Polonia în criză: cine apără statul de drept de propriii „apărători”?

În timp ce o mare parte a statelor europene sunt cuprinse de proteste împotriva modului de guvernare al clasei politice din ultimul deceniu, pe 30 octombrie izbucnește un nou conflict, de această dată pe tema statului de drept, în Polonia.

Foto: Foto: https://www.polskieradio.pl/395/7784/artykul/3657271,poland%E2%80%99s-president-pm-to-discuss-alternative-defence-funding-plan

Tensiunile, vechi de mai mulți ani, legate de modalitatea de alcătuire a completului judecătorilor Tribunalului Constituțional (instituția echivalentă Curții Constituționale a României), au atins apogeul prin decizia, postată pe site-ul Tribunalului, de suspendare din funcție a președintelui instituției, Bogdan Święczkowski, și a vicepreședintelui Bartłomiej Sochański – ambii find anterior numiți ca judecători în 2022 (în 2024 ca președinte), respectiv 2020 (în 2025 ca vicepreședinte), de către partidul Lege și Justiție (PiS), partid conservator apropiat președintelui Karol Nawrocki.

Măsura a fost dispusă de către judecătoarea Anna Korwin-Piotrowska, cea care a preluat conducerea Tribunalului, invocând „vechimea în magistratură”. Piotrowska a fost numită în funcție în 2026 de către Sejm (camera inferioară a Parlamentului Poloniei) prin susținerea actualei coaliții de guvernare, „Coaliția Civică” (KO), al cărei președinte este Donald Tusk, actual premier al Poloniei și fost președinte al Consiliului European în perioada 2014-2019, un personaj foarte adânc ancorat în structurile de putere ale Uniunii Europene.

Președintele Nawrocki, aflat în momentul suspendării conducerii Tribunalului Constituțional în zbor spre Senegal pentru o vizită oficială, a anulat delegația și a solicitat întoarcerea aeronavei către Varșovia declarând că, în momente de asemenea importanță, locul președintelui este în țară.  Ajuns la Tribunalul Constituțional, acestuia i-a fost blocat accesul în clădire de către persoanele din fața clădirii, printre care se aflau și judecători. În aceeași seara, au izbucnit proteste în proximitatea sediului instituției împotriva deciziei luate de  judecătoarea Anna Korwin-Piotrowska, manifestanții denunțând măsura drept o preluare abuzivă a instanței constituționale de către actuala putere.

Disputele pe marginea modului în care este alcătuită componența Tribunalului Constituțional au început acum mai mult de un deceniu, în 2015, în momentul în care Platforma Civică (PO) și Partidul Popular Polonez (PSL) (în prezent membri ai coaliției de guvernare) au schimbat legislația permițând parlamentului aflat la sfârșit de mandat să aleagă anticipat cinci judecători ai Tribunalului. Coaliția PO-PSL a numit cinci judecători: trei locuri urmau să devină vacante în noiembrie și două în decembrie. Alegerea celor doi judecători pentru locurile din decembrie depășea însă mandatul parlamentului în exercițiu.

În urma victoriei partidului PiS în cadrul alegerilor parlamentare din octombrie 2015, acesta a contestat numirile și a adoptat rezoluții pentru anularea celor cinci numiri anterioare de judecători. Președintele Andrzej Duda a acceptat jurămintele celor desemnați de noua majoritate, după ce refuzase să le primească pe cele ale judecătorilor aleși de fosta majoritate parlamentară.

Conflictul a luat amploare pe scena europeană în 2017 în momentul în care Comisia Europeană a declanșat pentru prima oară procedura vizată în articolul 7 al TUE - care prevede posibilitatea de a suspenda drepturile de membru al Uniunii Europene - împotriva Poloniei din cauza îngrijorărilor cu privire la independența justiției și statul de drept în urma modificărilor legislative privind numirea judecătorilor. Mai mult, în mai 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit încălcarea dreptului la un tribunal constituit prin lege. În octombrie 2021, Tribunalul Constituțional stabilește că anumite interpretări ale unor articole din Tratatul privind Uniunea Europeană erau incompatibile cu Constituția Poloniei și contestă interpretările dreptului UE care permit instanțelor să verifice legalitatea numirii judecătorilor de către președintele Poloniei - nota bene, vicepreședintele Bartłomiej Sochański, suspendat pe 30 octombrie 2026, a făcut parte din completul care a luat această decizie!

