Generalul care pleacă, ministrul care vine
0La începutul lunii februarie, generalul Zalujnîi era înlocuit de la comanda forțelor ucrainene. La începutul lunii martie, generalul Zalujnîi era promovat ambasador al Ucrainei în Marea Britanie, de fapt formularea din comunicatul ministerului ucrainean de externe fiind astfel ”președintele a aprobat candidatura lui Valeri Zalijnîi pentru postul de ambasador în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord”.
Gradul nu mai era menționat, deși generalul era încă în serviciu activ la acel moment.
A trecut aprilie și mai nimic nu s-a întâmplat, o comisie prezidențială analiza, probabil, în continuare, candidatura generalului, nici începutul lunii mai nu părea să anunțe ceva.
Între timp, acesta a primit o diplomă din partea Primăriei Kiev, a fost la o ședință de tragere cu pistolul, așa, de antrenament, ocazie cu care a avut o postare neguroasă pe o rețea de socializare, “25 meters. Glock 17. There is still gunpowder in the flasks” / ”25 metri. Glock 17. Există încă praf de pușcă în cartușe”.
Fotografia sugerează că ar fi nimerit, de la distanța de 25 de metri, o țintă minusculă / un cartuș de pistol, ceva cam ca în westernurile clasice, textul sugerează mai multe.
Și-a pus semnătura pe 25 de steaguri ucrainene pentru a fi vândute la un concert de către cântăreața Irina Fedișin, a părut că e în formă, zâmbitor, optimist.
Unii analiști și-au mai adus aminte de el și de vorbele lui de duh: ”războiul este început de soldații de carieră și terminat de profesori și contabili”, căutând sensul lor adânc și ascuns.
Cu câteva zile în urmă, pe 8 mai, o parte din mister s-a risipit, generalul a fost trecut în rezervă, din motive medicale, dar cu drept de purtare a uniformei, iar pe 9 mai a fost numit ambasador.
În câteva zile era la post, cât privește forma fizică, tratamentul cu aer diplomatic și ceață londoneză a avut efecte miraculoase, un video scurt de la birou arată că tonusul i-a revenit, e bine, chiar foarte bine să fii departe de front și de problemele lui.
***
Care nu sunt puține, pentru că așa e la război, după lungi perioade în care nu se întâmplă nimic, urmează zile și săptămâni în care este posibil să se întâmple totul.
De câteva zile se desfășoară o ofensivă rusă la nord de Harkov / Harkiv (ucr.), ale cărei obiective nu sunt foarte clare la acest moment.
Este o situație care reface, parcă, începuturile conflictului din Ucraina, pentru că atacul rus a pornit direct de pe teritoriul Rusiei, într-o regiune de graniță unde trupele ruse au mai ocupat teritorii în urmă cu doi ani de zile.
Căutând o explicație reparatorie pentru avansul rușilor, Institutul pentru Studiul Războiului afirmă că situația este o consecință a politicii tacite occidentale de a nu permite forțelor ucrainene să lovească obiective în interiorul teritoriului rus.
Este posibil să fie și așa, cert este că armata rusă a reușit concentrarea unor forțe importante în regiune, sub radarul cercetării ucrainene, și trecerea la acțiuni ofensive care pot afecta al doilea oraș ca mărime al țării.
Deocamdată se desfășoară ceea ce se numește ”cercetarea prin luptă”, se tatonează terenul, se creează un cap de pod unde să fie dislocate forțe mai numeroase.
Presa, căreia îi place, ca întotdeauna, să vadă negru acolo unde este doar gri, afirmă că o ofensivă rusă în această direcția ar putea obliga Ucraina la negocieri.
Și nu o zice chiar oricine, însuși cunoscutul New York Times fiind de părere că războiul ar putea lua o turnură negativă (pentru Ucraina, n.n.).
Dar mai e drum lung până departe și nu se știe dacă se va ajunge acolo.
Deocamdată, Kievul schimbă comandanții forțelor sale din regiune, trimite rezerve și încearcă să afle ce s-a întâmplat cu fortificațiile care trebuiau construite și care, ghinion, lipsesc.
Deși unele din lucrări s-au recepționat și banii s-au dat.
Analizele situației variază:
- de la cele care văd situația de la nord de Harkov / Harkiv ca fiind una premergătoare deschiderii unui nou front;
- la cele care afirmă că nu se vor schimba multe în situația generală a războiului.
Sigur, nu au trecut decât trei zile de la începutul luptelor, dar cei care lucrează și cu statistici în interpretarea situației spun că deja rușii au ocupat, cu forțele câtorva batalioane, aproape aceeași suprafață de teren pe care au reușit ucrainenii să o captureze, cu un corp de armată, după cinci luni de încleștări ulterioare ofensivei din iunie 2023.
Câteva sute de kilometri pătrați, o duzină de sate și, cu noroc și mult sânge, un orășel, da, este adevărat, în această perioadă a războiului, bilanțul pozitiv (din punctul de vedere al ocupantului) cam așa arată.
