Război în Ucraina. Liniștea de la începutul verii

Preocupați de alegeri, ale noastre și ale altora, ne e din ce în ce mai greu să fim atenți și la ceea ce se întâmplă la est, în principiu dincolo de Nipru, dar și mai aproape, pentru că dronele și rachetele ruse continuă să se infiltreze către vest, uneori destul de aproape de teritoriul României.

Foto: Twitter / X

În ultima perioadă, totuși, nu ne-au mai venit drone peste Dunăre, vin însă din ce în ce mai mulți ucraineni prin albia râului Tisa, sperând că, dacă vor trece, nu vor fi trimiși înapoi așa cum pare a fi cazul la alte granițe mai puțin prietenoase cu oaspeții care ocolesc punctele de frontieră.

Și de ce ne-ar interesa ce se întâmplă în Est, când pare că nu se întâmplă mare lucru?

Combatanții avansează sau se retrag câteva sute de metri, dronele fac treaba infanteriștilor și artileriștilor, clădirile mai răsărite din satele nefericite de pe linia de confruntare devin în câteva zile schelete de grinzi și cărămizi arse, bombele proaste de dinainte de război s-au deșteptat și cad acum precis peste țintele indicate, rachetele fac sinusoide pe teritoriul Ucrainei după care pun cap compas către nodurile sistemului energetic ucrainean, iar morții, ucraineni sau ruși, deopotrivă, se adună în statistici zilnice doar de partea adversarului.

Avem libertatea să credem că ambele părți mint la fel de apăsat atunci când e vorba să exagereze pierderile celuilalt  și nu ne rămâne astfel, teoretic, decât să luam de bune aceste estimări pe jumătate și să facem un întreg: în fiecare zi, câte o mie de ruși și o mie de ucraineni devin rubrici la tabelele morților și răniților.

Anul are 365 de zile, au trecut 832 de zile de la invazia trupelor ruse, nu e chiar dificil de făcut totalul, nu e greu de apreciat că nu se poate continua pentru mult timp în acest ritm.

Mai ales pentru ucraineni, pentru că dacă pierderile sunt egale, conform acestei logici provizorii, la un raport de forțe umane, materiale, militare etc. de 5 la 1 în favoarea Rusiei, conflictul evoluează într-o direcție previzibilă.

Sigur, dacă citești doar ceea ce susține o anumită narațiune, să zicem optimistă, în care Kievul va găsi până la urmă resursele necesare pentru a întoarce soarta războiului, în fiecare zi poți avea argumente care să susțină acest punct de vedere:

·     vin bani din vest pentru război, și nu puțini, 60 de miliarde de la SUA,. 40 de miliarde la Uniunea Europeană;

·     liniile roșii privind utilizarea armamentului performant pentru lovirea unor ținte de pe teritoriul Rusiei sunt, rând pe rând, îndepărtate;

·     noua lege a mobilizării începe să producă roade, se înființează noi unități;

·     se fac donații în continuare de echipamente militare performante, inclusiv, avioane F-16, ceea ce completează categoriile de armament care pot face diferența pe câmpul de luptă;

·     mulți lideri occidentali au declarat că vor participa la reuniunea dedicată păcii în Ucraina, organizată de Elveția, la mijlocul lunii iunie;

·     președintele Zelenski continuă să primească sprijin internațional pe timpul actualului turneu diplomatic în state din Asia.

Dar realitatea poate avea și o altă față a acelorași evoluții:

·     banii se îndreaptă către Ucraina, dar majoritatea se opresc pe traseu în industriile militare ale țărilor expeditoare, pentru a se transforma ulterior în echipamente care pot înlocui donațiile deja făcute pentru Kiev;

·     o parte din bani mențin pe linia de plutire balanța de plăți a Ucrainei, devin salarii și pensii, altfel sistemul bugetar al țării vecine ar intra în colaps;

·     o altă parte din bani intră într-un sistem de contracte, oferte și achiziții de servicii și lucrări, majoritatea pentru nevoile războiului, unde, nu se știe cum, se evaporează în cea mai mare parte;

Foto: Twitter / X

·     liniile roșii se îngălbenesc, încet-încet, dar fiecare atac ucrainean asupra unui obiectiv de pe teritoriul Rusiei este urmat de o replică violentă și, deseori, disproporționată, așa cum a fost cazul, recent, cu distrugerea de către ruși a celor mai importante centrale hidroenergetice ucrainene;

