Rusia continuă campaniile de dezinformare despre prăbuşirea avionului MH17

Foto AFP

Au trecut 6 ani de când a izbucnit conflictul din sud-estul Ucrainei şi tot atâta timp de la prăbuşirea avionului civil MH17, cu 298 de pasageri la bord, după ce a fost lovit de o rachetă sol-aer de fabricaţie rusească de pe teritoriul controlat de separatişti.

Între timp, s-a desfăşurat o anchetă internaţională condusă de oficiali olandezi şi a început un proces de urmărire penală la tribunalul din Schiphol în care 4 persoane sunt inculpate de crimă şi implicare deliberată în prăbuşirea avionului. Procesul de judecată a debutat pe 9 martie în urma finalizării investigaţiei internaţionale care a concluzionat că avionul a fost doborât pe 17 iulie 2014 de o rachetă cu seria 9M38, lansată de un sistem BUK-TELAR care a fost adus din Rusia pe teritoriul Ucrainei înainte de atac şi apoi trimis înapoi în Rusia. De asemenea, ancheta echipei formate din autorităţi de justiţie penală din Australia, Belgia, Malaezia şi Ucraina a dezvăluit amploarea influenţei administrative, financiare şi militare ruse asupra militanţilor din Donbas.

În acelaşi timp, Federaţia Rusă neagă orice implicare în prăbuşirea avionului civil, iar în sprijinul său a coroborat o întreagă campanie de dezinformare prezentă în mass-media europeană şi în presa internă, precum şi în spaţiul său cultural de influenţă ex-sovietic. S-a putut observa încă de la momentul întâmplării tragicului eveniment din 17 iulie 2014, pentru a se absolvi de vină, Rusia a început un război informaţional prin intermediul campaniilor de uzură din mass-media şi de pe reţelele de socializare în care se prezentau argumente false şi se schimbau ipotezele de lucru din cadrul investigaţiei. La începutul campaniei de dezinformare, presa de influenţă rusească susţinea că zborul MH17 al Malaysia Airlines era plin de cadavre încă de la decolarea din Amsterdam şi că totul este o înscenare occidentală. După care a apărut o altă teorie promovată de aceleaşi publicaţii, care relata faptul că zborul MH17 era de fapt zborul MH370, avionul companiei Malaysia Airlines care a dispărut în Oceanul Indian. Potrivit acestei teorii, avionul nu a dispărut deloc, ci „a fost dus la baza militară americană Diego-Garcia”. Astfel, catastrofa aeriană din Ucraina nu este decât o conspiraţie americană de a provoca un război cu Rusia. Ulterior, prăbuşirea avionului ar fi fost rezultatul greşelilor militare ucrainene care au confundat zborul MH17 cu avionul prezidenţial al lui Vladimir Putin. Conform naraţiunilor prezentate de publicaţiile ruseşti, doborârea avionului a implicat colaborarea ucrainenilor cu serviciile secrete occidentale, care au distrus între timp adevăratele dovezi şi au plasat probe false pentru incriminarea Rusiei în cadrul investigaţiei anchetatorilor.

Rusia luptă pe toate fronturile

Aşadar, în decursul ultimilor şase ani au existat nenumărate conspiraţii, interviuri regizate, scurgeri de informaţii false şi un efort neobosit de a „curăţa” reputaţia Rusiei, de a culpabiliza autorităţile de la Kiev şi în mod deosebit, de a submina şi discredita activitatea anchetatorilor de la Joint International Investigation (JIT) şi echipa care investighează procesul penal. Această campanie neîncetată de dezinformare vizează în primul rând ascunderea responsabilităţii Rusiei pentru această tragedie, fiindcă odată cu încheierea investigaţiei JIT şi începerea procesului penal din Olanda au fost şi sunt expuse dovezi ale implicării directe a Rusiei.