Deocamdată, generalul Sirski, comandantul forțelor ucrainene pare a paria pe ipoteza cu rușii nu vor ataca Harkovul, de aceea nu vor fi transferate rezerve masive de pe frontul de est.
Așa zic unele surse ucrainene, care mai spun că situația este dificilă și pentru că procesul de recrutare merge greu, doar 25% din necesarul lunar ajunge să fie încorporat, restul bărbaților apți combatanți reușind să se sustragă chemării patriotice la arme.
Chiar și granița cu România a fost trecută de vreo 11.000 de ucraineni, în perioada de după 24 februarie 2022, conform Europei Libere, care citează un șef al Poliției de Frontieră dintr-un județ cu vedere la râul Tisa.
Aceleași surse punctează și asupra faptului că o continuare negativă a evoluțiilor pe noul front ar avea consecințe neplăcute asupra discuțiilor la preconizata conferință de pace din Elveția, programată peste o lună, în perioada 15 – 16 iunie, la Lucerna.
Așa cum a avut căderea orașului Avdeevka, înainte de Conferința de la Munchen, pentru nivelul sprijinului militar și financiar din partea statelor partenere Ucrainei.
Când războiul se poartă în funcție de conferințele la care participă oficialii de la Kiev, este destul de dificil să ții pasul cu planificarea și desfășurarea operațiilor de pe front.
***
Iar acum Kievul are încă o grijă: cum să interpreteze schimbarea de la conducerea ministerului apărării de la Moscova.
Nu e clar dacă plecarea lui Serghei Șoigu la conducerea Consiliului de Securitate al Rusiei, acolo unde îi va fi șef lui Dmitrii Medvedev, este o promovare sau o trecere pe linie secundară.
Nu e clar nici dacă venirea unui economist, Andrei Belousov, în fruntea ministerului este urmarea schimbării de priorități și pentru întărirea legăturilor cu Complexul Militar Industrial rus, sau este o recompensă pentru un consilier loial al președintelui Putin.
Ucrainenii ar prefera a doua variantă, o rocadă de natură administrativă, dar este posibil și ca numirea lui Belousov să urmărească, așa cum s-a exprimat criptat secretarul de presă al Kremlinului, Dmitrii Peskov, ”deschidere la inovare, la implementarea tuturor ideilor avansate, pentru a crea condiții pentru competitivitatea economică”.
Înțelege fiecare ce vrea, dar sigur e despre economie, la partea militară nu s-a schimbat nimic, generalul Gherasimov va fi tot acolo.
Că e vorba de economie, de trecerea la o adevărată economie de război, apreciază și Mark Esper, fost șef al Pentagonului, care subliniază că ”7% din PIB (pentru apărare, n.n.) și un ministru pro-inovare. O mișcare interesantă.”
Schimbări s-au făcut anterior și la ministerul apărării din Ucraina, acolo unde avocatul Oleksii Reznikov (ministru în perioada 2021 – 2023) a fost înlocuit cu afaceristul Rustem Umerov.
Dacă au fost administrative, pe bază de loialități, sau de substanță, dacă au contribuit la eficientizarea efortului de război, este dificil de apreciat de la distanță.
Fortificațiile lipsă din regiunea Harkov sigur pot conține o parte din răspunsul la această dilemă.
Într-o interpelare recentă în Comitetul Parlamentar pentru Securitate Națională, Apărare și Informații din Rada de la Kiev, deputatul ucrainean Serhii Rahmanin, ales din partea partidului ”Holos”, afirma că ”problema ministerului apărării nu este că specialiștii «sunt acolo din anii ’90», ci că «vin de pe stradă și oameni care ieri vindeau secară, cu o zi înainte – lapte, acum o săptămână – gaz, și astăzi cumpără muniție».
Sigur, e o exprimare cam brutală, vine din partea unui deputat al opoziției, e adevărat unul care a cam votat cu puterea, dar își ia uneori și libertăți critice.
***
Recapitulând, mai 2024 e o lună complicată, sprijinul occidental pentru Ucraina este pe drum, dar mai are nevoie de timp până să ajungă, legea mobilizării a fost aprobată, de pe 18 mai intră în pâine, dar efecte va produce în câteva luni, după 21 mai, când se încheie actualul mandat prezidențial, președintele Zelenski are unele probleme de legitimitate, speculate, desigur, de către Rusia, dar și de unii din foștii parteneri politici de la Kiev ai acestuia.
Aceștia din urmă, așa, mai pe la colțuri, e nepatriotic să critici la vreme de război, dar nu se știe niciodată de unde apare oportunitatea pentru un pas în față.
Și mai e și frontul, până mai ieri de vreo 1000 de kilometri, de câteva zile cu șanse mari să se mai lungească, spre 1300 de kilometri, asta e, către est spațiul devine mult mai larg.
Numai războiul rămâne la fel, monoton de sângeros și distrugător de vieți și orașe.
Se încarcă comentariile...
