România în ecuația fricii pe axa SUA-UE

Ce înseamnă pentru România acordul Trump-Putin privind motorina? Și de ce nu spune Bucureștiul nimic?

România nu a reacționat la acordul Trump-Putin privind motorina rusească Foto: Jeenah Moon/REUTERS

În România nu există poziții oficiale despre ideea președintelui american Donald Trump de a suspenda parțial embargoul asupra motorinei rusești. Liderii Uniunii Europene și chiar congresmeni importanți de la Washington au criticat însă acordul SUA-Rusia, atât din punct de vedere moral, cât și economic, fiindcă dă o gură de oxigen mașinăriei moscovite de război.

La sfârșitul săptămânii trecute, Trump a anunțat după o convorbire de o oră și jumătate cu Putin că Rusia va livra imediat peste 300.000 de tone de motorină pe piața americană și globală, alte 500.000 de tone în noiembrie și un milion de tone imediat după aceea. În aceeași zi, Trezoreria SUA a emis Licența 135 care autorizează importul de motorină de origine rusească până pe 7 aprilie 2027. Textul licenței nu precizează cantitățile care ar urma să fie importate și nici nu ridică celelalte sancțiuni împotriva Rusiei.

România între SUA și UE

„Nu văd de ce ar trebui România să respingă public o anumită poziție a Washingtonului. Ce am demonstra printr-un asemenea gest?” se întreabă consilierul prezidențial  pentru afaceri europene, Valentin Naumescu, profesor de relații internaționale la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (Telex.hu preluat de G4media, 11 octombrie 2026).

Altfel spus, Bucureștiul nu trebuie să se poziționeze între UE și SUA. Profesorul Naumescu pune teoria în practică, pentru că:

(i) în condiții de incertitudini serioase privind intențiile marilor puteri, statele mici nu aleg între „echilibru” și „aliniere”, ci combină elemente adesea contradictorii din ambele;

(ii) țările mici, periferice încearcă să-și maximizeze câștigurile economice, să aibă legături de securitate indirecte, să evite confruntările;

(iii) calculul e matematic: costul alegerii greșite e mai mare decât costul ambiguității. Când consilierul președintelui Nicușor Dan spune că „nu trebuie să criticăm SUA pentru a face pe placul UE și nici invers” se înțelege că România vrea să-și mențină poziția de echilibru între Bruxelles și Washington, pentru că în această ecuație nu contează principiile, ci interesul de a obține beneficii din ambele părți. Această filosofie are însă limitele ei: funcționează cât timp cele două centre de putere nu te forțează să alegi. 

La Bruxelles, adoptarea Pachetului 22 de sancțiuni împotriva Rusiei care implică blocarea hub-urilor de reexport energetic și a platformelor financiare care facilitează fluxurile clandestine de bani nu pune probleme României: Bucureștiul votează cu UE și tace în privința SUA.

De unde se aprovizionează România cu petrol și gaz?

România nu cumpără în mod oficial petrol rusesc. Totuși, ceea ce vine pe conducta care aduce combustibilul din Kazahstan la Novorosiisk și apoi mai departe pe mare la Rafinăria Midia Năvodari conține și petrol rusesc în proporție de circa 10-15%, potrivit estimărilor făcute de Moscow Times. Kazahstanul este al treilea furnizor al UE (după SUA și Norvegia), iar conducta traversează Rusia. În conductă sunt și molecule rusești în proporție de peste zece procente. Apoi, Ungaria și Slovacia cumpără direct de la ruși prin vechea conductă din perioada comunistă numită Prietenia (Druzhba).

Nici gazul rusesc care ajunge în România nu e cumpărat direct ca „gaz rusesc”, fiindcă e luat prin intermediari. Gazul importat intră în România prin trei puncte:

1) dinspre Ungaria, prin interconectorul Szeged-Arad, iar gazul vine în Ungaria direct din Rusia;

2) dinspre Bulgaria, prin Kardam-Negru Vodă;

3) din Bulgaria, prin Giurgiu-Ruse.