fake-news.jpg

Sursă foto: Sputnik

În luna iulie a acestui an, Guvernul olandez a anunţat că va da în judecată Rusia la Curtea Europeană a Drepturilor Omului „pentru rolul său în doborârea zborului MH17” deasupra estului Ucrainei. Aici se poate accesa comunicatul guvernului Ţărilor de jos. Răspunsul Federaţiei Ruse privind acest demers nu a ezitat să apară prin şeful diplomaţiei ruse Serghei Lavrov care a anunţat întreruperea consultărilor trilaterale cu Australia şi Ţările de Jos asupra acestui dosar, acuzând ambele ţări că nu vor să stabilească adevărul şi că investigaţiile de până acum ar fi fost unele „părtinitoare, superficiale şi politizate”. De remarcat este faptul că răspunsul Rusiei a venit abia peste 3 luni de la anunţul guvernului olandez şi doar la o zi după ce Rusia a fost aleasă în Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, adică pe 15 octombrie. Vedeţi aici declaraţia oficială de la Kremlin în care se susţine că Rusia a fost în favoarea unei anchete „complete, aprofundate şi independente” şi că a oferit o cooperare cuprinzătoare în acest caz, chiar dacă în trecut şi-a folosit dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU pentru a bloca crearea unui tribunal internaţional pentru anchetarea prăbuşirii avionului Malaysia Airlines. De asemenea, conform presei internaţionale, autorităţile de la Kremlin au fost angajate în negocieri din spatele „scenei” cu cele din Malaezia, pentru a obţine o declaraţie extraordinară a primului ministru malaysian Mahathir Mohamad de respingere şi nerecunoaştere a concluziilor anchetatorilor JIT în schimbul unor acorduri de cooperare economică legate de vânzarea uleiului de palmier către piaţa rusească.

Insistenţa autorităţilor de la Moscova de nerecunoaştere a anchetei realizate de JIT şi dezavuare a procesului penal început în Olanda, precum şi necooperarea în privinţa acestui dosar trădează o anumită stare de nelinişte şi frică la Kremlin, iar în acest sens în spaţiul public au fost „reîncălzite” aceleaşi campanii de dezinformare din trecut. Astfel, odată cu începerea procesului penal s-a considerat a fi oportun momentul de a propulsa în mass-media o mulţime de „versiuni alternative” ale prăbuşirii zborului MH17, cele mai multe dintre ele fiind extrem de improbabile, cu scopul de a crea o confuzie cu privire la desfăşurarea evenimentelor de pe 17 iulie 2014.

Cu câteva săptămâni înainte de proces, mai multe canale mediatice pro-Kremlin au publicat diverse ştiri privind apariţia unor „noi documente scurse” din anchetă şi care ar dovedi că nu existau sisteme de rachete BUK în zona prăbuşirii avionului. Pe Sputnik Moldova şi vestidinrusia.ro se regăsesc variantele acestui fake-news în limba română, în condiţiile în care campania de dezinformare a fost redirecţionată către diferite audienţe europene şi chiar din Orientul Mijlociu. Mai exact, în data de 18 februarie a fost lansată informaţia manipulatoare în legătură cu dezvăluirea unor presupuse documente ale serviciilor secrete olandeze, care demonstrează că avionul de linie MH17 a zburat în afara zonei de tragere a tuturor sistemelor „Buk”. Această dezinformare a fost difuzată iniţial de agenţia rusă ITAR-TASS, după care a fost preluată de portalurile de ştiri Izvestia, Interfax şi Sputnik, iar ulterior s-a răspândit către platformele Sputnik din Italia, Franţa şi Germania, după care în Georgia şi în alte publicaţii online din limba arabă. Dezvăluirile false publicate de către agenţiile de presă finanţate de la Kremlin au fost catalogate drept dezinformări de către site-ul specializat al Comisiei Europene în depistarea ştirilor false EuvsDisinfo.eu, dezminţirea detaliată a acestor informaţii fiind realizată de jurnaliştii ruşi independenţi de la Insider şi Meduza.

