Pericolele dependenței maghiarilor din România față de propaganda lui Viktor Orban (și a Rusiei)

Continuăm să cercetăm aici ceea ce am numit adevărata propagandă „pro-rusă” din România despre care nimeni nu vrea să vorbească. Mai concret, cum minoritatea maghiară din România a devenit dependentă de propaganda „pro-rusă” de la Budapesta a lui Viktor Orban (aici și aici și aici și aici).   

Foto: Foto: Liderul UDMR, Hunor Kelemen, și premierul Ungariei, Viktor Orban (sursa aici).

În această ultimă parte a analizei noastre cercetăm mai multe pericole care reies din analiza noastră. Un set de pericole este identificat de experții maghiari și vizează în special pericole la adresa comunității maghiare din România și a stabilității regionale. Un al doilea set de pericole este cel evidențiat în special de noi, la adresa securității și stabilității societății din România, în ansamblul ei, și la adresa securității și stabilității regionale.

Așadar, printre pericolele acestei dependențe a comunităților de maghiari din România față de propaganda de la Budapesta, unii experți maghiari și noi am identificat următoarele:

1.     teama de apariția unor contra-reacții în România (dar și în Serbia, Ucraina, Slovacia) împotriva propagandei lui Vikor Orban, contra-reacții despre care experți maghiari consideră că se vor răsfrânge negativ și asupra comunităților respective de maghiari din aceste țări;

2.     pierderea autonomiei și coeziunii comunităților maghiare din afara Ungariei; creșterea polarizării în cadrul acestora, din cauza specificului politic al mesajelor lui Viktor Orban;

3.     un risc de securitate regional și european puternic din cauza propagandei anti-UE și anti-occidentale a guvernului maghiar. De exemplu, dacă până în 2010, maghiarii din România aveau o încredere mai ridicată în UE decât media pe România, după pătrunderea masivă a propagandei maghiare în România, mai ales după anul 2010, încrederea maghiarilor din România în UE a scăzut dramatic, după cum se poate vedea în tabelul de mai jos, în timp ce încrederea românilor a rămas relativ constantă;

Sursa: Tibor Toró și Transtelex

4.     promovarea intereselor rusești;

5.     promovarea narațiunilor rusești referitoare la războiul din Ucraina. Acest pericol, identificat atât de experți maghiari, cât și de noi, reiese explicit dintr-un titlu din presa de limba maghiară: „Sondaj: Maghiarii sunt cea mai pro-rusă comunitate din România, din cauza propagandei guvernului Orbán răspândită în Transilvania”. În analiza studiului se spune explicit că: „Rezultatele măsurătorilor realizate de cercetătorii în științe sociale arată că opinia publică românească este dominată de atitudini pro-occidentale, însă mesajele populiste și conținutul anti-occidental generat artificial câștigă teren în rândul maghiarilor din Transilvania. Românii au încredere în UE, în Occident și în Statele Unite; maghiarii din Transilvania au încredere în Viktor Orbán și în guvernul Fidesz. Comunicarea referitoare la război a fost complet dominată de mass-media publică maghiară și de mesajele distribuite de politicienii guvernului maghiar.” Iată, în mod explicit, cum propaganda de la Budapesta afectează în mod hotărâtor percepția maghiarilor din România despre anumite teme-cheie;

6.     vulnerabilizarea și controlul din exterior asupra comunității maghiare din România, în vederea atingerii unor scopuri adverse României;

7.     propaganda lui Viktor Orban și dependența de aceasta alimentează unele tensiuni și stereotipuri existente deja între comunitatea românilor și maghiarilor din Transilvania, așa cum atestă un raport întocmit chiar de etnici maghiari, citat și mai devreme: „Rețelele sociale au devenit un nou instrument pentru guvernul FIDESZ de a răspândi dezinformare și propagandă și de a alimenta tensiunile și stereotipurile deja existente între români și minoritatea maghiară. Ziarele tradiționale și influencerii offline s-au mutat în mediul online și și-au construit comunități pe bloguri, portaluri și rețele sociale, în principal pe Facebook (de departe cea mai importantă rețea din întreaga regiune a Europei de Est). Vedem deja consecințele neplăcute ale acestor noi camere de rezonanță de pe rețelele sociale. Când vine vorba de minorități etnice, este ca și cum ai construi o realitate complet diferită.” (p. 52)

8.     Raportat la elitele maghiare din Transilvania, un alt pericol este „Izolarea elitei intelectuale din Transilvania adâncește și mai mult această criză. În acest context, presa locală și-a pierdut, de asemenea, rolul de a gestiona orice, deoarece infiltrarea discursurilor politice alternative prin canale informale nu este contracarată.”

