Adevărata propagandă „pro-rusă” despre care nimeni nu vrea să vorbească. Cum minoritatea maghiară din România a devenit dependentă de propaganda „pro-rusă” de la Budapesta a lui Viktor Orban (I)

1 live

Publicat: 21.08.2025 07:00

Analizele din mass-media românească și din comunitatea științifică referitoare la comunitatea maghiară din România sunt foarte puține. Practic, tot ceea ce este făcut public în acest domeniu trece fie prin filtrul unor persoane și entități apropiate sau intermediare ale guvernului Viktor Orbán, fie prin filtrul unor atitudini subiective din cadrul comunității românești. Tocmai de aceea considerăm foarte importantă o analiză obiectivă a unor evoluții din acest domeniu și cu privire la acest domeniu, mai ales că vorbim despre un grup numeros de cetățeni români cu probleme specifice, care totuși sunt aproape în totalitate conectați la propaganda unui regim vecin cu o retorică deseori adversă. Riscurile de securitate devin astfel ușor de prevăzut. Însă nu este vorba doar despre riscuri de securitate la adresa societății românești în ansamblu; unii experți maghiari independenți avertizează, de asemenea, asupra unor pericole ce apar în mod specific pentru comunitatea maghiară din România din cauza unei astfel de dependențe. Prin urmare, și pericolele care amenință o comunitate instrumentalizată cinic din exterior sunt ușor de prevăzut. O parte semnificativă a acestei analize a fost publicată de curând și în limba engleză în nr. 2/2025 al revistei științifice Romanian Review of Political Sciences and International Relations, articolul nostru fiind disponibil online aici.

Faptul că analiștii, jurnaliștii sau reprezentanții Statului Român nu vorbesc despre dependența totală a unui grup numeros de cetățeni români față de propaganda unui stat vecin este, în sine, îngrijorător. Este clar că o astfel de recunoaștere nu ar fi bine văzută, însă această atitudine poate indica fie că această dependență este deliberat încurajată și permisă de la nivel înalt, fie că nu este recunoscută. Indiferent de motive, însă, efectele negative actuale și potențiale sunt la fel de grave. În această analiză, vom arăta măsura în care dependența de propaganda de la Budapesta este răspândită în rândul comunității maghiare din România, pe baza mai multor sondaje relevante. Vom evidenția, de asemenea, unele dintre consecințele actuale ale acestei dependențe, precum și unele dintre potențialele pericole viitoare, identificate atât de noi, cât și de experți maghiari.

NOTĂ: Trebuie să subliniem încă de la început faptul că nu îi învinuim pe maghiarii din România pentru faptul că majoritatea dintre ei au ajuns dependenți de propaganda lui Viktor Orbán și a partidului Fidesz de la Budapesta—o propagandă care, în ansamblu, este profund nocivă și dăunătoare atât pentru România, cât și pentru regiune. Responsabili pentru această situație sunt cei care au permis-o și cei care au creat-o, respectiv factorii de decizie politică din România și din Budapesta. Comunitatea maghiară din România este, de fapt, în mare măsură victima unei campanii de propagandă ample și complexe, finanțate de Budapesta și tolerate de București, având ca scop detașarea acestei comunități de România și alinierea ei la politicile Fidesz și ale lui Viktor Orbán, în scopul unor instrumentalizări ulterioare. Această campanie urmărește obținerea atât a unor avantaje politice interne în Ungaria, cât și a altor avantaje economice, politice, strategice și geopolitice în cadrul politicii externe a lui Viktor Orbán în regiune.

Introducere

Această urmărire a decuplării comunității maghiare din România a fost evidentă atât prin prisma programelor implementate de Budapesta, cât și prin efectele obținute, acest lucru fiind observat și confirmat chiar de experți maghiari din România. Unul dintre ei spunea explicit că: „Se pare că singurul scop este integrarea instituțională și personală a maghiarilor din Bazinul Carpatic, construirea unei societăți paralele (subl. noastră), menținerea hotarelor dintre societatea minoritară și majoritate. În afară de asta, nu pare să existe vreo strategie scrisă – (...) Nu există o listă cu proiectele ce pot fi finanțate, dar este foarte clar ce este considerat tabu: nu vedem programe de cooperare între români și maghiari (...)”, iar chiar fostul președinte al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Asztalos Csaba, spunea că asistăm la propagandă din partea guvernului de la Budapesta, la desuveranizarea României și „spațiile în care maghiarii și românii ar putea să se întâlnească au cam dispărut” aici.