Sursă foto: AFP

Naraţiunea dezinformării: Ucraina este vinovată de prăbuşirea avionului MH17

În contextul începerii procesului de la Haga cu privire la prăbuşirea zborului MH17 s-au reiterat naraţiuni mai vechi din campaniile de dezinformare promovate de publicaţiile cu valenţe pro-Kremlin, cum ar fi că prăbuşirea avionului este în totalitate responsabilitatea Ucrainei, fiind rezultatul unei operaţiuni atent planificate de către serviciile secrete cu sprijinul agenţiilor de informaţii occidentale, iar Ucraina în continuare ascunde dovezi elocvente cu privire la implicarea sa în tragedia din estul ţării. Culpabilitatea Ucrainei a fost un subiect preferat în agenda de ştiri a mass-mediei ruseşti încă de la momentul producerii tragediei, deoarece reprezenta o oportunitate de manipulare a publicului rus. Mai exact, publicaţiile ruseşti au prezentat o formă explicativă precoce a tragediei aviatice, anterioară unei anchete în desfăşurare concluzive, aruncată în spaţiul public încă în faza emoţională care antura acest subiect şi într-o versiune favorabilă autorităţilor de la Moscova. Iar crearea unor suspiciuni în privinţa implicării Ucrainei a constituit un prilej de a alimenta în sens negativ percepţia opiniei publice din Federaţia Rusă despre statul ucrainean post-Euromaidan. În acest sens, abordarea „radicală” pro-europeană a Ucrainei a fost alăturată pericolului occidental şi ameninţării vestice pentru a fundamenta acţiunile „defensive” ale autorităţilor de la Kremlin în Crimeea şi Donbass şi pe deplin justificate în conştiinţa poporului rus.

Noi dezvăluiri despre „vinovăţia” Ucrainei au fost lansate în mass-media rusă în perioada premergătoare procesului din Olanda, prin care un fost ofiţer al Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU) a mărturisit despre relocarea secretă a autorităţilor de la Kiev a unui lansator de rachete BUK chiar în ajunul accidentului care a implicat doborârea Boeing 777, precum şi că divizia responsabilă de această operaţiune „a plecat într-o călătorie de afaceri ciudată” înaintea tragediei, unde au existat măsuri de secretizare sporite. Informaţia a fost expusă în data de 28 ianuarie pe canalul de Youtube PolitWera şi a fost preluată de mai multe publicaţii ruseşti precum riafan.ru, argumenti.ru, tsargrad.tv, iar ulterior, în preajma debutului procesului penal, a fost utilizată pentru a amplifica naraţiunea manipulatoare potrivit căreia autorităţile ucrainene au doborât avionul cu implicarea serviciilor secrete occidentale. Acest demers al campaniei de dezinformare a fost înfăptuit cu scopul de a întări opinia rusească cu privire la implicarea Ucrainei în cazul unei contradicţii majore privind deliberările anchetatorilor din cadrul procesului din Olanda cu privire la prăbuşirea avionului MH17.

Însă cum s-a realizat această dezinformare? Mai exact, fostul ofiţer SBU, pe nume Vasily Prozorov este recunoscut în Federaţia Rusă şi de către mass-media de acolo ca fiind expertul evadat din interiorul serviciilor secrete ucrainene care divulgă în mod public informaţii revelatoare despre ilegalităţile atribuţiilor acestora prin care discreditează activitatea SBU. Încă din timpul activităţii sale din cadrul structurii antiteroriste ale SBU, ofiţerul a fost suspectat de colaborare cu serviciile secrete ruseşti, însă el a reuşit să scape de învinuiri. Fiind demis în 2018, el a reuşit imediat să plece în Federaţia Rusă, iar când a fost nevoie de un aghiotant al propagandei ruseşti atunci folosirea expertizei acestui personaj a fost nemijlocit întrebuinţată. El a fost utilizat şi în 2019 pentru a blama Ucraina în prăbuşirea intenţionată a avionului civil, fără însă a prezenta dovezi clare despre aceste informaţii, care au fost înregistrate pe EuvsDisinfo.eu ca fiind dezinformaţii. De altfel, mai multe surse interne din SBU ar fi confirmat publicaţiilor ucrainene că Prozorov a fost un ofiţer slab informat din cadrul serviciilor şi a fost separat de corpul principal de informaţii din interior. Totuşi acesta este pretabil datorită rolului asumat de vedetă care certifică operaţiunile de propagandă de la Kremlin şi naraţiunile privind implicarea iminentă a Ucrainei în tragedia aviatică. Desigur că din această naraţiune nu poate lipsi şi alegaţia faptului că serviciile secrete ucrainene au colaborat cu serviciile de informaţii occidentale, mai exact cele din Marea Britanie şi SUA, pentru a planifica atacul asupra zborului MH17. Dovezile implicării britanice relatate de jurnaliştii ruşi sunt faptul că Peter Kalver, agentul de informaţii australian însărcinat cu conducerea grupului de experţi în ancheta din Donbass, a folosit un număr de telefon britanic, iar că „site-ul de jurnalism de investigaţie Bellingcat, din Marea Britanie, a fost fondat cu câteva zile înainte de incident şi apoi a devenit brusc sursa primară de acuzaţii împotriva Moscovei”. Celelalte argumente privind colaborarea SBU şi a ofiţerilor CIA în doborârea avionului sunt că „după lovitura de stat din februarie 2014, serviciile secrete americane au primit un etaj întreg pentru a fi utilizat în sediul SBU” şi că „niciun cetăţean american nu se afla la bordul avionului” prăbuşit.

