Propaganda Budapestei prin „apropriere culturală” și influența asupra maghiarilor din România

Foto: Afiș contemporan de propagandă ungurească: în România ar fi 3,5 milioane de maghiari (!), deși la recensământul din România din 2021 au fost înregistrați 1.002.151 de etnici maghiari (!). Sursa aici.

Continuăm astăzi analiza influenței a ceea ce am numit în primul episod adevărata propagandă pro-rusă din România, respectiv decuplarea comunității maghiare din România și orientarea ei spre Budapesta.

Față de cele două categorii de propagandă discutate deja, putem introduce chiar și o a treia categorie de propagandă, acolo unde Viktor Orban întreprinde o propagandă mixtă, adresată în special publicului european și maghiar din Ungaria, dar fondată pe apropriere culturală (apropriere = „A-și însuși un lucru (străin)” cf. DEX) și istorică în defavoarea României. Aici ne referim în special la un foarte recent și foarte mediatizat serial istoric finanțat de Viktor Orban și centrat pe personalitatea lui Iancu de Hunedoara.

Aproprierea culturală în defavoarea României apare în serial prin faptul că Iancu de Hunedoara este prezentat ca având limba maternă limba maghiară, deși el a fost crescut într-o familie românească și nu avea cum să nu aibă limba română drept limbă maternă. Chiar fiul său, marele rege al Ungariei, Matia Corvin, se pare că vorbea și el limba română. În plus, tot Iancu de Hunedoara este prezentat și drept un „Hungarian military leader”, deși, conform tuturor documentelor epocii, Iancu de Hunedoara era român și se autointitula chiar el „Johannes Olachus”, adică „Ioan Românul”, în limba latină.

Iar dimensiunea propagandistică a acestui film apare din asocierea pe care Viktor Orban încearcă să o construiască între sine însuși și Iancu de Hunedoara pe trei direcții principale:

·       Iancu de Hunedoara s-a opus invaziei otomane, Viktor Orban și el „se opune invaziei migranților”;

·       Iancu de Hunedoara a fost un adevărat apărător al creștinătății în fața unei invazii musulmane care masacrase cu 3 ani înainte Constantinopolul, Viktor Orban ar vrea și el să fie „un apărător al creștinătății europene în fața migranților preponderent musulmani și a ideologiilor de extrema stângă” (trebuie subliniat faptul că, deși ambele aceste fenomene, migrația masivă și ideologizarea radicală a unor politici europene, sunt extrem de nocive pentru societatea europeană, instrumentalizarea lor de către Viktor Orban trezește suspiciuni și îngrijorări);

- conform prezentării filmului finanțat de Viktor Orban, Iancu de Hunedoara a fost „un băiat de la sat care a devenit un războinic neînfricat și, mai târziu, salvatorul Europei”, Viktor Orban se prezintă și el pe sine însuși drept un simplu „băiat de la țară”.

Despre aceste narațiuni preferate de propaganda lui Viktor Orban și despre efectele lor directe asupra comunității maghiare din România mai aflăm din același raport citat mai devreme: „Realitatea pe care am constatat-o din cercetarea noastră este că comunitatea maghiară este din ce în ce mai izolată de restul României în ceea ce privește știrile, prioritățile și divertismentul. Tendința actuală este formarea unei bule informaționale în care orice informație incomodă pentru Viktor Orbán este suprimată, în timp ce neîncrederea în autoritățile locale este încurajată. Aceasta nu este o tendință nouă în Transilvania. Minoritatea maghiară a avut întotdeauna o dorință de autoconservare, autonomie și chiar o afinitate față de Ungaria. Principala diferență pe care pare să o aducă FIDESZ este volumul de fonduri pe care este dispus să le investească pentru a izola comunitatea de restul României – dar și de competitorii săi politici din Budapesta – și pentru a crea imaginea FIDESZ ca fiind singurul protector disponibil al diasporei și al valorilor acesteia.” (pp. 51-52)

Sondaje. Magnitudinea răspândirii propagandei de la Budapesta în rândul maghiarilor din România și influența ei asupra percepțiilor acestora

● Sondaj din 2020

În anul 2020, era făcut public un studiu întreprins de Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale, în cadrul European Values Study („Maghiarii din Transilvania pe harta sistemelor de valori din țările europene. European Values Study”, coord. Tamás Kiss, István Gergő Székely, Cluj-Napoca, 2020), studiu în care se poate observa o asemănare foarte mare în privința vieții religioase și familiale a etnicilor unguri/secui din România cu cea a românilor, aproape identică, și o diferență mare față de cea a ungurilor din Ungaria. Cităm din raportul respectivului studiu: „Rezultatele arată că nu există diferențe semnificative între români și maghiari în privința celor trei teme prezentate: valorile legate de familie și rolurile de gen, respectiv comportamentul religios. Tendințele din România, afișând pe alocuri particularități surprinzătoare în context european, sunt valabile și pentru maghiarii din Transilvania” (EVS1). Asupra familiei, concluziile respectivului raport erau că: „Unul dintre rezultatele esențiale este că în domeniul valorilor referitoare la familie nu există diferențe substanțiale între majoritate și minoritate. În această privință, maghiarii din Transilvania seamănă mai mult cu societatea românească decât cu cea din Ungaria.”

Cităm din nou din din același studiu și concluziile referitoare la religie: „Datele arată că religiozitatea maghiarilor este asemănătoare cu cea a românilor, în sensul că este mult mai pronunțată în comparație cu alte state europene, deși maghiarii, în majoritatea lor covârșitoare, nu sunt ortodocși. Astfel, datele anchetei arată că 99% dintre maghiarii transilvăneni sunt afiliați religios, 34% merg la biserică, 83% se roagă în mod regulat, 89% se consideră religioși. Intensitatea crescută a activității religioase apare și la alte minorități, care aparțin unor culte diferite de cel majoritar.”