Amenințări, riscuri, vulnerabilități

Înainte de a intra efectiv în analiză, dorim să punctăm și ce înțelegem prin amenințări și riscuri. Amenințările sunt, conform Strategiei Naţionale de Apărare a Ţării pentru perioada 2020-2024: „acțiuni, fapte sau stări de fapt, capacități, strategii, intenții ori planuri ce pot afecta valorile, interesele și obiectivele naționale de securitate și/sau sunt de natură să pună în pericol direct sau indirect securitatea națională, prin afectarea caracterului național, a suveranității, independenței, unității și integrității teritoriale, a funcționării normale a instituțiilor statului, a vieții și integrității fizice a cetățenilor și a organizării comunităților umane;” (p. 24), iar riscurile sunt: „probabilități de producere sau manifestare a oricărui eveniment, situație, condiție cu potențial de manifestare incert, a cărui concretizare ar conduce la afectarea în orice mod a funcționării normale a instituțiilor statului, organizării și funcționării comunităților umane, precum și a vieții, integrității fizice a cetățenilor, într-o împrejurare dată sau context determinat.” (p. 24). Așadar, pe scurt, amenințările sunt acțiuni, fapte, strategii, intenții, planuri ce se întâmplă deja, iar riscurile sunt probabilități de producere a unor evenimente care pot afecta securitatea unui stat și a unei societăți.

La acestea, mai adăugăm și vulnerabilitățile Statului Român, care sunt „deficiențe funcțional-sistemice/structurale care pot fi exploatate sau pot contribui la materializarea unor amenințări sau a unor riscuri, determinând slăbirea capacității statului de a diminua impactul evenimentelor cu potențial de afectare gravă a funcționării normale a instituțiilor sale, a vieții și integrității fizice a cetățenilor și organizării comunităților umane, precum și a capacității de protejare, apărare și promovare a valorilor, intereselor și obiectivelor naționale de securitate.” (p. 24).

Așadar, prin aceste trei filtre trebuie interpretate acțiunile care se întâmplă deja, generate de guvernele de la Budapesta și de propaganda lor, care au reușit să monopolizeze narațiunile în comunitatea maghiară din România, dar și evenimentele care riscă să se producă din cauza acestor procese și desfășurări de evenimente. La acestea adăugăm vulnerabilitățile Statului Român, manifestate mai ales prin permisivitatea, ignoranța și complacerea manifestate față de strategiile emanate de la Budapesta, din interese proprii politice, din incompetență, nepăsare sau/și corupție. Toate acestea reprezintă vulnerabilități care au înlesnit răspândirea propagandei de la Budapesta în România și monopolizarea comunității maghiare de către aceasta.

Magnitudinea dependenței maghiarilor din România față de propaganda de la Budapesta și construirea acesteia

Motivul principal din spatele construirii acestei dependențe de către Viktor Orban și Budapesta a fost sesizat explicit și de către unii analiști de origine maghiară într-un raport extensiv pe tema propagandei lui Viktor Orban și a entităților sale de mass media din Transilvania: „Scopul finanțării instituțiilor media și al investițiilor în nivelul de trai este dorința regimului maghiar de a construi un sistem în care maghiarii din România să simtă că aparțin Ungariei. Acest concept este numit unificarea virtuală a națiunii, depășirea tratatului de la Trianon prin crearea unei națiuni virtuale, în care fiecare maghiar, indiferent de țara de reședință, este conectat virtual la instituțiile statului maghiar. Extinderea și unificarea spațiului media reprezintă un pas foarte important în această direcție.” (p. 3) Este important de reținut că acesta nu este obiectivul final, ci pare că este doar un obiectiv de etapă în vederea atingerii unor alte scopuri de natură revizionistă mult mai pragmatice, de natură de a avea un impact negativ asupra securității României și a întregii regiuni. În acest raport citat mai sus se detaliază foarte atent trusturile de presă de limba maghiară din Transilvania, monopolizarea și controlul lor de către Fidesz și Viktor Orban, temele preferate de propagandă, numărul de accesări, de cititori, finanțările de la Budapesta, mediile de răspândire și anvergura răspândirii narațiunilor printre cititori și altele.