9.     noi considerăm cazul de la Ditrău, în care un preot maghiar a instigat comunitatea maghiară locală împotriva unor migranți srilankezi, drept un incident izolat și nu unul care reprezintă comunitatea maghiară din România și nici nu credem că astfel de evenimente se mai pot întâmpla, nici la o scară mai mică, nici la o scară mai mare. Cu toate acestea, trecem acest eveniment la pericole pentru a arăta la ce poate duce propaganda de la Budapesta și preluarea ei nemijlocită de maghiarii din România. Csaba Asztalos arăta cum „Comunitatea maghiară din Transilvania este conectată la mass-media regională și din perspectiva legăturii cu Ungaria, unde știm foarte bine că un element de comunicare constantă este discursul antimigrație. Ca atare, poate că sursa fricilor de la Ditrău - și nu numai - are și această explicație, și acest izvor poate să constituie: comunicarea globală din zona media pe zona de anti-migrație”, dar și respondentul maghiar al interviului publicat anul trecut de noi arăta cum comunitatea locală nu a făcut decât să urmeze ad literam propaganda de la Budapesta. Așa cum spune și respondentul interviului nostru, dacă așa se spunea la televizor de la Budapesta, comunitatea locală nici nu s-a gândit că ar trebui să reacționeze altfel, nici nu s-a gândit că propaganda ar putea să nu fie adevărată sau corectă. Astfel de preluare fără trecerea prin orice filtru a narațiunilor de la Budapesta este ceea ce îngrijorează în acest caz mai mult decât potențialul dăunător al manifestărilor punctuale implicite;

10.  emigrarea tinerilor maghiari din România în Ungaria și din cauza necompetitivității acestora pe piața muncii din România, din cauza necunoașterii limbii române. Necunoaștere care este încurajată de programele de segregare între comunități și de propaganda de la Budapesta, dar și de ignoranța și indiferența decidenților români;

11.  creșterea distanței sociale dintre maghiari și români, dintre maghiarii cetățeni români și România, segregarea societăților, crearea de falii intrasocietale;

12.  o tensiune în creștere în Transilvania între atitudinile maghiarilor ardeleni și cele ale majorității românești, despre care experți maghiari se tem că poate „exploda” la un moment dat. Desigur că nici experții maghiari care au semnalat acest lucru nu își doresc această „explozie”, este limpede că nici majoritatea maghiarilor și românilor din România nu și-o doresc, dar întrebarea care se pune este dacă nu cumva altcineva și-ar dori o astfel de „explozie” și tocmai de aceea s-a făcut comunitatea maghiară dependentă de mesajele sale? În afară de primele nume care ne pot veni în minte, ale lui Viktor Orban sau ale altor personaje radicalizate din afara sau din interiorul României, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva o astfel de „explozie” nu ar conveni și unor personaje din Federația Rusă;

13.  „spălarea pe creier” și traumatizarea tinerilor din cauza narațiunilor istorice deformate și manipulate de la Budapesta asupra Tratatului de la Trianon și a altor chestiuni istorice;

14.  desuveranizarea României prin preluarea de către Ungaria a unor atribuții ale Statului Român;

15.  amenințări și riscuri la adresa securității naționale a României. Dacă amenințările prin desuveranizare, monopolul propagandistic asupra comunității maghiare și a opțiunilor politice ale acesteia, uneori împotriva intereselor strategice ale României, ca în cazul războiului din Ucraina, deja se pot întrezări, riscurile sunt și ele semnificative. În acest sens, pe moment, guvernul lui Viktor Orban instrumentalizează comunitatea maghiară din România doar pe teme anti-imigrație, pro-rusești și anti-Ucraina, anti-ideologie de gen și alte ideologii de extrema stângă preferate la Bruxelles, teme anti-NATO și anti-UE, dar o întrebare pe care este obligatoriu să ne-o adresăm este ce se va întâmpla dacă/când guvernul de la Budapesta va decide să instrumentalizeze această comunitate semnificativă, perfect cuplată la mesajele de la Budapesta, pe teme anti-România? Deja face aceasta într-o oarecare măsură printr-o parte a propagandei sale, unde sunt extrem de dese mesajele care ridiculizează și încearcă să compromită orice are legătură cu România. Pare o pregătire premergătoare a terenului. Premergătoare pentru ce? Iată o întrebare ce se merită pusă.