Chiar și un articol scris de un etnic maghiar sublinia chiar din titlu faptul că „valorile ungurilor din Transilvania și cele ale românilor sunt uneori similare”. În plus, „la întrebarea „Dacă ar avea loc un război, ați lupta sau nu pentru țară?”, 43% dintre maghiarii transilvăneni au răspuns afirmativ, 41,5% negativ, iar restul sunt indeciși. În același timp, 46,7% dintre respondenții eșantionului reprezentativ pentru România sunt gata să lupte pentru țară, iar în Ungaria procentul este de 53%. Disponibilitatea de a lupta este în general mai redusă la minorități în comparație cu majoritatea, fără excepție. Totodată, ponderea indecișilor și a celor care refuză să răspundă este mare în rândul minorităților. Totuși, observăm că diferența dintre maghiarii din Transilvania și români este mică, de fapt cea mai mică diferență măsurată în rândul minorităților din Europa cu care am putut realiza comparația.” (EVS3) Cu alte cuvinte, dintre toate minoritățile din Europa cuprinse în studiu, maghiarii din România erau cei mai apropiați de majoritate atunci când erau întrebați dacă ar lupta pentru țară, ceea ce arată un grad înalt al sentimentului de apartenență la țara lor natală, în cazul nostru, România.

Dar ce s-a întâmplat între timp cu aceste valori similare între maghiarii din România și români? Deși nu avem un studiu nou întreprins între timp pe exact aceiași indicatori, pe baza anumitor date putem să tragem concluzia că în domeniul valorilor legate de familie, rolurilor de gen și religiozitate maghiarii din România seamănă în continuare mai mult cu românii decât cu maghiarii din Ungaria. Aceste lucruri sunt întărite însă și de specificul propagandei lui Viktor Orban emanând de la Budapesta – aceasta se concentrează și ea, cel puțin narativ, pe valorile familiei și pe religiozitate, așadar propaganda de la Budapesta nu a încercat să schimbe aceste aspecte în Transilvania. Ci, extrapolând, am putea spune chiar că, dimpotrivă, a încercat să schimbe societatea din Ungaria pe modelul celei din România pe aceste direcții, cel puțin.

În respectivul studiu din 2020 erau și mai multe diferențe semnificative ale populației maghiare din România față de români: „Instituțiile în cazul cărora nivelul de încredere al maghiarilor din Transilvania este mult mai scăzut decât cel al românilor sunt următoarele: forțele armate (42% vs. 80%), sistemul de învățământ (52% vs. 70%), UE (39% vs. 49%) și sistemul juridic (38% vs. 47%).” (EVS3) și „Maghiarii din Transilvania cred că s-a mers prea departe cu extinderea UE (medie de 5,45 pe scala de 10 puncte). Atitudinea este mai puțin adversă decât cea din Ungaria (5,69), dar sensibil diferită de cea din România (4,21)” (EVS3). Se observă un nivel mai mic de încredere în UE și o dorință mai mică de extindere decât cele ale românilor, probabil (și) din cauza propagandei lui Viktor Orban care începea să își producă efectele.

Această influență a propagandei de la Budapesta asupra percepțiilor maghiarilor din România a fost evidențiată de acest studiu încă din anul 2020 și în privința distanței sociale: „procentul maghiarilor din Transilvania care ar refuza un vecin din categoriile menționate arată în felul următor: 54% nu ar accepta să aibă vecin imigrant, 52% vecin rom, 42% vecin musulman și 38% vecin de altă rasă. Atitudinea de respingere a imigranților, a persoanelor de altă rasă și a musulmanilor s-a amplificat simțitor în Ungaria în perioada 2008-2018. Această evoluție arată cu claritate importanța factorului politic. Termenii în care a fost tratată problema în Ungaria a influențat cu siguranță și evoluția atitudinii maghiarilor transilvăneni față de străini – menționăm însă că nu dispunem de serii de timp pentru această populație.” (EVS2) Deși autorii studiului consideră anumite cauze culturale ca fiind responsabile de atitudinea față de imigrație, tot propaganda politică de la Budapesta este considerată ca fiind și în spatele atitudinii maghiarilor din România față de fenomenul imigrației: „în statele Europei de Est, mai ales Ungaria, discursul anti-imigrație și anti-imigranți a devenit dominant. Acesta este contextul în care vom interpreta rezultatele EVS în general și atitudinile maghiarilor din Transilvania în particular. (...) Maghiarii din Transilvania au exprimat cele mai negative păreri despre consecințele pe care le are migrația asupra dezvoltării. Din nou, în acest sens, sunt, mai apropiați de maghiarii din Ungaria. Atitudinea împotriva imigranților poate avea la bază mai multe componente atitudinale precum ar fi: imaginea concurenței pe piața forței de muncă, așa-numitul șovinism al bunăstării și, respectiv, teama de riscurile ce ar putea să apară sub aspectul siguranței și al securității. România înregistrează valori moderate în contextul țărilor est-europene, iar Ungaria valori mai ridicate. Maghiarii din Transilvania se apropie și de această dată mai mult de Ungaria, însă valorile înregistrate nu sunt cu mult mai mari decât în cazul Ungariei.” (EVS2)

(va urma)

Matei Blănaru este expert LARICS și doctorand al Universității din București.