Rutele bulgare sunt alimentate din TurkStream, adică gaz rusesc din conducta care traversează Turcia. De fapt, Bulgaria este placa turnantă pentru gazele care vin din Rusia și din Marea Caspică. O parte din gazul care intră în România dinspre TurkStream merge mai departe spre Ungaria și poate ajunge chiar în Ucraina.

În Europa, gazul rusesc reprezintă 12-15% din necesarul continentului. Importurile din Rusia pe conducte au crescut anul acesta cu 7%, iar cele de gaz lichefiat  (GNL) cu 11%, potrivit Agenției UE pentru Cooperarea Reglementatorilor în Energie (Raportul „Russia gas import contracts and diversification-2026”). În cifre absolute, în 2025, Rusia a fost a doua sursă de GNL a UE cu 18 miliarde de metri cubi, plus 18 miliarde de metri cubi prin conducte. În total, peste 36 de miliarde de metri cubi în 2025, față de 155 mld mc în 2021. O scădere semnificativă, care arată că UE nu mai e dependentă de Rusia, deși Moscova rămâne încă foarte importantă pe piața europeană.

SUA și Rusia au discutat săptămâna trecută o posibilă intrare în proiectul refacerii conductelor pe sub Marea Baltică dintre Rusia și Germania. Berlinul se opune oricărei intenții de acest fel, mai ales că gazoductele sunt supuse sancțiunilor UE și SUA. (Exploziile din septembrie 2022 au avariat ambele variante ale Nord Stream 1 și una din Nord Stream, dar firul B al Nord Stream 2 a rămas intact). Europa se desprinde greu de gazul rusesc, dar potrivit înțelegerilor de la Bruxelles, din 2027 continentul nu ar mai trebui să ia nicio picătură de gaz rusesc. Belgia, Franța, Spania cumpără GNL rusesc fără să-și facă scrupule morale, în vreme ce gazul din TurkStream ajunge peste tot în sudul Europei, din Balcani până în Italia.

Un acord fără mari beneficii pentru SUA

Acordul privind motorina dintre Trump-Putin are probabil timp de viață limitat și ar putea fi suspendat cel mai târziu după alegerile americane parțiale din 3 noiembrie.

Experții de la Forbes au explicat că afacerea pe care o face președintele american cu Rusia nu-i va aduce mari beneficii: cele 300.000 de tone de motorină pe care le vrea Trump imediat înseamnă 2,22 milioane de barili, adică mai puțin decât consumul pe o zi din SUA din sectorul transporturilor (2,94 milioane de barili). În fiecare zi consumul total de motorină în Statele Unite este circa 4 milioane de barili.  Deci cele 4,8 milioane de tone de motorină rusească promise de Putin, adică 35,5 de milioane de barili, nu le-ar ajunge americanilor nici măcar pentru zece zile.

Prețurile carburanților au crescut major și în SUA după atacarea Iranului de către Trump Foto: Patrick T. Fallon/AFP

Scăderea prețului motorinei până la alegerile parțiale s-ar putea, deci, să nu aibă loc (motorina în SUA a urcat de la 3,76$/galonul în februarie, când a început războiul cu Iranul, la 6,52$ la finele lunii septembrie). De cealaltă parte, Polonia a ironizat întreaga afacere, demonstrând cu date că Rusia nu mai are capacitățile necesare pentru a furniza cantitățile despre care a vorbit Trump.

Discuția e despre banii pe care i-ar putea câștiga repede Rusia în această perioadă și pe care i-ar aloca războiului cu Ucraina. De ce ajută Washingtonul Moscova? Și ce poate face UE pentru a se proteja de toate idiosincraziile americane, câtă vreme e dependentă de apărarea militară a Statelor Unite?

Spre deosebire de Polonia și chiar de Cehia, care au criticat înțelegerea lui Trump cu Putin, România preferă să tacă: se consideră o țară mică, de margine și fără putere, așa că mizează pe SUA pentru orice nevoie de securitate și în același timp nu vrea să supere Europa. Principiile nu au loc în această ecuație a fricii, ci se subscriu tradiției istorice de a balansa și de a sta până în ultimul moment cu fundul în două bărci.

Sabina Fati - DW