O prognoză pe termen mediu

Prognoza noastră este că Viktor Orban și Fidesz vor încerca la un moment dat pe termen mediu să întreprindă în Transilvania acțiuni mult mai grave și mai periculoase pentru toată lumea decât tot ceea ce au făcut până acum. Iar această prognoză a noastră se bazează pe câteva motive foarte realiste și pragmatice:

1. Propaganda maghiară deja a făcut ce era mai greu - a conectat decisiv comunitatea maghiară din România la mesajele și narațiunile propagandistice de la Budapesta, pe care le urmează nemijlocit, și a început să construiască o identitate politică comună, așa cum vrea Viktor Orban, și la Budapesta și în România. Această dependență de mesajele de la Budapesta nu va face decât să crească și mai mult pe viitor, dacă lucrurile vor continua tot așa;

2. Populația maghiară din România este într-o relativă scădere, iar decidenții de la Budapesta, care o consideră o masă de manevră, pot decide să facă ceva radical înainte ca „masa lor de manevră” să nu devină prea mică numeric ca să poată facă ceea ce vrea Budapesta și să aibă un impact major, poate decisiv pentru obiectivele respective. Desigur, vinovați pentru scăderea numărului maghiarilor din România sunt chiar și cei de la Budapesta, care sunt principalii beneficiari de forță de muncă maghiară din România, mai ales că tinerii maghiari români cunosc tot mai puțin limba română și au tot mai puține posibilități de angajare în România, dar despre astfel de lucruri nu se vorbește. În plus, nu doar maghiarii au scăzut ca populație în România, ci și românii;

3. Al treilea motiv este că Viktor Orban se consideră pe sine însuși un tip de om al providenței pentru poporul maghiar, un fel de „Iancu de Hunedoara” modern care salvează Ungaria și Europa de invazii, așa cum se vede și în recentul serial istoric finanțat generos chiar de Viktor Orban. El se consideră și este un lider carismatic, dar și extrem de autoritar. Iar liderii autoritari obișnuiesc să aibă ambiții personale foarte persistente, pentru care sunt în stare să facă orice, inclusiv să facă pariuri foarte periculoase și riscante pentru toată lumea. Exemple în istorie sunt nenumărate, iar dintre cele actuale putem da exemplul lui Vladimir Putin, care și-a făcut o ambiție personală din Ucraina, iar alte trei exemple de lideri autoritari cu ambiții personale sunt încă în așteptarea de a face mișcările decisive - Recep Tayyip Erdogan cu ambițiile sale neo-otomaniste (ocuparea unor teritorii în Siria și Irak cu siguranță nu îi sunt de ajuns), Xi Jinping cu Taiwan și Viktor Orban cu Transcarpatia sau Transilvania. Sperăm să ne înșelăm, dar istoria ne arată că astfel de lideri sunt capabili să își riște propria lor națiune pentru proiecte din care și-au făcut o ambiție personală. Personaje ca Viktor Orban, Vladimir Putin sau Recep Erdogan au obiceiul de a spune exact ce vor face, dar doar pe anumite dosare. Vladimir Putin a spus că va invada Ucraina și nimeni nu l-a crezut, Recep Erdogan a spus că va invada „într-o noapte” Grecia sau Armenia în Syunik și nimeni nu îl crede, iar Viktor Orban a spus zâmbind că el nu recunoaște actualele granițe ale României, și nimeni nu îl crede.