Sursă foto: TASS Robin van Lonkhuijsen

„Ancheta MH17 este condusă de nebunia anti-rusă”

Dacă prin prezentarea exemplelor de fake-news de mai sus intenţia rusească orchestrată prin publicaţiile favorabile Kremlinului a fost de a prezenta „variantele alternative” ale prăbuşirii zborului MH17 şi pentru a confuza publicul în preajma procesului de la Haga, o altă campanie de dezinformare însemnată s-a înteţit în acea perioadă şi anume cea de discreditare a anchetatorilor internaţionali de la JIT şi de acuzare asupra partizanatului politic din cadrul anchetei şi procesului de justiţie. Încă de la anunţarea rezultatelor preliminare ale anchetei realizate de JIT, atenţia şi preocuparea agendei informative din Rusia s-a manifestat în direcţia dezminţirii concluziilor anchetei internaţionale şi nerecunoaşterea autorităţilor juridice implicate în acest proces. Spre exemplu, Comisia Europeană a inventariat în baza sa de date de pe site-ul EuvsDisinfo.eu nu mai puţin de 25 de dezinformări prezente în mass-media legate de procesul părtinitor, dintre care numai 10 au fost publicate în ziua anunţului Procuraturii olandeze de începere a urmăririi penale sau în cea premergătoare debutului procesului.

Pentru a înţelege mai bine naraţiunea după care se conduc reprezentanţii platformelor mediatice ruseşti, vom expune câteva fragmente din articolele dezinformative analizate pentru a disemina neîncredere în privinţa procesului juridic în cazul prăbuşirii Boeing-ului malaezian МН17. În publicaţiile politexpert.net, riafan.ru şi tsargrad.tv, rusvesna.su se prezintă faptul că grupul de anchetă condus de Olanda „nu a reuşit să furnizeze dovezi care să indice fără echivoc implicarea anumitor persoane în tragedie”, totuşi „acest lucru nu împiedică Occidentul să dea vina pe Rusia şi miliţiile din Donbass pentru ceea ce s-a întâmplat”, asta în timp ce „Moscova nu are voie să participe la investigaţie, iar Olanda respinge toate documentele [furnizate de Rusia] care infirmă versiunea [oficială] a evenimentelor”. Prin urmare, „accidentul aerian rămâne subiectul speculaţiilor politice şi al acuzaţiilor nefondate asupra Rusiei şi republicilor din Donbass în această tragedie”, astfel că „nimeni nu garantează un proces cu adevărat echitabil şi imparţial la Haga”, care se conduce după „scenariul Occidentului” al unei „poveşti fictive” împotriva Rusiei.

Deşi echipa internaţională de investigaţie comună (Joint Investigation Team) condusă de Olanda şi alcătuită din anchetatori din Australia, Belgia, Malaysia, Olanda şi Ucraina a stabilit după 5 ani de cercetări că avionul MH17 a fost doborât de sistemul de rachete BUK-TELAR, dintr-o zonă vecină cu Pervomaiskii, care la acea perioadă era sub controlul militanţilor proruşi, iar racheta cu seria 9M38, care a lovit avionul, provenea din cadrul celei de-a 53-a brigăzi antiaeriene ruse de la Kursk, din vestul Rusiei, autorităţile de la Moscova nu au recunoscut concluziile anchetei, astfel acuzaţiile reflectate în mass-media rusă au curs asupra echipei de anchetă JIT, aceasta fiind suspectată de „părtinire”, „luare de mită”, „extorcare”, „rusofobie”, „greşeli în anchetă”, „falsificare a dovezilor”, fiind „ignorantă în legătură cu informaţiile furnizate cu amabilitate de Moscova” şi fiind „sclavi” ai serviciilor de informaţii occidentale.