De asemenea, precizăm că, în prezent, pentru a putea exercita mandatul de judecător în cadrul Tribunalului Constituțional, persoanele desemnate trebuie să depună un jurământ în fața Președintelui Poloniei, iar acesta din urmă nu poate fi obligat să accepte jurământul judecătorilor propuși de către Sejm. Cinci dintre cei opt judecători propuși de actuala majoritate parlamentară (printre care se regăsește și președinta recent autointitulată a Tribunalului, Korwin-Piotrowska) au depus jurământul în absența Președintelui Nawrocki -  aici găsindu-se sursa abuzului din partea coaliției conduse de Donald Tusk! -, Nawrocki nu recunoaște validitatea acestor jurăminte, deoarece nu au fost realizate conform procedurii, în vreme ce, de cealaltă parte a baricadei, KO susține că primează propunerea judecătorilor de către Sejm.

Reacțiile din mediul instituțional au apărut la scurtă vreme după declanșarea crizei constituționale: ambasadorii Poloniei în România, Republica Populară Chineză și ambasadorul delegat la ONU au demisionat ca protest față de măsurile guvernului polonez, iar Karol Nawrocki a catalogat situația ca o „preluare prin forță a unui organ constituțional”. Prim-președintele Curții Supreme, Zbigniew Kapiński, a transmis îngrijorarea față de cele întâmplate, subliniind pericolul ca autoritățile statului să uzurpe autoritatea. Jacek Chlebny, președintele Curții Administrative Supreme, a adoptat o poziție la fel de critică, susținând „necesitatea respectării limitelor constituționale ale funcționării instituțiilor”. Totodată, fostul premier Mateusz Morawiecki (partidul Rozwój Plus) a anunțat în Parlament depunerea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului Tusk pe fondul crizei generate. Merită atenție și poziția Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului față de criza constituțională din Polonia: „Nu vedem nicio bază juridică clară pentru ca o astfel de decizie să fie emisă de judecătorul cu cea mai lungă vechime în funcție […] Ceea ce este clar, însă, este că o astfel de mișcare ar putea crea un precedent periculos, stârnind îngrijorări cu privire la viitor. Ne putem imagina cu ușurință o situație în care un viitor Sejm alege la Curtea Constituțională o persoană cu o vastă experiență judiciară, care apoi suspendă conducerea Curții și preia controlul instituției”. Până în 2 noiembrie, Comisia Europeană a fost foarte prudentă în declarații, rezumându-se la exprimări de tipul: „monitorizează îndeaproape situația”, „autoritățile poloneze trebuie să asigure funcționarea Tribunalului conform Constituției și jurisprudenței europene”.

Acțiunile guvernului Tusk capătă înțeles dacă sunt privite prin lentila anului electoral 2027: posibilitatea schimbărilor structurale la nivelul conducerii statelor membre UE este prezentă și în Polonia întrucât în toamna anului următor vor avea loc din nou alegeri parlamentare. Având în vedere faptul că, în cazul Poloniei, delegatul către Consiliul European este prim-ministrul, apariția unui premier susținut de o majoritate parlamentară conservatoare și un președinte conservator ar ridica probleme serioase pentru conturarea politicii europene de extindere, reglementare, înarmare si federalizare viitoare. Polonia nu are greutatea decizională a Franței (unde urmează de asemenea alegeri deosebit de importante, prezidențiale, în primăvara anului 2027), însă poziția geografică pivotală în zona Mării Baltice, ascensiunea economică (participarea în 2026 la reuniunile G20, ca invitat special) și contingentul militar ridicat îi conferă o poziție de negociere care poate influența dinamica europeană. Așadar o asemenea schimbare la conducerea guvernului polonez poate fi inoportună establishment-ului european actual, deja erodat și aflat în trend descendent.

Nerespectarea statului de drept și a ordinii constituționale de către guvernul Tusk creează un precedent cât se poate de riscant prin înlocuirea normelor juridice cu o interpretare arbitrară a necesității politice. În viziunea reprezentanților „valorilor europene”, măsurile implementate pot încălca chiar principiile în numele cărora sunt intenționate aceste schimbări: democrația poate fi „apărată” prin anularea votului, iar libertatea de exprimare prin cenzură. Cu toate că unei părți importante a birocraților din forurile decizionale naționale și europene  le slujește pe termen scurt sau mediu un abuz, acesta nu va duce niciodată către apărarea valorilor fundamentale, ci se va perpetua și se va ajunge în situația în care, următorul abuz să nu mai fie util, dar precedentul să existe deja. Criza (ne)constituțională din România din decembrie 2024 poate reprezenta un astfel de caz!

Andrei Cojocaru este expert în cadrul Grupului de Politică Externă Titu Maiorescu din cadrul Parlamentului României.