O dovadă explicită care indică faptul că vorbim despre o dependență aproape totală a maghiarilor din România de propaganda venită de la Budapesta este, de exemplu, un sondaj din 2022, care a constatat că 90,8% dintre maghiarii din România susțineau guvernul Viktor Orbán – Fidesz-KDNP.

Temele preferate de propagandă ale lui Viktor Orban

Aceste teme preferate de propaganda lui Viktor Orban și Fidesz, transmise prin entitățile media controlate de aceștia, sunt în principal de două feluri: cele care se încadrează în temele generale de propagandă, aplicate deopotrivă și în Ungaria și în România sau în alte țări, și temele de propagandă adaptate specificului local din România.

· Din prima categorie de teme de propagandă avem narațiunile anti-imigrație, cele conform cărora Viktor Orban este un apărător al valorilor europene, este un apărător al creștinismului, plus narațiuni pro-ruse și anti-Ucraina, anti-NATO, anti-UE și anti-LGBTQ. Narațiunea conform căreia Ucraina și Occidentul sunt cele mai vinovate pentru izbucnirea războiului din Ucraina, plus toate aceste teme enumerate mai devreme se poate vedea în sondajele de mai jos cum au fost însușite complet de opinia publică a maghiarilor din România și au aliniat-o acestor narațiuni de propagandă. Ca să fie mai clar, noi nu discutăm în această analiză despre validitatea sau invaliditatea acestor teme generale ale propagandei marca Viktor Orban, nu discutăm despre faptul că mesajele au dreptate sau nu, ci discutăm despre faptul că aceste mesaje și canalele de propagare de la Budapesta modifică în mod direct și radical atitudinea magiarilor din România pe teme importante. Astăzi temele propagandei pot fi migrația, Ucraina etc., mâine temele pot fi altele, care să aducă atingere directă securității României și regiunii.

· Al doilea set de narațiuni de propagandă prin mass media de limba maghiară din România, controlată de Vikor Orban, cu accente specifice locale, se bazează în special pe segregarea comunităților de maghiari și de români din Transilvania și pe narațiuni consecvente de discreditare, de compromitere în fața comunității maghiare a orice este românesc sau a orice are legătură cu țara România: „Guvernul FIDESZ exploatează narațiunile existente în comunitatea maghiară din Transilvania prin intermediul ziarelor regionale, care publică știri negative despre guvernul român și despre români, în general.” (p. 3).

Această dimensiune este atestată din nou de același raport: „În cercetarea noastră digitală, am constatat că cele mai frecvente narațiuni laudă Ungaria ca apărătoare a valorilor tradiționale și protectoare a comunităților maghiare din străinătate. Extrem de prezentă în presa de limbă maghiară este prezentarea României ca un stat eșuat, incapabil să garanteze prosperitatea populației în ansamblu – și cu atât mai puțin pe cea a minorităților etnice.” (p. 51) Se vizează o desprindere a acestei comunități de România și, așa cum spunea citatul de mai devreme, se vizează „construirea unui sistem în care maghiarii din România să simtă că aparțin Ungariei.” (p. 3) Pentru a facilita această desprindere de România, același raport notează că în această mass media controlată de Viktor Orban „Există un interes foarte redus sau chiar inexistent pentru sporturile naționale românești, cultura sau evenimentele de divertisment din România, emisiunile TV și așa mai departe. Singurele subiecte de interes legate de România par să fie actualizările privind pandemia și știrile despre fragila coaliție de guvernare românească, care în cele din urmă s-a prăbușit.” (p. 50)

(va urma)