Decredibilizarea autorităţilor şi a procesului juridic corelată cu contestarea rezultatelor anchetei JIT fac parte din strategia de manipulare informativă a Moscovei pentru a-şi acoperi propria implicare în doborârea avionului MH17 şi de a minimiza consecinţele acestei tragedii la nivel naţional şi internaţional.

Totuşi, indiferent de presiunea mediatică, procesul juridic şi demersurile procurorilor îşi urmează cursul evenimentelor, iar pe 9 martie a avut loc prima înfăţişare în acest dosar în care patru bărbaţi au fost acuzaţi de implicarea în doborârea avionului şi moartea celor 298 de pasageri, dintre care 196 de olandezi. Procurorii de la parchetul Ţărilor de Jos susţin că 3 ruşi Igor Girkin, Sergei Dubinsky, Oleg Pulatov şi ucraineanul Leonid Kharchenko ar fi ajutat la transportul lansatorului de rachete BUK din Rusia în Ucraina şi se fac vinovaţi de omor pentru că au cooperat pentru a obţine şi a pune în funcţiune lansatorul de rachete Buk cu scopul de a doborî un avion.

Cei patru suspecţi inculpaţi au deţinut funcţii de conducere în cadrul departamentelor care luptă cu forţele guvernamentale ucrainene din estul ţării. Mai exact:

• Igor Girkin, cunoscut drept Strelkov, este un fost colonel din cadrul Serviciului Federal de Securitate (FSB) şi a fost desemnat ministrul Apărării în oraşul ucrainean Doneţk, aflat sub conducerea rebelilor, potrivit anchetatorilor.
• Sergei Dubinsky, denumit Khmury, a fost angajat al Direcţiei Principale de Informaţii din Rusia (GRU) şi adjunct al lui Igor Girkin.
• Despre Oleg Pulatov, denumit Giurza, se presupune că este un fost soldat din forţele speciale ale GRU, devenit adjunctul şefului serviciului de informaţii din Doneţk.
• Leonid Kharchenko, cunoscut drept Krot, este un cetăţean ucrainean, fără istoric militar, care a condus o unitate de luptă în estul separatist.

Toţi cei 4 suspecţi vor fi vor fi judecaţi în lipsă (termenul juridic contumacie), întrucât s-a refuzat extrădarea acestora. Totuşi, Oleg Pulatov este singurul care va fi reprezentat de o echipă de avocaţi, doi olandezi şi un rus, în timp ce Igor Girkin a spus că nu recunoaşte autoritatea acestei instanţe, în retorica autorităţilor de la Kremlin.

Din cauza pandemiei, procesul a fost îngreunat, iar termenele prelungite au extins durata de judecare a dosarului doborârii zborului MH17. În plus, procesul este întârziat de cererea lui Pulatov, ai cărui avocaţi au cerut mai mult timp pentru studierea dosarului şi au solicitat, de asemenea, examinarea „altor versiuni” în cadrul anchetei. Acestea au reprezentat alte motive şi subiecte de manipulare în mass-media aservită intereselor Moscovei, care acuză autorităţile olandeze de „tergiversarea intenţionată a procesului în pandemie pentru a comite fraude în cadrul dosarului” şi de „refuzul sau îngreunarea accesului la dosar a avocaţilor lui Oleg Pulatov”. În acest sens, Serviciul Public de Urmărire Penală a Olandei a fost nevoit să dezmintă printr-un comunicat, care poate fi consultat aici, informaţiile expuse de publicaţiile ruseşti.

Concluzii la un dosar de dezinformare

În concluzie, se poate observa faptul că aceste campanii de dezinformare cu privire la procesul legat de prăbuşirea avionului MH17 se concentrează în jurul a câtorva naraţiuni importante:

• negarea dovezilor de implicare a Rusiei în căderea avionului şi contestarea concluziilor anchetei internaţionale;
• acuzarea de părtinire şi netransparenţă a anchetatorilor internaţionali şi a autorităţilor juridice pentru a pune la îndoială corectitudinea şi obiectivitatea procesului de justiţie;
• accidentul aviatic este o înscenare planificată de americani şi de europeni cu implicarea Ucrainei pentru a învinovăţi pe nedrept Rusia;

Analiză de Cristina Melnic