților. În special a celor care muncesc cu seriozitate și care se trezesc băgați în oala corupților, a profitorilor și a nesimțiților.
Comic este că am votat împotriva discursului de ură, împotriva discursului extremist al georgeștilor și simionilor, iar acum fac parte dintr-o categorie profesională care urmează să fie bătută în stradă democratic. În continuare aș vota împotriva lor fără să ezit, dar nu pot să nu gust de ironia situației.
Se încarcă comentariile...