Concluzii

Pe 5 martie 1991, doar cu câteva luni înainte de declanșarea de către Federația Rusă a războiului secesionist din Transnistria (pregătirile căruia și provocările armate fuseseră deja începute din 1990), un ziar din Tighina, Republica Moldova, cu mult curaj spunea profetic că: „Se pare că prăpastia apărută între oameni ce vorbesc diferite limbi nu se micșorează, ba, din contra, se mărește. Se crează impresia că o anumită forță împiedică la apariția unui pod al înțelegerii. Aceasta ne pune în gardă pe toți, indiferent de poziția politică… Și dacă astăzi iar vom ascunde de oameni realitatea, dacă vom încerca din nou să denaturăm ceea ce mâine va deveni istorie, indiferent de faptul dacă ne place sau nu acest adevăr, oamenii pur și simplu se vor îndepărta de noi și nu ne vor mai crede niciodată. Astăzi, în lumea noastră, ce abundă în evenimente, nu e greu să induci pe cineva în eroare, așa cum o fac unii. Însă noi suntem convinși că dumneavoastră puteți delimita realitatea de propaganda pură.” Nu știm câți dintre maghiarii din România mai pot discerne realitatea de propaganda guvernului lui Viktor Orban sau câți dintre români mai pot discerne realitatea de propaganda ideologică de extrema stângă multiculturalistă emanată de unele personaje de la Bruxelles, dar noi încă sperăm să fie cât mai mulți.

Profetice și de un realism izbitor sunt aceste cuvinte de mai devreme ce prefațau războiul ce va urma în Transnistria, în Republica Moldova. Dar aceste cuvinte par să se potrivească perfect și situației de astăzi din Transilvania: prăpastia ce se mărește între oameni care vorbesc limbi diferite, forțe ce împiedică apariția unui pod al înțelegerii, iar în loc de propaganda rusă a anilor 1990-1992, avem propaganda maghiară a anilor 2010-2025. În Transnistria, după separarea și polarizarea comunității rusofone față de cea românofonă și după ce propaganda rusă a fost implementată hotărâtor în societate, a urmat un război declanșat de Federația Rusă direct și prin interpuși, ceea ce a născut un așa-zis „stat” separatist controlat de Moscova în Transnistria. Oare ce va urma în Transilvania după ce comunitatea maghiară a fost segregată hotărâtor față de cea românească, acolo unde nu se construiesc punți între cele două comunități, ci dimpotrivă, acolo unde propaganda de la Budapesta a cucerit deja decisiv maghiarii din România?

În încheiere, repetăm ceea ce am spus și la început: noi nu îi considerăm sub nicio formă vinovați pe cetățenii români de etnie maghiară pentru această dependență a majorității lor de propaganda lui Viktor Orban și de mesajele acestuia. Principalii vinovați sunt cei care au permis ca aceste politici și această propagandă să fie implementate în România și cei care le-au conceput și le-au implementat - adică principalii vinovați sunt de departe decidenții români și maghiari, care, pentru câștiguri politice sau personale au închis ochii la încălcarea suveranității României sau care din revizionsim sau pentru câștiguri personale au făcut totul ca maghiarii din România să devină dependenți de un actor propagandistic străin. Principalii vinovați sunt cei care cu bună știință au închinat o întreagă comunitate de 1 milion de oameni unui actor străin anti-occidental, pro-rus și anti-român (care spune explicit că nu recunoaște granițele României), adică guvernului lui Viktor Orban și partidului Fidesz.

Repetăm întrebarea – deocamdată, această dependență totală de propaganda de la Budapesta se manifestă doar prin alungarea unor brutari srilankezi din Ditrău sau prin viziuni pro-ruse ale maghiarilor din România, dar ce se va întâmpla atunci când propaganda de la Budapesta le va cere de exemplu în mod explicit să facă ceva împotriva intereselor sau securității României? Desigur, deocamdată nu se va întâmpla aceasta, pentru că cei care fac aceste inginerii sociale nu sunt naivi și ei știu că deocamdată comunitatea maghiară din România este încă prea atașată de statul în care trăiesc și în care s-au născut și de unele valori locale. Dar ce se va întâmpla atunci când, în urma propagandei de la Budapesta, atașamentul maghiarilor din România față de țara lor natală sau față de semenii lor români se va fi micșorat așa cum s-a micșorat încrederea lor în Uniunea Europeană, așa cum am văzut în tabelele de mai sus? Atunci ce se va întâmpla?

Matei Blănaru este expert LARICS și doctorand al Universității din București.