·     mobilizarea poate fi acum extinsă cu câteva sute de mii de persoane între 25 și 27 de ani, dar entuziasmul din primele luni de război a dispărut, foarte puțini tineri se mai oferă voluntari, pentru ceilalți trebuie dusă o intensă muncă de lămurire, uneori în limitele legii, alteori e bună și forța. Un comunicat al administrației prezidențiale de la Kiev solicită populației să nu dea crezare filmelor video postate pe unele rețele de socializare care prezintă acțiuni violente ale reprezentanților centrelor de recrutare când încearcă să-i aducă pe direcția cea bună pe cei care refuză înrolarea. Nu e greu de imaginat ce se întâmplă cu cei ce nu vor să lupte, nu știu să lupte, nu au de gând să lupte dar sunt trimiși către linia frontului;

·     donații se fac, uneori sunt și credite avantajoase, alteori, scrise cu literă mică există și prevederi financiare care sunt trecute în plan secund, se promit zeci de avioane, dar anul acest vor veni doar câteva, nu se știe dacă vor avea unde să aterizeze, pentru că deja potențialele aerodromuri de dislocare au devenit ținte pentru rachetele rusești iar autostrăzi cu asfaltul larg și neted sunt și în Ucraina la fel de rare, dacă nu mai rare, ca în România. Și încă un  aspect: sisteme antiaeriene performante are și Rusia, iar generalii Gherasimov & Co. sunt roși de aceeași curiozitate ca și omologii lor occidentali să-și testeze echipamentele și să găsească soluții la noile provocări;

·     reuniunea de pace din Elveția a fost văzută ca o cale de a promova varianta ucraineană a modului de încetare a războiului. Dacă va avea succesul scontat de Kiev, presiunea internațională ar trebui să facă Moscova să se gândească de două ori înainte de a zice „Niet”. Așa era inițial, un plan de pace ucrainean în zece puncte și o țară neutră care să fie scenă pentru opțiunea Kievului. Între timp, președintele american Biden și-a adus aminte că mai are de lucrat la campania electorală și se va întâlni cu alți actori, de această dată de la Hollywood, iar președintele chinez Xi a anunțat că aerul de munte și călătoriile lungi nu sunt bune pentru spiritul Chi. De prin sud, câte o prezență stingheră, ici și colo. De pildă un ministru australian pentru problemele celor cu dizabilități. Cum zice și BBC, „măcar turismul elvețian să prospere”. Cele zece puncte au devenit trei, securitatea alimentară, securitatea nucleară și recuperarea copiilor ucraineni transferați în Rusia din teritoriile ocupate, iar reuniunea de pace seamănă din ce în ce mai mult cu o șuetă informală a unor lideri europeni și Nord-Atlantici cu omologul lor de la Kiev;

Foto: Twitter / X

·     omolog care, acum, după mai mult de doi ani de război, pare a fi realizat că între războiul din Ucraina și alegerile americane există o legătură ombilicală cu transferuri de energie de la un capăt la altul pe principiul vaselor comunicante, cu o precizare: alegerile americane primează. Războiul din Ucraina este un manifest electoral al uneia dintre tabere, cea aflată acum la Casa Albă. Pentru cealaltă tabără, republicană, el este o anomalie pe care candidatul Trump declară că o va înlătura în primele 24 de ore ale unei eventuale noi guvernări. Oricum ar fi, după alegerile din noiembrie, toate se pot întâmpla, indiferent de locatarul de pe colină, așa că președintele Zelenski știe deja că timpul este infinit, dar și relativ.

Ultimul punct a devenit evident pe timpul conferinței de securitate ”Dialog Shangri-La”, organizată de către Institutul Internațional pentru Studii de Securitate din Singapore, un fel de Conferință de la Munchen, variantă asiatică, eveniment la care președintele ucrainean a fost invitat în ultimul moment.

Deja dezamăgit de anunțul Casei Albe privind neparticiparea președintelui Biden la atât de așteptata reuniune și încercând să ofere o explicație și absenței Chinei de la conferința elvețiană de la Lucerna, Zelenski a reușit  un puseu nediplomatic de amărăciune: „Este regretabil că o țară atât de mare, independentă și puternică precum China este un instrument în mâinile lui Putin.”

Iar urecherea Chinei a continuat: „Din păcate, Rusia, folosind influența chineză în regiune, utilizează diplomații chinezi, face totul pentru a perturba summitul de pace”.

Cu astfel de argumente, făcute departe de Kiev, pe un meridian care trece însă prin China, e greu de crezut că Beijingul se va număra printre participanții la conferința elvețiană de pace și va renunța la parteneriatul său cu Moscova.

***

Altfel, cum spuneam, războiul are ritmul lui, diferit de al celor care îl urmăresc de pe margine, are arbitrii săi, uneori la mijlocul terenului, alteori prin culise, are finalul lui, la momentul general așteptat sau după prelungiri și lovituri de departajare.

Cel din Ucraina este, aparent, în cea de a doua categorie.