România are nevoie de capital românesc, dar și de investitori străini. Adevărul economic nu trebuie sacrificat de minciuni politice și prostii așa-zis suveraniste!
0Acest text nu este o pledoarie pentru firmele străine deși, dat fiind că avem nevoie de ele ca de aer în economia românească, nu ar fi nicio problemă să fie așa. Țările mari se luptă și depun eforturi imense, de la America în jos – iar UE nu face excepție, ca să atragă creatori de locuri de muncă și investitori.
Dar nu. Acest text se vrea o pledoarie pentru adevăr, într-o mare de manipulare care, dacă ar avea efect, ne-ar lăsa fără o treime din economie! Iar dacă ar fi să nu mai citiți dincolo de acest paragraf, vă rog sa rețineți asta: fără firmele străine pierdem peste o treime din economie, dacă nu mai mult!
Am ascultat cu atenție un discurs recent al domnului Mihai Daraban, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României. Domnia sa a prezentat cu cifre clare realitatea economică a țării noastre, o realitate care nu poate fi ignorată, nici distorsionată politic. Pur și simplu nu se poate, la fel cum nu poate fi distorsionată gravitația sau faptul că Pământul este rotund...
În România activează, astăzi, 813.711 firme cu capital 100% românesc și 27.594 de firme cu capital străin. La prima vedere, am spune că ponderea firmelor românești este covârșitoare – de aproape 30 de ori mai multe. Dar dacă privim valoarea adăugată, lucrurile se echilibrează mult. Mult de tot chiar.
Cifra de afaceri realizată de firmele românești este de 254 de miliarde de euro, iar cea a firmelor străine (CU ANGAJAȚI ROMÂNI!) este de 143 de miliarde de euro.
La impozite pe muncă, firmele românești contribuie cu 31,8 miliarde de euro, iar cele străine cu 19,67 miliarde. La alte taxe – pe clădiri, terenuri etc. – românii plătesc 3,76 miliarde, iar investitorii străini 3,26 miliarde.
În ceea ce privește profitul brut, firmele românești realizează 31 de miliarde, iar firmele străine – 9,4 miliarde. Nu este un raport de 29 la 1, ci unul care arată o contribuție solidă și consistentă din partea capitalului străin la dezvoltarea economică a României.
Mai mult: în privința exporturilor, cifrele sunt îngrijorătoare. Numărul total al exportatorilor din România a scăzut de la 28.080 în 2023 la 26.979 în 2024. Iar din primii 100 exportatori ai României, care asigură peste 50% din exporturile totale ale țării (92 miliarde euro), doar 3 firme au capital românesc. Doar TREI, în primele 100.
Aceasta este realitatea. Iar realitatea nu poate fi ignorată de niciun proiect politic, indiferent de cât de atrăgătoare i-ar fi retorica.
Da, România are nevoie de capital românesc. Fără discuție, da, și trebuie să-l susținem. Avem nevoie de mai multe firme românești competitive, digitalizate, internaționalizate. Trebuie să construim ecosisteme solide pentru IMM-uri autohtone, să le oferim predictibilitate fiscală, acces la finanțare, infrastructură și un cadru legislativ clar. Dar acest efort nu se poate face împotriva investitorilor străini. Din contră, eu cred că el trebuie făcut împreună cu ei, în echilibru și complementaritate.
Firmele străine creează zeci de mii de locuri de muncă în România. Angajează, formează, plătesc salarii și contribuții, produc, exportă, transferă know-how. Ele sunt parte integrantă a economiei noastre și NU pot fi tratate ca un corp străin. Nu pot fi demonizate doar pentru că sunt „străine”.
Țări ca Statele Unite, Germania, Franța concurează între ele pentru a atrage investitori globali. O fac cu politici coerente, cu pachete fiscale bine calibrate, cu infrastructură și stabilitate politică. Nu o fac cu discursuri naționaliste!... Dacă aceste țări – printre cele mai dezvoltate din lume – văd în capitalul străin un atu, cum am putea noi, România, să ne permitem aroganța de a-l respinge sau de a-l privi cu suspiciune?
Nu există economie dezvoltată care să funcționeze astăzi fără investiții străine. Nici măcar China, cu regimul ei comunist, autoritar și controlat, nu a reușit să construiască dezvoltare fără capital internațional. Ce pretenții avem noi să putem izola o economie românească „pură”, ruptă de globalizare, de investiții, de competiție? Este o iluzie periculoasă care dacă ar deveni realitate ne-ar îngropa definitiv! Și vă întreb: în folosul cui?
Într-o perioadă în care populismul și așa-zisul „suveranism economic” câștigă teren, trebuie să ne întoarcem la cifre, la fapte, la realitate ȘI la oameni!
România nu are nevoie de închiderea granițelor economice. Dimpotrivă, avem nevoie, repet, ca de aer, de extinderea parteneriatelor inteligente.
România are nevoie de firme românești mai puternice, dar și de investitori străini mai mulți și mai bine integrați în structura economică națională.
Așadar, după cum îl văd eu, drumul corect este cu două benzi pe sens: susținerea capitalului românesc prin politici naționale coerente și atragerea în continuare a investițiilor străine printr-un climat stabil, deschis și predictibil. Orice altceva este doar propagandă suicidară.
România, oameni buni, nu se dezvoltă cu lozinci. Țara noastră se dezvoltă cu investiții, cu locuri de muncă, cu echilibru și cu o viziune europeană și globală, iar eu, ca europarlamentar și ca orice ar fi să fiu, voi susține întotdeauna această direcție.
România, dragi români, are nevoie de tot ce este mai bun – din interior și din exterior. Deopotrivă.
Se încarcă comentariile...
